Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa! – Dumnezeu Judecătorul e Înfricoşător prin măreţie, prin atotputernicie, fiindcă pătrunde în adâncurile duhului omenesc şi ne arată cât de mare este milostivirea Sa!

În Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi (a Lăsatului sec de carne); Ap. 1 Corinteni 8, 8-13; 9, 1-2; Ev. Matei 25, 31-46; glas 7, voscr. 7, a treia a perioadei Triodului, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate în Biserica Ortodoxă Română, textul Sfintei Evanghelii ne aduce în «Casa Domnului» cu smerenie, pentru a prefaţa o săptămână pregătitoare pentru începutul Postului Mare, iar, în plan spiritual, ne ajută să gândim că toţi vom muri şi că toţi vom ajunge la un moment dat să fim judecaţi de Dumnezeu, fiindcă avem şansa în timpul Postului Mare, prin pocăinţă, să dobândim un răspuns bun la această judecată divină! Faţă de Judecătorul Dumnezeu, omul trăieşte o anumită emoţie, mai ales când realizează că se află înaintea unui Judecător nespus de înfricoşător, fiindcă pătrunde în adâncurile duhului omenesc şi nici un gând omenesc de taină, nici un simţământ oricât de subţire, nu pot rămâne ascunse. Poate că e bine să aflăm şi criteriile judecăţii, iar în Evanghelia Duminicii acesteia descoperim nişte reguli noi sau pe care nu le-am luat în seamă îndeajuns, mai ales când ne cutremurăm şi auzim că nu toţi cei pe care i-am considerat buni după regulile noastre lumeşti, vor fi demni să primească fericirea veşnică, mai ales că îndemnul Dreptului Judecător sună destul de clar: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-ati primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine!” (Matei 4,34-36). Dar, nu toţi cei care au strigat «Doamne, miluieşte-mă!» au fost aleşi, ci numai cei care au făcut Voia Lui Dumnezeu, pentru că mulţi se fericesc, iar alţii se tânguiesc! De bună seamă că se vor cutremura şi drepţii de nemăsurata slavă a Judecătorului Ce Se va arăta, cu toate că nu sunt cunoscute ziua, nici ceasul în care Fiul lui Dumnezeu va veni la Judecată. Acest lucru ne cere să priveghem şi să ne pregătim de Înfricoşătoarea Judecată care ne aşteaptă la hotarul veşniciei, spre darea hotărârii asupra sorţii noastre veşnice, deoarece Dumnezeu Judecătorul e Înfricoşător prin măreţie, prin atotputernicie, fiindcă pătrunde în adâncurile duhului omenesc şi ne arată, cât de mare este milostivirea Sa!

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale!
Aşadar, în Duminica aceasta care este legată de Înfricoşătoarea Judecată, vom desluşi faptul că va sosi ziua când vom sta cu toţii în faţa Lui Dumnezeu, fiecare în parte, cu toată suma faptelor vieţii pământeşti, mai ales că, aşa cum ne spune cartea «Apocalipsei», fiecare împărăţie vremelnică şi fiecare popor va veni cu agoniseala slavei şi a nevoinţelor sale, deoarece credinţa este încrederea în lucruri nevăzute, iar în ziua aceea, în strălucirea orbitoare a Slavei Lui Dumnezeu, vom vedea pe toate câte au fost faptele noastre. Totodată, Îl vom vedea pe Domnul, precum ne vede şi El, şi îl vom cunoaşte, precum ne cunoaşte El pe fiecare în parte, iar, vremea nădejdii se va scurge, pentru că nădejdea este o aşteptare îndelumgată, iar, în ziua aceea toate se vor împlini, mai ales că va fi ziua a opta, ultima zi a devenirii şi prima zi a înveşnicirii! Atunci, cu toţi vom afla, care va fi rodul vieţii noastre, a fiecăruia dintre noi şi a colectivităţii noastre de neam şi de credinţă, dincolo de imaginea unei gloate de persoane izolate, ci, dimpotrivă, ca imaginea unui organism viu al oamenilor care au fost cu toţii botezaţi în Hristos, în unitate deplină, fiind chemaţi, prin puterea Duhului Sfânt! Iar, ca într-o icoană, toţi să fim precum Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu! Atunci când vom sta înaintea Judecătorului, ştim că deodată, credinţa şi nădejdea vor trece, iar, singura care ne va rămâne va fi doar iubirea! Aşadar, Pericopa Evanghelică a Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi, ne învaţă nu atât despre frica ce s-ar putea să ne înlănţuie precum focul gheenei, ci, dimpotrivă, să trăim clipa când vom vedea că tot sensul vieţii noastre a fost dragostea! Tocmai la acest lucru se referă pilda acestei Duminici, chiar dacă ea nu ne spune că vom fi îndreptaţi, fiindcă ne-am mărturisit nouă înşine şi altora credinţa în Dumnezeu sau fiindcă ne-am numit ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos. Pentru că Domnul Însuşi ne-a învăţat că în ziua aceea ne va spune că cei care nu au trăit după Evanghelie, care nu au fost ucenicii Lui în sensul deplin al cuvântului, pe aceia nu-i va recunoaşte ca fiind ai Săi! Deci, Domnul Iisus Hristos, nu pune numai problema credinţei, ci, El ne întreabă dacă s-a găsit în inimile noastre loc pentru iubire, dacă am putut vedea şi răspunde la suferinţa celor din jur, iar, dacă am făcut acest lucru, atunci suntem de-ai Lui! În Duminica aceasta, trăim ziua când ne aducem aminte de Infricoşătoarea Judecată, dar este şi începutul Postului Mare, iar, timp de câteva săptămâni, ortodocşii se abţin de la carne, printr-o decizie care poate avea sens de asceză, mai ales că Dumnezeu Judecătorul e Înfricoşător prin măreţie, prin atotputernicie, fiindcă pătrunde în adâncurile duhului omenesc şi ne arată, cât de mare este milostivirea Sa!

