Tot mai mulţi gorjeni aleg să plece de lângă proprii copii, pentru o perioadă de timp. Greutăţile financiare îi determină pe părinţi să sacrifice ani frumoşi din viaţa lor şi a pruncilor pentru a face rost de bani. La sfârşitul lunii septembrie 2014, datele centralizate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (Gorj) relevă faptul că 672 de fetiţe şi 609 băieţi, din judeţul nostru, cresc departe de părinţi.
Specialiştii spun că micuţii ai căror părinţi pleacă în străinătate sunt predispuşi la depresii, dar şi la acte de delincvenţă. Mai mult decât atât, ei sunt vulnerabili la abuzurile de tot felul – fizice, psihice, sexuale. Acestea sunt doar câteva dintre traumele provocate de părinţi propriilor copii, prin plecarea lor, la muncă, în străinătate. Din păcate, situaţia materială actuală îi determină pe tot mai mulţi gorjeni să plece din ţară. Aşa se face că, la ora actuală, peste 1.200 de copii cresc departe de părinţi. “La data de 30 septembrie 2014, numărul copiilor cu ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate este de 382; numărul copiilor cu un părinte unic susţinător plecat la muncă peste hotare este de 187; copii cu un singur părinte plecat în străinătate – 712. Dintre aceştia 672 de copii sunt fetiţe, iar 609 sunt băieţi. Situaţia minorilor cu părinţi aflaţi la muncă în străinătate care au fost integraţi în sistemul de protecţie se prezintă astfel: 31 de copii se află în grija asistenţilor maternali profesionişti, 23 copii sunt în centre de plasament, iar 115 copii sunt în grija rudelor de până la gradul IV”, a explicat Minodora Ianc, angajata Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Gorj.
Predispuşi tulburărilor emoţionale
Părinţii care fac compromisul de a-şi lăsa ani în şir copiii pe mâini străine trebuie să ştie că aceştia vor ajunge deseori să fie copleşiţi de sentimentul de inferioritate faţă de alţi copii ce beneficiază de protecţia părinţilor lor, ceea ce îi va determina să se izoleze şi să înregistreze rezultate şcolare din ce în ce mai slabe. Psihologii susţin că, la vârsta adolescentei, lipsa părinţilor poate duce la atitudine teribilistă, chiar antisocială, cum ar fi: conflicte verbale, violenţe, la delincvenţă juvenilă şi chiar la abandon şcolar. Pentru că părinţii absenţi nu se implică în educarea copiilor lor, aceştia pot dezvolta tulburări de comportament din ce în ce mai grave, tocmai pentru că ştiu bine că cei care îi cresc nu sunt părinţii lor şi deci nu au dreptul, în opinia lor, să le impună reguli sociale sau morale sau să le aplice pedepse. De asemenea, depresia poate apărea chiar şi la copii foarte mici.
Specialiştii DGASPC Gorj spun că o consecinţă directă a migraţiei părinţilor este cea a privării copilului de afectivitatea parentală şi de supravegherea necesară dezvoltării normale a acestuia. În condiţiile plecării părinţilor pe perioade mai lungi şi a rămânerii copiilor în grija unor persoane care nu pot oferi sprijin emoţional şi educativ, aceste două consecinţe pot produce la rândul lor efecte negative în ceea ce priveşte sănătatea şi dezvoltarea psihică a copilului, implicarea în activităţi şcolare şi rezultatele acestora, angrenarea lor în comportamente deviante sau neconcordante cu vârsta copiilor şi supunerea la exploatare sau abuzuri de alta natură.
Minodora Sucea
