-Rep. Domnule Doctor, Cornel MUNTEANU, pentru că mâine este ziua dumneavoastră de naştere, vă rog să-mi îngăduiţi ca în numele celor care vă cunosc şi vă apreciază profesional şi publicistic, iar, nu în ultimul rând, şi al meu personal, să vă spun un sincer: LA MULŢI ANI!
-C.M. Vă mulţumesc, domnule profesor, în numele meu personal şi al celor care mă cunosc şi mă apreciază, aşa cum aţi menţionat dumneavoastră!
-Rep. Tot prin munca de medic de prestigiu, căreia v-aţi dedicat întreaga viaţă, veţi sărbători ziua celei de-a doua tinereţi creatoare?
-C.M. De ziua mea, vreau să stau acasă şi să mă odihnesc, să petrec împreună cu cei dragi ai mei şi să meditez la ceea ce am făcut şi la ceea ce aş mai putea face!
-Rep. Cum s-ar spune, în sânul familiei!
-C.M. Poate v-am mai spus acest lucru, dar, o spun şi acum! Oamenii uită de tine într-un timp scurt, însă, familia, niciodată! Cam asta constaţi, dar, din păcate, după ce îți sacrifici familia! În ultimii ani, am căutat să aloc familiei un timp de calitate, mai ales copiilor şi nepoţilor, iar, dacă la un pacient mă descurc și nu mai am surprize, aici, cred că sunt de-abia în anul I de facultate! La un cabinet mergi şi tratezi pacienți pentru că trebuie să și trăiești, dar restul timpului, vreau să-l folosesc şi în direcția vieţii de familie!
-Rep. Cred că e un sentiment care vă dă şi multă încredere!
-C.M. Mi-am păstrat încrederea în mine, că pot să realizez ceea ce mi-am propus! Și întotdeauna, mi-a plăcut să fiu în competiție, să depășesc media! Dacă suntem nişte oameni mediocri, ne pierdem timpul pe acest pământ! Acesta este crezul meu!
-Rep. Domnule doctor, spuneţi atâtea lucruri interesante, că mă uimiţi! Dar, eu aş dori să am un dialog mai incitant cu marele medic şi om de cultură, Cornel Munteanu!
-C.M. Nu, nu, vă rog să nu spuneţi «mare», ci, pur şi simplu, doctorul Munteanu!
,,Brâncuşi a căutat esenţialul din lucruri, din materialul sculptat”!
-Rep. Vă mai fascinează Constantin Brâncuşi?
-C.M. Dar, pe cine nu-l fascinează Brâncuşi? Sunt un admirator al marelui sculptor şi al creaţiilor sale! Am senzaţia că nu reuşesc să-l înţeleg pe deplin pe Brâncuşi! E foarte greu de înţeles! Mulţi vorbesc despre Brâncuşi, dar, de înţeles cu adevărat e foarte greu!
-Rep. Dincolo de aura de modestie, etalaţi şi o anumită înţelepciune, care trebuie apreciată!
-C.M. Cu adevărat înţelept a fost Brâncuşi, atunci când ne-a lăsat Ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu! Este una dintre operele cele mai impresionante care există pe acest pământ! Ideea de a realiza aceste opere şi de a le amplasa într-un anumit context cultural, istoric şi urbanistic e ceva extraordinar! Deşi nu a fost prea şcolit, Brâncuşi a fost un autodidact, un om cu multă înţelepciune şi cu multă imaginaţie!
-Rep. Vă place cartea sau albumul ilustrat al prietenului nostru, domnul prof. dr. Ion Mocioi, despre Constantin Brâncuşi?
-C.M. Nu cred că am întâlnit o asemenea lucrare care se adresează marelui Brâncuşi, o carte monumentală, extraordinară, o carte cu greutate, cum se spune, pentru că are vreo câteva kilograme! E o carte impresionantă, doar un singur lucru, aş putea spune că-i lipseşte, deoarece, la fiecare lucrare prezentată, trebuiau scrise şi câteva rânduri care să-l ajute pe privitor să afle ceva despre lucrarea respectivă! Nu, unde se află lucrarea, ci, o scurtă referire despre lucrare!
-Rep. Dar, cine poate concentra esenţa unei lucrări, în câteva cuvinte?
-C.M. Ei, vreau să spun, esenţialul, pentru că Brâncuşi a căutat esenţialul din lucruri, din materialul sculptat! Ai nevoie de câteva cuvinte care să te facă să-l înţelegi mai bine pe Brâncuşi!
-Rep. Asta înseamnă asumarea unei răspunderi de către un autor, o responsabilitate deosebită, domnule doctor!
-C.M. Dacă nu ai o asemenea abordare, atunci, la ce te mai apuci să scrii? Tocmai despre acest lucru voiam să spun, că mulţi scriu despre Brâncuşi, dar puţini sunt cei care pătrund esenţa operei sale!
