Zarvă mare, chiote, şuşoteli, lumini multicolore, afişe, postere, jurnale în alb negru sau cu paginile mai ţipătoare ca penajul unui papagal, acuze, promisiuni, vizite inopinate, vizite minuţios pregătite, cadouri, bani daţi “de-adura” pentru lăcaşuri de cult, (“ca să se pună bine” cu Doamne Doamne!), înjurături, sondaje de opinii părtinitoare, site pentru “cernerea” candidaţilor, împăcări, pupături, agitator de partide si în prima linie, eroii principali, vârfurile partidelor, gâfâind ca Grecul de la Marathon, să urce “Everestul” ce i va aşeza pe fotoliul de la Cotroceni, unde cel ajuns va pune mâna pe “Toiagul” puterii şi va cârmui 5 ani d-aci-nainte (săracul Năstase a schimbat Constituţia, prelungit mandatul presedintelui la 5 ani, dar: “nu e pentru cine se pregăteşte!” Un popor înşelat de-alungul istoriei de prea multe ori.
Se grăbesc să ajungă la putere
De data aceasta “Gladiatorii pentru Cotroceni” sunt Victor Ponta si Klaus Johannis.
În timp ce Ponta, liderul stângii Româneşti, doreşte o politică comună cu Liberalii lui Tăriceanu, Klaus după ce l-a îndepărtat pe Antonescu se află acum sub puterea “Democraţilor” Blaga, Videanu, E.Comp.
Dar Domnul Klaus nu vrea să participe la confruntările tradiţionale cu oponentul sau Dl. Ponta. Nu vrea ca îi este teamă că-şi va da de gol, ‘golul’ din lăuntrul sau.
Amândoi se laudă că vor bine-le poporului, că iubesc România. Şi pentru a întregi acest bâlci al deşertăciunilor presa de scandal erupe adevărate “Vezuvii” de lavă clocotind de minciuni, vaiete ca la sfârşitul lunii având şi pretenţia să fie luate în serios. Discreditează însuşi ţara şi nu se dau în lături să-i pună piedici pe la înalte forumuri.
Iar dupa închiderea acestui “Bâlci al deşertăciunilor” se vor strânge acareturile şi se vor deschide bazare “second-hand” cu buchete de trandafiri şi alte obiecte folosite în Campania Electorală, chiar şi speranţe, cu care unii au vrut sa forţeze MAREA UŞĂ A PUTERII.
“HAEC EST VITA NOSTRA – Aceasta este viata noastră: un “talmeş balmeş”, un ghiveci “brownian” de evenimente, gonind prin vreme care se înteţesc cu viaţa noastră, fiind “bătătura” pe “urzeala zilelor”, care se gonesc înspăimântate una pe alta, uimite şi ele de credinţa nebuna a oamenilor în zile mai bune. Ele zilele, sunt impersonale-reci la bucuria sau tristeţea Românilor, fiind umplute de evenimente care se suprapun, asmuţindu-ne pe unii împotriva altora, purtându-ne pe toată gama sentimentelor omeneşti de la dragoste la ură.
Iar după “tragerea cortinei” pierzătorii vor învinui pe câştigători că au fraudat alegerile.
C-aşa e-n politică!….
Vanitas, Vanitatum, omnia vanitas!
GH. Rădulescu
