-Rep. Domnule doctor Cornel Munteanu, ca să continuăm ideea din interviul trecut, chiar dumneavoastră înşivă, aţi cerut scuze acelui cadru didactic universitar pentru comportamentul neonorant al preşedintelui Consiliului Judeţean Gorj, domnul ing. Cosmin Popescu!
-C.M. Da, era firesc, dar, poate că aşa sunt mai toți politicienii. De remarcat că dacă la început, nu era niciun impediment pentru schimbarea numelui spitalului, pe parcurs, au apărut două lucruri importante. Mai întâi, existența unor contracte cu firme străine pentru apartură medicală pe numele spitalului actual. Se poate! Dar, în timpul respectiv, în țară au fost spitale cu astfel de contracte care și-au putut schimba numele. Chiar și în județ. Spitalul de la Bumbești-Jiu a luat numele doctorului Constantinescu și bine a făcut! Deci, al unui medic încă în viață. E drept, doctorul Constantinescu a fost membru PCR, pe când nefericitul Hasnaș a fost liberal. Așa a fost! Al doilea motiv pe care l-a invocat domnul Cosmin Popescu este acela că nu se putea discuta cu miniștrii USLR ai sănătății.
-Rep. Da, pentru că USLR-ul era la guvernare, iar PSD-ul, în opoziţie, pe când acum e invers, drăgălaşul de PSD, la guvernare şi USLR-ul în opoziţie! Ce paradox!
-C.M. Totuşi, întreb eu, nu se poate discuta sau nu s-a vrut să se discute? La ultima convorbire pe care am avut-o cu domnul Cosmin Popescu, mi-a promis că în câteva zile se duce la București, vorbește cu ministrul sănătății și când revine, mă sună ca să-mi spună rezultatul.
-Rep. Când aţi avut această ultimă convorbire, domnule doctor Munteanu?
-C.M. Cred că acum vreo câteva luni, în anul recent încheiat, era în în vară spre toamnă!
-Rep. Deci prin august, septembrie, aşa este?
-M.C. Da, da, august, septembrie, pentru că eram încă, la cabinet la Târgu-Cărbuneşti!
-Rep. Şi nu v-a mai sunat niciodată în această perioadă?
-C.M. Nu m-a sunat dar, n-a răspuns nici apelului meu! Atunci, i-am trimis un SMS în care i-am spus că din respect pentru mine, nu-l mai deranjez şi nu o să-l mai sun, dar, că voi prezenta în presă demersul meu, ceea ce și fac acum! Un PSD-ist, cu funcție mare la județ, s-a mirat cât de naiv am fost să-mi închipui că PSD-ul ar putea să dea numele, ar putea să dea spitalului județean numele unui liberal!
-Rep. Un liberal născut pe meleaguri moldovene, dar mai gorjean decât mulţi gorjeni!
-C.M. Deci, nu o va face niciodată!
-Rep. Da, am înțeles!
-C.M. Dacă e considerat un lucru neplăcut că doctorul Hasnaș a fost liberal acum un secol, mă rog! Dar, la noi, orice este posibil!
-Rep. Cine este acel pesedist care v-a spus asemenea minuni, domnule doctor?
-C.M. Ei, nu pot să vă spun că poate…
-Rep. Haideți domnule doctor, aşa, pentru mine! Dar, bine, cum credeţi!
-C.M. Nu pot să vă spun acum, imediat, poate mai târziu!
-Rep. Asta, ca să putem vedea dacă e pe mână cu Cosmin Popescu sau nu!
-C.M. E un primar de comună, care avea funcție în conducerea PSD-ului, aşa cred! A fost pe la mine la cabinet, la consultaţie!
-Rep. Am înțeles, am înțeles, domnule doctor!
-C.M. Așa! Câțiva prieteni mi-au spus că de vină, ar putea fi, școala puțină și ușoară pe care au făcut-o majoritatea actualilor conducători politici din judeţ sau chiar de la nivel central! Or, dacă n-au făcut eforturi mari și n-au avut emoții crunte la examen și au trecut ușor prin școală, n-au cum, n-au cum să aprecieze munca deosebită și valoarea deosebită a unei persoane de talia doctorului Hasnaş. Da! E de înţeles treaba asta!
-Rep. E bine că nu aţi renunţat niciodată la propunerea de a da Spitalului judeţean acest nume de prestigiu al doctorului Nicolae Hasnaş, deci, aţi fost perseverent, în ciuda tuturor dezamăgirilor şi a refuzurilor motivate aiurea! Poate că e mult mai interesant să vorbim despre doctorul Nicolae Hasnaş, pentru că merită acest lucru!
