A nu ştiu câtă carte, deopotrivă ştiinţifică şi poetică, a universitarului Ion Popescu-Brădiceni, reprezintă un adevărat tur de forţă. Îşi propune să fie parte dintr-o monumentală tetralogie „Facerea şi corpul”. Primul volum, intitulat, „Scurt tratat de ostensiotică şi ostensiologie” punea bazele, realmente la nivel european, unei posibile noi discipline, teorii şi retorici a discursului (poetic şi plastic).
În cele 200 de pagini, autorul, apelând cu siguranţă, la instrumentele unei hermeneutici aplicate, se apropia convingător de fenomenul de facere a operei de artă, dar şi de rezultatul acestuia: POESISUL ca atare.
Situându-se în descendenţa unor somităţi cu rezonanţă cel puţin europeană precum Umberto Eco ori românul-universal Solomon Marcus, deopotrivă matematician şi literat integrator, lectorul doctor Ion Popescu-Brădiceni, de la Universitatea „C. Brâncuşi” Târgu Jiu, a încercat – şi, pare-se, chiar a reuşit, căci câteva cronici semnate de acad. Eugen Evu, Teodor Vidan, Al. Florin-Tene, Vasile Ponea şi profesorii universitari Lazăr Popescu, Ion Mocioi, Moise Bojincă, Nicolae Brânzan, ca să dăm doar câteva nume, confirmă această aser- ţiune – să scoată în relief o problematică mult mai completă şi complexă(rotund argumentată) în jurul conceptului de OSTENSIUNE.
Odată calea pre – şi con – figurată, aceea a unei hermeneutici a ostensiunii, Ion Popescu-Brădiceni şi-a văzut, conştiincios, de treabă şi, în câteva zile, va lansa şi cel de-al doilea volet al tetralogiei mai sus amintite, (sub)intitulat, la fel de sobru – „Scurt tratat de himeneutică şi himenologie”.
Noua apariţie pe piaţa cărţii, găzduită de prestigioasa Fundaţie-Editură „Scrisul românesc” Craiova, condusă de istoricul literar Florea Firan (laureat al Premiului pentru „Arghezologie” al Festivalului Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi”, ediţia 2010), porneşte, în necuprins, ca să-şi apropie cât mai mult din cuprinsul, şi el vast, domeniului predilect, pe urmele, de aur, ale unui Paul Ricoeur ori Jacques Derrida.
Totodată, această a doua secţiune din „Facerea şi Corpul”, lansează şi o „introducere în semiotica şi hermeneutica vizuală” şi metavizuală, dar se vrea şi o temeinică „neonografie a ostensiunii şi a compoziţiei în pictură”. Curios, iată, având avantajul citirii cărţii în printuri, am anticipat cumva acest pas următor al neostenitului I.P.-B., despre al cărui spirit vladimiresc s-a pronunţat în urmă cu vreo cinci-şase ani şi criticul timişorean Ion Pachia Tatomirescu, un distins poet şi om de cultură cu obârşii din Tatomirii Gorjului. Vom încheia citându-l pe unul dintre remarcabilii profesori universitari ai Clujului şi al Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba-Iulia, Constantin Cubleşan: „(…) Ion Popescu-Brădiceni are verbul ascuţit şi elastic, o capacitate de sinteză, adesea călcând şi în sfera comparatismului fără a neglija demersul analitic, de profunzime. Tratatul de faţă este încă o afirmare a seriozităţii în cercetare şi a plăcerii în elaborarea propriu-zisă a textului/scriiturii. Toate acestea, dovezi suficiente, pentru a proba, cu prisosinţă, că este un cercetător veritabil al fenomenului literar şi artistic contemporan.”
Ion Predoşanu
