Any Drăgoianu – Povestiri olteneşti

383

Volumul „Povestiri olteneşti” semnat de scriitoarea Any Drăgoianu din Ţânţăreni, judeţul Gorj (apărut la Editura Contrafort din Craiova în anul 2008), cuprinde o serie de proze scurte cu tentă umoristică ce îşi propun, aşa cum arată şi titlul, să aducă în faţa cititorului atmosfera unor localităţi din Oltenia, mai ales din satul natal.
Cartea beneficiază de o referinţă critică pertinentă şi concisă aparţinând prof. dr. Zenovie Cârlugea care numeşte sugestiv povestirile din acest volum „felii de viaţă”…
Din toate aceste povestiri, am reţinut-o mai ales pe prima care ar fi putut foarte bine da titlul cărţii pentru că, prin periplul personajelor aflate în căutarea unei foste colege de liceu se realizează practic o trecere în revistă a unor locuri, lucruri şi persoane reprezentative pentru mediul social oltenesc în general, al celui contemporan autoarei, în particular. Dezvoltat mai mult, acest text în proză ar putea constitui o carte în sine.
Autoarea Any Drăgoianu nu pierde nici o ocazie de a satiriza dar şi de a se amuza în povestirile sale reuşind astfel portrete inegalabile care, în alte condiţii ar fi fosr probabil mult mai greu de schiţat. Aşa ar fi spre exemplu portretul beţivului de la pagina 96 („Se sacrifica pe altaru’ sfânt al beuturii şi era să moară eroic luptându-se cu natura”) sau definiţia olteanilor de la pagina 26 „ţine de ospitalitate, nouă ne place să fim musafiri, adică toată ziua rugaţi cu mâncare şi băutură, dar când vine de statutul de gazde, spunem că avem atâta treabă şi că-i vizităm noi când vom putea” şi cea de la pagina 34 („cum suntem noi oltenii de darnici dar cu bunătăţile altora”).
Volumul „Povestiri olteneşti” prezintă valoare documentară în primul rând prin limbaj şi elementele de etnografie dar şi prin prezenţa unor toponime cum ar fi: Sfircea, Argetoaia, Buiceşti, Gârbov, Strâmba, Dealu’ Mare, Murgeşti, Bâlta, etc. şi valoare literară mai ales prin comicul său care trimite cu gândul la binecunoscutul actor român Amza Pellea. Există în această carte un comic de limbaj ce rezultă mai ales din repetarea succesivă şi specific oltenească a celui rău dar şi din utilizarea unor regionalisme, un comic de situaţii (aşa cum ar fi la pagina 40 pasajul în care fetele, aflate în drum spre mănăstirea Dealu’ Mare pomenesc neîncetat de necuratu) ori un comic rezultat din antiteză („nuntă cu ciomege” la pag. 51), un comic de moravuri (pag. 108, vizita finului la naş cu obligaţia de a-i duce un dar mai consistent şi concluzia: „de dat, ţi-o da şi el, măcar cu sare-n ochi şi tot e ceva, da’ de adus trebuie să-i aduci tot”) şi un comic de nume (exemplu „Nenea Sugativă de la pag. 21)
Probabil că printre intenţiile umoristice ale autoarei cărţii s-ar număra şi alte procedee literare altfel de ce să fi pus oare laolaltă în această carte cuvinte şi expresii ce aparţin unor registre de limbaj diferite ori elemente care ţin de modernism cu cele arhaice, urbanul cu ruralul, etc…? Din nefericire însă, nu prea i-a reuşit.
Dincolo de acest aspect şi de alte pardonabile stângăcii, trebuie apreciat demersul literar al autoarei Any Drăgoianu care dovedeşte prin povestirile sale olteneşti că poate scrie nu doar poezii ci şi texte în proză şi care face cunoscut publicului cititor satul său natal.
Mariana Bendou, Scriitor, critic şi promotor literar

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here