Joi, 27 aprilie 2023, începând cu ora 13:40, Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, al cărui director este doamna profesor Cristina Goanță, iar director adjunct, doamna profesor Vasilica Udriștoiu, a fost partenerul Filialei Județene Gorj „Tudor Vladimirescu” a A.N.C.E. „R.M.” la manifestările dedicate Centenarului Eroului Necunoscut 1923-2023, desfășurate în județul Gorj. Menționez și faptul că la acest colegiu, din anul 2014, activează și un Cerc „Cultul Eroilor” al cărui președinte executiv este profesorul de istorie Claudiu Mărăcine.
Delegația A.N.C.E. „R.M.” Gorj T.V.” formată din col. (rtr.) dr. ing. Walter Loga, col. (rtr.) Gigi Bușe și col. (rtr.) Munteanu Vasile, a fost primită cu plăcere de către doamna director adjunct Vasilica Udriștoiu și condusă la cancelaria școlii unde ne-am întâlnit cu domnul profesor de istorie Claudiu Mărăcine. Acolo am discutat programul ce urmează a fi prezentat elevilor de la clasa a X-a G a acestui renumit colegiu național, unde învață și eleva Irina Jianu, care a ocupat locul I la faza națională a Olimpiadei de istorie, după care am mers cu domnul profesor la sala de clasă unde am prezentat proiectul cultural-istoric și educativ intitulat: „EROUL NECUNOSCUT – SIMBOL AL EROISMULUI NAȚIONAL. 100 DE ANI DE DĂINUIRE”.
Profesorul Claudiu Mărăcine a prezentat succint importanța sacrificiului eroilor în formarea statului național român de la 1918 apoi, domnul col. (rtr.) dr. ing. Walter Loga, președintele Filialei Județene Gorj „Tudor Vladimirescu” a A.N.C.E. „R.M.” a prezentat un scurt istoric al simbolismului Eroului Necunoscut și modul cum s-a desfășurat alegerea și materializarea acestui simbol. Redau câteva fragmente din mesajul domnului colonel: „Anul acesta se împlinește un secol de când, la 17 mai 1923, a fost așezat în Parcul Carol I, din Bucureşti, Mormântul Eroului Necunoscut. Ideea simbolizării jertfelor anonime prin glorificarea unui erou necunoscut se pierde în negura vremilor. Ea avea să renască la sfârșitul Marelui Război, când omenirea s-a pomenit în fața unei hecatombe umane nemaiîntâlnite vreodată, în care au murit peste 16 milioane de militari și civili”. (…) „După sărbătorirea Victoriei, aproape toate statele beligerante și-au pus întrebarea cum s-ar putea aduce un omagiu soldaților morți pe câmpul de onoare și, îndeosebi, eroilor necunoscuți. se căuta un simbol care să eternizeze jertfa marilor soldați ai istoriei și, în același timp, să păstreze pentru totdeauna în legenda secolelor viitoare și imaginea cetățeanului anonim căzut pentru Patrie. Așa s-a născut simbolul Eroului Necunoscut!” (…) „Nu trecuse niciun an de când, la 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, capitala Unirii, regele Ferdinand și regina Maria și-au pus pe frunte coroanele României Mari, oamenii politici ai vremii au simțit nevoia unei ceremonii, pe cât de înălțătoare, pe atât de pătrunsă de pioșenie și recunoștință, care să se desfășoare, de data aceasta, în chiar capitala României Unite, în Bucureşti. O ceremonie de demnitate națională care să preamărească Jertfa pentru Țară și eroismul Ostașului român. Ea s-a numit: ceremonia reînhumării Eroului Necunoscut! Simbolul sacrificiului celor mulți, căzuți pentru reîntregirea Patriei!” A povestit, așa cum s-a întâmplat și la celelalte unități școlare gorjene unde am fost, istoricul alegerii celor zece sicrie duse la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Mărășești în data de 13 mai 1923, alegerea sicriului Eroului Necunoscut, care s-a făcut a doua zi într-o ceremonie solemnă, de către Amilcar C. Săndulescu, orfan de război, în vârstă de 12 ani, elev premiant al Liceului Militar „Dimitrie A. Sturdza” din Craiova, iar la 15 mai, sicriul cu Eroul Necunoscut, împodobit cu pânza tricoloră, purtat pe brațe de către o gardă de ofițeri, cavaleri ai ordinului militar „Mihai Viteazul”, a fost depus pe vagonul-platformă al unui tren special, cu destinația București, unde a ajuns în aceeași zi, la orele după-amiezii. În ziua de 17 mai 1923, în Parcul Carol I din Bucureşti, în prezența familiei Regale, a membrilor Guvernului, a corpurilor legiuitoare și a membrilor corpului diplomatic, prin grija Societății „Mormintele Eroilor Căzuți în Război”, a început ceremonia reînhumării Ostașului Necunoscut, care la Miezul Zilei, în sunetul sirenei Arsenalului Armatei și al clopotelor bisericilor Ostașul Necunoscut a fost coborât în lăcașul de veci. Mormântul Eroului Necunoscut a fost acoperit cu o lespede din 
piatră, decorată cu sculpturi florale, realizată de arhitectul Ion Trojanescu (1875 – 1964), care a dăltuit cuvintele istoricului Nicolae Iorga, poate cel mai frumos epitaf scris vreodată pe o piatră tombală: „Aici doarme fericit întru Domnul Ostașul Necunoscut, săvârșit din viață în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihnește pământul României întregite, 1916 -1919”. La finalul mesajului său. Domnul colonel Walter Loga a povestit și faptul că Eroul Necunoscut nu a putut să-și doarmă somnul de veci în mormântul său din Parcul Carol I deoarece „În timpul regimului comunist, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958, monumentul funerar al Eroului Necunoscut a fost demontat și strămutat, în mare taină, la Mausoleul din Mărășești”. Abia după 1989, la insistențele Ministerului Apărării Naționale, ale Asociației Naționale a Veteranilor de Război și ale unor partide politice, guvernul român a aprobat readucerea în Capitală a sicriului cu osemintele Ostașului Necunoscut. „La data de 26 octombrie 1991, Eroul Necunoscut a revenit acolo unde îi era locul de veci, în Parcul Carol I, iar la 25 noiembrie 2006 a avut loc ceremonia strămutării Mormântului Ostașului Necunoscut la locul originar, din 1923, pe esplanada din fața actualului Memorial al Eroilor Neamului”, a încheiat domnul colonel Loga, mesajul său.
În continuare domnul col. (rtr.) Gigi Bușe a prezentat, timp de 16 minute, un film documentar despre istoricul Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”. Elevii au receptat pozitiv informațiile transmise iar domnul profesor Claudiu Mărăcine recomandă continuarea activităților de acest fel între cele două instituții. La final am făcut cu toții o fotografie de grup.
Col. (rtr.) Gigi Bușe