-C.M. Bine, putem să spunem că Nicolae Hasnaş, omul, a fost legat de Gorj, că după primul război mondial, i s-a propus conducerea unui spital din Botoșani pe care a refuzat-o și a venit în cele din urmă la Târgu-Jiu, iar, când a venit la spitalul de la pasarelă, erau treisprezece salariați cu portarul! Domnule profesor, poate că într-un interviu viitor, voi reveni şi cu alte amănunte, cu unele completări necesare, poate chiar cu unele rectificări, pentru că la un moment dat, ajunsese medic la Tulcea, dar, mai întâi își cumpărase un sanatoriu la București, unde s-a îmbolnăvit de plămâni, de TBC!
-Rep. Cine, doctorul Nicolae Hasnaş? Extraordinar! Deci, n-a rămas, nici la Botoșani, nici la Tulcea, nici la București, dar a rămas la Târgu-Jiu!
-C.M. Da, pentru că s-a dus în Elveția și s-a tratat de plămâni, iar, când s-a întors la Bucureşti, fosta proprietară vânduse sanatoriul, un sanatoriu particular, pentru că făcuse între timp datorii mari!
,,Îmi stăruie în minte această expresie atât de sugestivă: «Când n-ai cu cine»”!
-Rep. Dar a rămas în Bucureşti sau a plecat în altă parte, în alt oraş?
-C.M. A plecat din Bucureşti şi s-a angajat la Tulcea, ca medic coordonator al sănătății din Tulcea, dar pleca și cu vapoarele în afară. Îi mergea foarte bine! La un moment dat, a venit într-o vizită, ministrul sănătații, cel care i-a propus ca să vină să organizeze sănătatea la Gorj, după care a acceptat și a venit la Târgu-Jiu!
-Rep. Deci, a părăsit postul de coordonator al sănătăţii la Tulcea şi a venit la Gorj! Ce consideraţi că l-a motivat şi l-a determinat, în cele din urmă, să vină în Gorj?
-C.M. Cred că a fost propunerea ministrului, sau rugămintea ministrului mai degrabă, pentru că în mod precis, nu ştiu!
-Rep. Probabil că îl respecta mult pe acel ministru, de s-au înţeles atât de bine!
-C.M. Da, se cunoşteau dinainte, pentru că i-a zis: „Te duci să organizezi serviciul medical la Gorj”!
-Rep. Încet-încet, parcă vă gândiţi şi la sintagma: «Când ai cu cine!», aşa este?
-C.M. Să vă mai spun un lucru foarte important, pentru că odată stabilit în Gorj, doctorul Nicolae Hasnaş s-a implicat aici în tot felul de treburi. De exemplu, când Brezulescu, şi cred că știți de Brezulescu…
-Rep. Dumitru Brezulescu, da, da, cel cu «Banca Populară» de la Novaci!
-C.M. Exact, pentru că Brezulescu era bolnav rău şi a fost consultat de către doctorul Lupu, marele profesor Lupu de la București, care venise în Gorj într-o campanie electorală, nu știu mai multe amănunte, și l-a consultat împreună cu Nicolae Hasnaș, în cele din urmă şi-au dat seama că are un abces subhepatic. Sunt cazuri foarte rare! Și a plecat la Târgu-Jiu să-și ia aparatură ca să-l opereze, dar, până a venit de la Târgu-Jiu, Brezulescu a murit!
-Rep. Aduceţi în discuţia noastră lucruri excepţionale, domnule doctor Cornel Munteanu, iar ceea ce spuneţi, cred că interesează pe toţi oamenii din Gorj şi din ţară!
-C.M. Domnule profesor, să vă spun că un caz din acesta, cu diagnosticul marelui economist Dumitru Brezulescu, am avut și eu la un moment dat! Citisem ceva despre Nicolae Hasnaș ca fiind un doctor mare, când mi-a venit cineva de la Prigoria, așa, cu niște dureri foarte dubioase la ficat, în zona ficatului, și zic, domnule, la plămâni a ieșit puțin lichid, mă rog. Știam de la Hațeganu, citisem un articol despre modul cum Haţieganu punea diagnosticul și după aceea, a luat un ac, a puncționat în plămân şi a scos lichidul. Apoi, a luat acul şi a puncționat sub ficat și a scos puroi. Și de aicea, abces subfrenic, abces subhepatic. Așa a fost şi cu tânărul acela, i-am făcut radiografie și era lichid la baza plămânului drept. Și cu durerile acelea sub ficat, am zis: Domnule cred că e abces subhepatic și l-am trimis cu diagnosticul respectiv, la doctorul Constantinescu!
-Rep. Experienţa şi chiar expertiza de medic specialist bine cotat în lumea medicală din Gorj, oare, nu au contat în eforturile dumneavoastră de a face mai vie şi mai vizibilă personalitatea doctorului Nicolae Hasnaş?
-C.M. Am uitat să vă spun, că am apelat și la domnul vicepreședinte al Consiliului județean, profesorul Gheorghe Nichifor, care a scris două cărți despre Hasnaș, în care l-a prezentat într-o lumină extraordinară, atât ca om, ca medic și ca politician, ca om de cultură, ca prefect de Gorj, ca parlamentar!
