Educaţia…şi Lecţia de Viaţă! – Parodia «COVID-19» sau «Ceandalaua» celor care nesocotesc psihologia mulţimilor!

927

Experienţa nefericită a pandemiei controversatului «COVID-19» şi devoalarea faptului că în spatele acestei isterii globale se află interesele bogaţilor lumii sunt aspecte care au demonstrat cu prisosinţă eşecul evident şi în aceeaşi măsură lamentabil al democraţiei neoliberale, ca şi fragilitatea unei structuri socio-politice care a fost anticipată cu aproape două secole în urmă de către gânditorul politic, istoricul şi scriitorul francez, Alexis de Tocqueville, cel care a scris lucrarea «Democraţie în America», parcă pentru a dovedi că este şi contemporanul nostru, tocmai pentru a explica în felul său premonitor, chiar violenţele şi anarhia care au izbucnit acum în Statele Unite şi s-au extins cu repeziciune în Europa! Dar, în acelaşi context problematic se înscrie cu prioritate lucrarea lui Gustave le Bon, «Psihologia mulţimilor», publicată în 1895, în care psihologia maselor este catalogată ca un «spirit de turmă», cu precădere, atunci când manifestarea mulţimii diferă şi în acelaşi timp interacţionează cu cea a indivizilor care compun mulţimea! Aşadar, virusul violenţei şi al anarhiei se poate manifesta la scară globală, fără să fie regizat în conclavurile mai marilor lumii, de către toţi cei care au minimalizat sau chiar au ignorat cu desăvârşire psihologia mulţimilor!

Violenţa emoţională caracterizată prin discriminare etnică sau rasială!
Să fie clar pentru toată lumea, pentru cei care cred şi pentru cei care nu prea cred în veridicitatea pandemiei, că izolarea şi distanţarea socială promovate cu un amatorism desuet de către cei care se pretind a fi stăpânii lumii, în autosuficienţa gândirii lor mioape, deodată au clacat şi s-au trezit la o realitate violentă şi anarhică, greu de contracarat şi care poate conduce către autoritarism sau către o dictatură, cu toate că anterior au considerat că ne-ar putea transforma peste noapte, mai precis, în noaptea minţii lor de putregai, în simpli păpuşari care pot arăta ca nişte maimuţoi caraghioşi ce pot fi reduşi la tăcere, numai dacă li se aplică sub ameninţarea sancţiunii, botniţa la gură sau dacă se pun în mişcare organele de represiune şi instituţiile de forţă ale statului capitalist, care, vezi, Doamne, ar putea rezolva problemele grave ale umanităţii, cum ar fi migraţia demografică sau segregaţia rasială, prin adoptarea unor măsuri aplicate cu violenţă! Dar, să ne fie limpede, violenţa este o coordonată a istoriei umanităţii şi întotdeauna reprimarea ei naşte violenţă, iar fiecare epocă istorică înregistrând o astfel de manifestare constantă şi destructurantă în viaţa oamenilor, a comunităţilor umane, poate să fie prezentă sub diferite aspecte în perioada modernă şi a postmodernităţii, în era exploziei informaţionale caracteristică omului contemporan. În familie, la locul de muncă, pe stradă sau la televizor, zi de zi, întâlnim o formă sau alta de manifestare a violenţei care uneori poate că trece neobservată. Însă, de la atacuri cu diferite tipuri de arme şi până la înjurături la volan, o întreagă paletă de comportamente agresive se întâlnesc în spaţiul public, iar acest lucru nu poate trece neobservat, deoarece violenţa şi suferinţa sunt inseparabile una de alta. Cu siguranţă, de la parodia «COVID-19» sau «Ceandalaua» unui «fake news» care generează violenţa la scară globală, în contextul mai larg al psihologiei mulţimilor, putem desprinde diferite forme ale violenţei, printre acestea numărându-se: violenţa instituţională caracterizată prin abuz, blocarea sentimentului de auto-eficienţă, corupţia, ironia, conotaţia secundară, peiorativul hilar, atacul la persoană, jignirea directă sau aluzivă