La Centrul „Sfinții Petru și Andrei” din București a avut loc, în perioada 5-6 mai 2023, un colocviu internațional, intitulat „Contribuția unor personalități franceze și românești la construirea dialogului cultural și spiritual între Orient și Occident”. Manifestarea a fost organizată de centrul respectiv, în colaborare cu Académie Catholique du Val-de-Seine.
În perioada interbelică, istoricul român Nicolae Iorga, aflându-se în foarte bune relații cu Părinții Asumpționiști de la Constantinopol, i-a invitat să se instaleze în România, la București, unde aceștia au deschis Institutul Francez de Studii Bizantine, iar revista Echos d`Orient a devenit Revue des etudes byzantines. Actualmente, Centrul „Sfinții Petru și Andrei”, care promovează studii bizantine și întâlniri creștine, cuprinde Biblioteca bizantină (de nivel universitar), Centrul de conferințe și întâlniri creștine și Rezidența interconfesională pentru studenți. Patronajul celor doi sfinți apostoli dau chiar sensul misiunii instituției: de a favoriza întâlnirea, prin orice mijloc, academic sau spiritual, între tradiția creștină orientală și tradiția creștină occidentală. Astfel, centrul a devenit un loc de întâlnire și dezbatere pe teme istorice, patristice și de actualitate, promovând cunoașterea tradițiilor creștine și îmbogățirea reciprocă din ceea ce ne unește.
Academia catolică din Val-de-Seine (din localitatea franceză Juvisy-sur-Orge) este un organism independent, cu activități religioase, spirituale și filosofice, al cărui scop este să încurajeze întâlnirile, schimburile, cercetările academicienilor, laici sau religioși, atașați la gândirea creștină sau dorind să o descopere. Acesta organizează întâlniri regulate pentru a dezvolta dialogul interdisciplinar între cercetătorii rezidenți din Val-de-Seine, cu scopul de a comunica și aprofunda lucrările lor. Organizează conferințe pentru publicul larg, cu scopul a promova acest lucru, apelând la experți recunoscuți, pentru a oferi informații specifice. De asemenea, este preocupat de un dialog constructiv cu reprezentanții vieții civice și sociale.
Colocviul a fost transmis, în direct, și pe platforma Zoom, fiecărui participant fiindu-i acordate cca. 40 de minute pentru expunere. Prezint, în continuare, titlurile conferințelor susținute în cadrul acestei manifestări internaționale de înaltă ținută științifică și culturală:
- Liana Gehl (redactor-şef ARCB): „Corespondențe, corespondențe… Elemente de francofonie în epistolarele Ghika-Maritain și Maritain-Merton”;
- Lucian Dîncă (Universitatea din București): „Horia Vintilă: Platon reinventat în romanul La septieme lettre”;
- Vincent Laquais (Institut Saint Louis Saint Clément, Viry-Châtillon): „Benjamin Fondane, chipul și exilul”;
- Vasile Chira (Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu): „Emil Cioran între obsesia căutării lui Dumnezeu și neputința de a crede” (prin Zoom);
- Cathy Leblanc (Universitatea din Lille): „Ce au făcut din mine? Traseul demnității umane în opera lui Elie Wiesel”;
- Sylvie Jopeck (Institut Saint Louis Saint Clément, Viry Châtillon): „Eugen Ionescu și mișcarea perpetuă, sau povestea unui trecător între Franța și România”;
- Sorin Lory Buliga (cercetător Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu): „Brâncuși: tradiție, modernitate și universalitate”;
- Jean-François Petit (Institutul Catolic din Paris): „Mircea Eliade, o tensiune între opera literară și opera științifică prin intermediul Fragmentelor de jurnal”;
- Wilhelm Dancă (Universitatea din București): „Mircea Eliade și Paul Ricoeur”;
- Alexandru Tofan (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași): „Despre necunoscutul din suflet. Marin Tarangul și discursul acrotatic” (prin Zoom).
Vineri a avut loc și o reușită seară muzicală și poetică Leblanc-Laquais-Petit cu titlul: „Relația Benjamin Fondane-Jacques Maritain. O evocare poetică”.
În cadrul conferinței „Brâncuși: tradiție, modernitate și universalitate”, prezentată pe bază de imagini, s-a pus accentul pe faptul că arta lui Brâncuşi are la origine, în primul rând, educaţia religioasă pe care el a primit-o în ambianţa hobiţeană a copilăriei sale, adică a unui creştinism ortodox tolerant faţă de un ansamblu de idei şi practici precreştine panteist-animiste, numit de el „filosofia naturalităţii” strămoşeşti (o formă de philosophia perennis). La acest „creştinism cosmic” moştenit s-au adăugat ulterior şi alte convingeri religioase şi filosofice proprii (unele de influență orientală) şi concepţiile sale artistice, iar cristalizarea în timp a acestor idei a dus la o viziune brâncuşiană specifică asupra vieţii şi artei, care ulterior s-a materializat în opera sa.
Valorificând o astfel de experienţă, de natură religioasă, acumulată în copilăria petrecută în satul său natal, Hobița, el s-a sustras la Paris procesului de desacralizare a vieții tradiționale impregnate de religie, mituri și simboluri, fenomen generat de civilizaţia tehnică şi ştiinţifică. Întâlnirea sa cu avangarda artistică pariziană, descoperirea lumii arhaice şi primitive, procesele de „interiorizare” prin care s-a „autodescoperit” (regăsind concomitent şi „prezenţa în lume” specifică omului din epoca de piatră) l-au făcut să descopere sursa primordială a artei populare româneşti, de la care pleacă, în general, formele pe care le-a plăsmuit, începând cu anul 1907. Mai concret, Brâncuşi a preluat în noua sa artă simboluri sacre şi universale mai ales din arta populară românească, de origine neolitică, şi le-a dat un sens modern (de exemplu în lucrările Regele regilor, Coloana fără sfârşit și Păsările). Astfel, arta lui Brâncuși este modernă și universală, dar de sorginte tradițională.
Sorin Buliga
