Imunitatea este un proces natural care dictează starea de sănătate a copiilor pe termen lung. Astfel, perioadele cheie unde putem contribui cel mai mult la creșterea imunității copiilor sunt:
– prima zi de viață;
– prima săptămână;
– prima lună;
– primul an de viață.
În aceste perioade, procesele metabolice sunt cele mai accelerate.
Începem cu prima zi de viață în care alimentația naturală și prima masă (colostrul) a nou născutului reprezintă începutul pentru o viitoare imunitate favorabilă.
Urmează apoi diversificarea alimentației, la vârsta de 5-6 luni de viață, cu nutrienți esențiali reprezentați de: carne (pui/vită), gălbenuș de ou, ficat de pui, iaurt, biscuiți simpli și cereale, fructele și legumele permise vârstei etc., introduse treptat, alimentație corespunzătoare ce ajută la creșterea și dezvoltarea copilului și implicit la creșterea imunității acestuia.
Ulterior, după primul an de viață, trebuie asigurat copilului un program permanent echilibrat al rației alimentare, fără a-l supune la diverse carențe nutriționale (Fe, Ca, Vit. D, Vit. C și altele), părinții înțelegând că nu vor putea niciodată să îmbunătățească imunitatea copiilor administrându-le produse scumpe de imunitate, în condițiile în care copilul are alte nevoie nutriționale.
Tot în jurul primului an de viață are loc și imunoprofilaxia specifică (vaccinările conform schemei Ministerului Sănătății, susținute cu ajutorul medicilor de familie). Acestea reprezintă un alt pas important în dezvoltarea imunității copiilor, ce trebuie respectat.
După ce am asigurat copilului toate nevoile nutriționale, urmează să observăm rezultatul atunci când ia contact pentru prima dată cu ceilalți agenți patogeni din mediul înconjurător. Numai în urma cunoașterii acestora are lor descărcarea anticorpilor și formarea unei imunități solide ce va pregăti copilul spre viața de adult.
Rezultatul se soldează bineînțeles cu apariția „febrei”, simptomul ce sperie atât de mult părinții, însă el reprezintă de fapt un semnal de alarmă și totodată un mod de cunoaștere al agenților patogeni ce au ajuns în organismul copilului. Acest simptom nu trebuie prevenit prin administrarea excesivă a antitermicelor, ci trebuie doar ameliorat atunci când apare.
Părinții trebuie să se înarmeze cu răbdare, să nu administreze antibiotic fără indicația medicului sau mai mult decât atât, să „forțeze pixul medicului” în prescrierea lor. Acestea trebuie administrate numai la indicația medicului și după ce au trecut aproximativ 3 zile de febră, în care agentul patogen este foarte bine cunoscut de organismul copilului, iar lupta este în defavoarea micului pacient.
Intrarea în colectivitate a copilului este ultimul pas în formarea imunității, unde au loc repetate intercurențe respiratorii și digestive până la o vârstă medie de 5 ani, perioadă în care ar trebui administrate cât mai puține medicamente care să interfereze cu procesul natural al imunității, majoritatea medicamente simptomatice.
În concluzie, elementele cheie benefice în creșterea imunității copiilor sunt:
- Promovarea alimentației naturale;
- Asigurarea nevoilor nutritive ale copilului, în special în primul an de viață (corectarea deficitului de fier este cel mai important);
- Susținerea imunoprofilaxiei specifice (vaccinări) de către medicii de familie;
- Evitarea administrării precoce a antitermicelor;
- Evitarea antibioterapiei nejustificate;
- Promovarea colectivității și a spațiilor de joacă pentru copii;
- Și ca o ultimă măsură, ajutorul produselor naturale de imunitate, după ce ne-am asigurat că nu există alte carențe nutriționale ale copilului.
Material informativ realizat de dr. Bianca Stan, medic specialist pediatrie, Secția Pediatrie a Spitalului Județean de Urgență Târgu-Jiu.
Dr. Bianca Stan este medic specialist pediatrie, absolvent al Universității de Medicină și Farmacie Craiova, Facultatea de Medicină, promoția 2016. Lucrează în Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu din ianuarie 2022.