a unei persoane sau a unui grup de persoane, apoi, violenţa emoţională caracterizată prin excluziune individuală sau socială şi prin discriminare etnică sau rasială, violenţa socială, caracterizată prin violenţă fiziologică, violenţă economică, violenţă domestică, aşa cum se întâmplă acum în Statele Unite, violenţe la adresa securităţii, cu diferite trimiteri exprese de la nivel personal, până la nivel statal şi interstatal, în sfârşit, violenţa criminală ce poate fi asociată cu promovarea insidioasă a fricii de moarte, ca în vremea pandemiei, caracterizată printr-un anumit gen de terorism, asociat cu înfometarea, cu însetarea şi alte asemenea traume psihice şi fizice cunoscute şi recunoscute! Desigur, diversitatea formelor violenţei este, de multe ori, deconcertantă, demnă de luat în seamă, cazuistica remarcându-se prin originalitate atipică şi chiar prin diversitate, prin schimbări paradigmatice, mai ales că aceste clasificări menţionate anterior, de multe ori nu reuşesc să pună o oarecare ordine în multiplicitatea faptelor, taxonomiile acestora evidenţiind manifestări secundare aflate în strânsă legătură cu formele principale de manifestare a violenţei. Desigur, principalele consecinţe ale violenţei instituţionale sunt: neactualizarea potenţialului propriu, anxietatea, depresia şi stresul, sentimentul de autoeficacitate scăzut, mai ales că atmosfera violentă devine un mediu opresiv, în care funcţionarea optimă a psihicului şi dezvoltarea personală a individului devin imposibile şi incapabile de a se manifesta în limitele normalităţii. În felul acesta, o anumită instituţie, nu doar că stimulează violenţa, dar, o şi amplifică, prin frustrarea pe care o determină în rândul personalului implicat pe un anumit vector al psihologiei mulţimilor. Ar fi multe de spus despre marcarea consecinţelor fenomenului violenţei, pe paliere de nevoi, cu o funcţie instrumentată de organizare şi funcţionare într-un anumit context socio-uman, dar, devine evident şi faptul că traumele, tensiunea psihică, stresul, stima de sine scăzută sunt consecinţe ale violenţei criminale şi ale violenţei sociale, emoţionale sau instituţionale, toate manifestându-se sub diferite aspecte, unele mai grave decât altele, prin diferite forme de exprimare a cauzelor care le generează!

,,Voi desfăşura armata americană pentru a rezolva rapid problema…”!
În felul acesta, să trecem la situaţia din Statele Unite ale Americii şi la «scânteia» care a declanşat sarabanda violenţelor din această ţară «a tuturor posibilităţilor» şi care este socotită cea mai mare putere a lumii! Cu aproape două săptămâni în urmă, un fapt îngrozitor care a dus la moartea lui George Floyd, afro-americanul în vârstă de 46 de ani, cel care a fost ucis cu bestialitate prin asfixiere de către un ofiţer de poliţie alb din Minneapolis, constituie «scânteia» despre care aminteam, pentru că prin «contagiune», violenţele s-au extins la New York, Los Angeles şi în zeci de alte oraşe americane care şi-au consolidat măsurile de securitate, decretând sau extinzând interdicţiile de circulaţie pe timpul nopţii. În esenţă, o înregistrare video de 21 de secunde cuprinde o parte din perioada de timp scursă între reținerea lui Floyd și imobilizarea lui la pământ, deoarece imaginile de pe o cameră de supraveghere distribuită de către activistul Shaun King, pe social media, arată cum un ofițer de poliție este aproape cu tot corpul în mașină, în timp ce un altul stă în spatele acestuia, iar alți doi sunt pe partea cealaltă a străzii, totul culminând cu uciderea lui Floyd, fapt care a iscat furie și proteste în SUA, mai ales că raportul autopsiei semnat de către doctorii Michael Baden și Allecia Wilson a concluzionat că Floyd a murit la fața