,,Am făcut propunerea ca Spitalul cel mare din Târgu-Jiu să poarte numele lui «Nicolae Hasnaş»!”
-Rep. Mai aveţi şi alte proiecte care vă frământă şi pe care le simţiţi la inimă?
-C.M. Da, mai am pe acela privitor la Doctorul Nicolae Hasnaş, pentru că există această «legendă» a Gorjului, care s-a născut la Botoşani şi a venit aici, pentru a face lucruri deosebire pe care nu le-a făcut nici un gorjean pentru medicina românească! Omul acesta, pe lângă faptul că era un profesionist care cunoaştea meserie, deci, un om cu o calitate profesională deosebită, a făcut multe lucruri pentru Oraşul Târgu-Jiu şi pentru Gorj. A fost prefect, deputat, senator! Cu banii lui a construit «baia comunală» în Târgu-Jiu, a contribuit cu bani la construirea unui cămin de studenţi la Cluj-Napoca, a construit la Spitalul de la «Pasarelă», un pavilion, iar la şcoala comercială a susţinut bursele la 15 elevi săraci şi merituoşi, unul dintre cei «susţinuţi» fiind Gicu Stăiculescu, fratele prietenului nostru, Ştefan Stăiculescu! Deci, omul acesta a câştigat bani, dar, nu i-a ţinut doar pentru el!
-Rep. Un mare om, cu un suflet mare!
-C.M. De exemplu, la înfiinţarea Şcolii Normale, ministrul Învăţământului, la vremea respectivă, Constantin Angelescu a recunoscut faptul că Nicolae Hasnaş are o contribuţie mai mare la propăşirea şcolii decât oamenii care lucrează în sistemul de învăţământ!
-Rep. Ce intenţionaţi să faceţi în ceea ce-l priveşte pe Nicolae Hasnaş?
-C.M. Am nişte gânduri care mă urmăresc mai demult, ca să-l scot din uitare, iar acum doi ani, am făcut propunerea la Consiliul Judeţean şi la Direcţia de Sănătate Publică pentru ca Spitalul cel mare din Târgu-Jiu să poarte numele lui «Nicolae Hasnaş», pot spune că am insistat, dar, mereu am fost amânat. Am aflat receptivitate la un domn, Popa Valentin, preşedinte de sindicat şi preşedinte al Comitetului de administraţie al spitalului, cel care m-a asigurat de sprijinul său. Domnul Popa a trecut propunerea prin consiliul de administraţie şi a trimis-o la Consiliul Judeţean.
-Rep. Meritaţi felicitări, pentru că de ziua dumneavoastră, vă gândiţi şi la medicii de mare prestigiu ai Gorjului!
-C.M. Mă mai gândesc la un alt mare chirurg de pe meleagurile acestea, la doctorul Corneliu Adameşteanu, unul dintre promotorii chirurgiei toracice la noi în ţară, ale cărui metode sunt incluse în cărţile unui alt mare chirurg, Cerban, nu mai ştiu cum îl mai cheamă, care pe vremea când nu erau antibiotice a propus folosirea sulfamidei!
-Rep. Domnule doctor, Cornel Munteanu, «La Mulţi Ani cu Sănătate», iar la finalul discuţiei noastre de azi, vă propun să încheiem cu câteva epigrame siropoase şi pline de parfumul ironiei, aşa cum vă place dumneavoastră!
-C.M. De acord! Iată, câteva noutăţi epigramistice:
«Mărţişor»: Dovedindu-se bărbat, / I-a pus fetei mărţişor,/ Nouă luni ea l-a purtat, / Azi ieşi…dădu glăscior!
«Dărnicie»: Primind două mărţişoare/ Şi nevrându-se datoare, /La sărut s-a-mpiedicat / Şi aşa s-a achitat!
«Gelozia bătrânului»: Are bietul om, temei, / De-i gelos, şi rău de tot, /Dar, acum, nu pe femei, / Pe bărbaţii…care pot!
«Starea naţiei»: Asta e, n-avem ce face, /S-a-ncercat capitalismul, /Dar, văzând că nu ne place, /Construim iar comunismul!
«Completurile de judecată de cinci»: De ce vechiul nu e bun?, /N-am habar, ce pot să spun! /N-or fi fost judecători…/ Au sortat…măturători!
«Căutătorul»: Mare-afemeiat, odată,/ După fete şi-acum cată! / Nu găseşte, e-n zadar, /Puicile se culcă-«afar»!
«Premiera»: În Guvern erau odat, /Cei mai mari oameni de stat/ Şi-am ajuns, la o adică, / S-avem sus…o Vasilică!
«La mare, un bătrân şi-o tinerică»: De la ei, întinşi pe spate, /Vin mirosuri separate,/ De la ea, de trandafir, /De la el, parfum…de mir!
Profesor, Vasile GOGONEA