Şi vor merge cei de-a stânga la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică!
În concluzie, în săptămâna care urmează este prescris de Biserică un post limitat, prin abstinenţă de la carne, iar, această prescripţie trebuie înţeleasă ca fiind în sensul pregătirii, pentru că Biserica dreptmăritoare începe să ne familiarizeze cu momentul pe care-l aşteaptă din partea noastră peste şapte zile, iar, în mod treptat, ne atrage atenţia că acest moment este important, cunoscând fragilitatea noastră şi chiar prevăzând slăbiciunile noastre! În ajunul Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi, Biserica ne cheamă la o comemorare generală a tuturor celor care «au adormit în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice», iar, aceasta este cu adevărat ziua cea mare de rugăciune a Bisericii pentru membrii ei răposaţi. Pentru a înţelege mai bine sensul profund al legăturii dintre Post şi rugăciunea pentru cei morţi, trebuie amintit faptul că pentru noi, creştinismul este religia iubirii, fiindcă Iisus Hristos nu a lăsat ucenicilor Săi o doctrină de mântuire individuală, ci o nouă poruncă, de a se iubi unul pe celălalt! Aşadar, dragostea este fundamentul, viaţa Bisericii, iar, păcatul este totdeauna lipsa dragostei şi, de aceea, separaţia şi izolarea înseamnă războiul unuia împotriva celorlalţi. Nu întâmplător, apologeţii globalişti ai covidului îndemnau oamenii la izolare, la lipsa vieţii în comuniune, pentru ca oamenii să fie mai vulnerabili! Dar, noua viaţă oferită de Iisus Hristos şi transmisă nouă prin Biserică este, mai întâi de toate, o viaţă a reconcilierii, a comuniunii, prin restaurarea iubirii distruse prin păcat, pentru că nu putem concepe întoarcerea noastră la Dumnezeu şi împăcarea cu El, dacă în sinea noastră nu ne întoarcem către acea unică şi nouă poruncă a iubirii! Rugăciunea pentru cei răposaţi este o expresie esenţială a Bisericii ca iubire, de aceea, să-I cerem lui Dumnezeu să pomenească pe toţi cei pe care îi pomenim noi, iar noi, îi pomenim pentru că îi iubim, în rugăciunea pentru ei, când îi întâlnim în Hristosul Dumnezeu, Care este dragoste şi Care depăşeşte moartea, cea din urmă expresie a despărţirii şi a urii. Pentru Domnul Iisus Hristos, nu este diferenţă între cei vii şi cei morţi, pentru că toţi trăiesc în El, Care este Viaţa, iar, în încheiere, să spunem că iubindu-L pe Hristos, îi iubim pe toţi cei care sunt în El şi iubindu-i pe cei care sunt în El, îl iubim pe Hristos, pentru că aceasta este legea Bisericii şi raţiunea clară pentru care ea se roagă şi pentru cei morţi! Fiecare dintre noi, să avem vocaţia să facem din această lume a noastră, lumea lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu, în sensul că lumea pământească este familia Lui şi este locul unde Dumnezeu trăieşte înconjurat de făptura Sa, unde creaţiile Lui Dumnezeu se pot veseli de El, iar, Dumnezeu Judecătorul e Înfricoşător prin măreţie, prin atotputernicie, fiindcă pătrunde în adâncurile duhului omenesc şi ne arată, cât de mare este milostivirea Sa!
SĂ-L URMĂM PE IISUS HRISTOS DOMNUL! LA MULŢI ANI!
Profesor dr. Vasile GOGONEA