locului, prin strangulare şi asfixiere, cu toate că înainte de a muri îi implora pe poliţişti să nu îi curme viaţa! Ca un «colac peste pupăză», se mai aminteşte faptul că pe parcursul protestelor ample din ultimele zile din Statele Unite au fost documentate numeroase momente în care forțele de ordine din orașe au atacat sau agresat echipe de jurnaliști, în acest fel, incidentele demonstrând că forțele de ordine vizează în mod conștient și deliberat jurnaliștii pe care îi «onorează» cu muniții neletale, cu arestări și alte forme de violență! Acesta reprezintă un atac la libertatea presei, iar în acest sens, o platformă recunoscută pentru investigațiile sale și eforturile de fact-checking susține că a identificat și a colectat mai multe cazuri în care forțele de ordine au vizat în mod deliberat jurnaliștii în timpul protestelor declanșate de uciderea lui George Floyd. Ca un răspuns direct la aceste tulburări sociale, preşedintele Donald Trump a anunţat desfăşurarea a «mii de soldaţi puternic înarmaţi» şi de poliţişti pentru a pune capăt violenţelor şi jafurilor de tot felul! Preşedintele american, fiind un adept declarat al măsurilor de forţă, a declarat că tulburările din capitala federală sunt «o ruşine», iar, în consecinţă, a apelat la guvernatori ca să acţioneze rapid şi ferm pentru a «domina străzile» şi pentru a curma spirala violenţelor, lansând avertismente de felul: «Dacă un oraş sau un stat refuză să ia deciziile necesare pentru a apăra viaţa şi proprietatea locuitorilor săi, voi desfăşura armata americană pentru a rezolva rapid problema în locul lor»!!?? Iar, în timp ce Donald Trump făcea declaraţii în grădina Casei Albe, care avea aerul unei tabere fortificate, poliţia trăgea cu gaze lacrimogene pentru a dispersa manifestanţii adunaţi în faţa complexului prezidenţial. Să facem şi precizarea că deşi a condamnat violențele și actele de distrugere, contracandidatul democrat la alegerile prezidenţiale din această toamnă, Joe Biden, l-a acuzat pe Trump că folosește armata împotriva poporului american, mai ales că în multe momente, de la Boston la Los Angeles şi de la Philadelphia la Seattle, mişcarea de protest a fost în mare parte paşnică în timpul zilei, dar au fost provocate şi incendii nocturne şi distrugeri pe scară largă. Din păcate, nici măcar demiterea agentului de poliţie vinovat de moartea lui Floyd, ofiţerul Derek Chauvin, nici arestarea sa ulterioară nu au calmat spiritele, dimpotrivă, protestele s-au răspândit în multe oraşe americane, iar, pentru a potoli confruntările în care s-au amestecat manifestanţi, infractori şi forţe anti-revoltă, soldaţii Gărzii Naţionale au fost desfăşuraţi în mai toate oraşele americane, într-un climat de tensiune nemaiîntâlnit, această reacţie de securitate fiind asociată cu utilizarea vehiculelor blindate, a gazelor lacrimogene şi a gloanţelor de cauciuc! În acest moment, atenţie, Europa se inflamează, Parisul urmează exemplul oraşelor americane, iar la Roma se strâng manifestanţi care cer demisia guvernului italian! Iar, în timp ce şeful Casei Albe se gândea cu îndreptăţire că numai Dumnezeu îl scapă din acest necaz, obiectivul poliţiştilor era acela de a elibera spaţiul ce duce spre Biserica «Sfântul Ioan», un lăcaş de cult emblematic aflat în apropiere şi care a fost degradat recent, acolo unde Trump s-a deplasat pe jos, înconjurat de membri ai cabinetului său, pentru a face o poză cu Biblia în mână! Aşadar, sunt argumente suficiente care arată că americanii demonstrează împotriva brutalităţii poliţiştilor, a rasismului şi a inegalităţii sociale, exacerbate de criza ce are la bază parodia «COVID-19» sau «Ceandalaua» celor care nesocotesc psihologia mulţimilor!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here