-Rep. E de înţeles, dată fiind personalitatea unui asemenea om ca doctorul Hasnaş!
-C.M. De la profesorul Nichifor, am aflat că doctorul Hasnaș a conceput și câteva legi sanitare trecute prin Parlament și puse în aplicare. Mai mult, la sfârșitul uneia dintre cărți, scrie cu mâna dumnealui, că ar fi bine ca spitalul de la pasarelă să poarte numele doctorului Nicolae Hasnaș. Acest lucru se mai propusese şi în 1937 cu ocazia pensionării doctorului Hasnaș, dar fost o propunere pe care doctorul a refuzat-o la vremea respectivă, nu ştiu din ce motive!
-Rep. Cine a făcut propunerea ca în 1937 să se dea această denumire spitalului?
-C.M. Directorul de atunci, uite, nu mi-l aduc aminte imediat, era șef internist, șeful internelor, cred că e vorba despre doctorul Roşianu! Am să mă documentez şi vă voi spune ulterior, mai ales că am citit undeva, că nevastă-sa era medic ginecolog.
-Rep. Poate vă spune domnul profesor Gheorghe Nichifor, nu l-aţi întrebat?
-C.M. Să ştiţi că după multe insistenţe, am avut cu ceva vreme în urmă un dialog la telefon cu domnia sa, şi l-am întrebat: Domnule profesor Nichifor, ca profesor, ați scris unele cărți interesante și bine ați făcut, dar de la un vicepreședinte de județ, oamenii așteaptă și fapte. Iar, aceasta, ar fi o faptă nobilă, de a da Spitalului judeţean numele doctorului Nicolae Hasnaş, un lucru care v-ar fi înnobilat și pe dumneavoastră, și spitalul, onoare, de care, însă, ați fugit! De ce, domnule profesor? Ba, mai mult, după prima apelare, când ați văzut ceea ce doresc, mi-ați blocat apelurile, ca să nu vă mai deranjez! Și eu, care mă așteptam să-mi deschideți ușile la care trebuia să bat și să mă susțineți! Dar, n-ați făcut-o şi acum, vă întreb încă o dată: de ce, domnule profesor?
-Rep. În legătură cu acest «de ce?», să vă spun, domnule doctor, ca să mai relaxăm puţin atmosfera în finalul dialogului nostru de azi, că Robert F. Kennedy sau Bobby, candidat la alegerile prezidenţiale din Statele Unite şi asasinat la 6 iunie 1968, ca şi fratele său, Preşedintele John F. Kennedy, în campania sa electorală, acest Robert Kennedy avea sloganul acroşant, un citat care, de fapt, îi aparţinea lui Ernest Hemingway: ,,Unii se gândesc la ceea ce se întâmplă şi întreabă «de ce?». Eu mă gândesc la ceea ce nu există şi întreb «de ce?», o expresie care sună ca într-o telenovelă de actualitate! Să reflectăm cu mare atenţie la acest citat, pentru că nu l-am ales întâmplător şi poartă în subînţelesul său o întreagă filosofie!
-C.M. Cred că citatul acesta se potriveşte perfect la contextul în care, de multe ori, constatăm cu amărăciune că nu există bunăvoinţă la unii oameni, tocmai pentru a se împlini acele lucruri care fac cinste unui demnitar cu o funcţie de răspundere!
-Rep. Poate că domnul profesor, v-a blocat apelurile, ca să nu-şi supere şeful!
-C.M. Ca să nu-l supere pe șefu’, da? Așa o fi fost! Aceasta este povestea demersului meu eșuat! S-ar putea spune că sunt un înfrânt, dar, înfrângerea adevărată este atunci când ți-ai pierdut visul! Eu, oricum, nu l-am pierdut sau nu mi-am pierdut acest vis! Ba, mai mult, sper că vor veni odată și odată, nişte conducători mai luminați, în stare să aprecieze și să respecte marile valori din trecutul Gorjului! Oameni de nădejde, care vor împlini speranța mea! Până atunci, trăiesc o mare dezamăgire. Păcat, domnule Nichifor, păcat, domnule Popescu Cosmin, mare păcat că n-am avut cu cine!
-Rep. Prin urmare, domnule doctor Cornel Munteanu, poate că în acest fel s-a născut ideea pamfletar-epigramistică intitulată «Când n-ai cu cine!», până ce se va ivi prilejul să spuneţi că se poate face o treabă bună, doar atunci…«Când ai cu cine!», iar acest lucru, va îndulci amărăciunea dumneavoatră dintr-un colţişor de taină al sufletului!
-C.M. Acum, vă spun că nu știu dacă mai trebuie adăugat ceva în privinţa demersurilor mele la reprezentanţii Consiliului judeţean Gorj, dar, îmi stăruie mereu în minte această expresie atât de sugestivă: «Când n-ai cu cine»!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
