Cimbrul, printre cele mai sănătoase alimente din lume

Vă închipuiţi că un condiment atât de comun în bucătăria românească, vorbim aici de cimbru (Thymus vulgaris), este considerat printre cele mai sănătoase 100 de alimente ale lumii? Având marele avantaj de a putea fi consumat ca şi condiment pentru mâncare atât în stare proaspătă, dar şi uscată, cimbrul a devenit recunoscut şi pentru aroma sa unică. Cimbrul este nativ din zone precum Sudul Europei, Asia sau aria Mediteraneeană, însă în era modernă a început să fie cultivat şi în America de Nord.

Vă puteaţi închipui că doar 3 grame de cimbru uscat asigură 65% din necesarul zilnic de vitamina K al organismului, 22% din cel de fier, 15% din cel de mangan, 7% din cel de calciu şi 5% din cel de fibre?

Thymolul din cimbru este un ulei volatil care protejează grăsimile sănătoase din celulele organismului, din ficat, din creier şi din pereţii inimii. De asemenea, cimbrul mai conţine o serie de flavonoizi puternici, printre care apigeninul, naringeninul şi luteolinul – toţi aceştia având proprietăţi antioxidante.

În fine, uleiurile volatile din cimbru (în principal carvacrol şi cymol) au activitate antimicrobiană, cu rol în prevenirea contaminării altor alimente sau cu rol în decontaminarea alimentelor care au căpătat microbi. Iată de ce este esenţial să presărăm cimbru uscat peste mâncăruri.

Cimbrul uscat nu este cunoscut ca fiind un condiment care poate deveni alergic sau care să conţină cantităţi importante de oxalaţi, prin urmare orice persoană poate consuma acest condiment natural. Doar infuzia concentrată de cimbru trebuie evitată de către persoanele care suferă de ulcer.

Ca băutură, ceaiul de cimbru este folosit în tratamentele naturiste pentru efectele curative, dar şi pentru combaterea tusei sau a colicilor.

Cimbrul trebuie adăugat la finalul preparării mâncărurilor, fiindcă temperaturile ridicate pot duce la pierderea aromei. Dacă mâncarea nu este preparată la foc mare, atunci cimbrul poate fi adăugat din fazele timpurii, fiindcă îşi “înfige”mai greu aromele decât alte ierburi.

Există aproximativ 60 de specii de cimbru, cele mai comune fiind cimbrul franţuzesc (practic, specia cea mai comună, care se găseşte şi în România), cimbrul de lămâie, cimbrul de portocală şi cimbrul argintiu;

În trecut, cimbrul era consumat de către luptătorii scoţieni sub formă de ceai pentru a avea curaj, iar soldaţii romani făceau baie în apa în care era pus cimbrul, pentru vigoare;

În Egiptul antic, cimbrul era una dintre ierburile folosite pentru procesul de mumificare a faraonilor.

Presărat pe deasupra mâncărurilor de carne, adăugat în salate sau pus la murături, cimbrul e de mult timp prietenul nostru căruia nu i-am acordat până acum şi importanţa medicinală cuvenită. Însă având în vedere multiplele sale calităţi care-l recomandă a fi un aliment foarte sănătos, este necesar ca cimbrul să devină o prezenţă constantă în bucătărie, pe răftuleţul de condimente de lângă noi.