În Duminica a 19-a după Rusalii; (+) Acoperământul Maicii Domnului; Ap. 2 Corinteni 11, 31-33; 12, 1-9; al praznicului: Galateni 3, 24-29; 4, 1-5; Ev. Luca 6, 31-36 (Predica de pe munte – Iubirea vrăjmaşilor); a praznicului: Luca 10, 38-42; 11, 27-28; glas 8, voscr.6, la Sfânta Liturghie oficiată în Biserica noastră Ortodoxă, vom asculta un text din Sfânta Evanghelie, prin care Domnul nostru Iisus Hristos le dă credincioşilor şi tuturor celor care Îl ascultă nişte sfaturi ce pot surprinde orice muritor din lumea aceasta, atunci când spune:,,Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 31-36), fiindcă, nu putem realiza întrutotul, cu mintea noastră păcătoasă, dacă este îndeajuns pentru buna înţelegere dintre oameni şi liniştita lor convieţuire, ca fiecare să se folosească de dreptul său şi dacă dreptul unuia dintre noi, în fapt, vatămă dreptul altuia, deoarece suntem înclinaţi să considerăm că nu se poate înlătura ciocnirea acestor drepturi individuale pentru a împăca neînţelegerea dintre două fiinţe ce se cred deopotrivă de îndreptăţite în drepturile lor! Cu toate că textul este scurt, simplu şi pe înţelesul tuturor, el are o profunzime care oferă mereu noi posibilităţi de tălmăcire şi de îmbogăţire spirituală a vieţii noastre, învăţăturile acestei pericope Evanghelice fiind adevărate puncte de orientare ale vieţii creştine. Iubirea smerită faţă de toţi oamenii îl face pe om asemenea lui Dumnezeu, iar dobândirea asemănării cu Dumnezeu este scopul ultim al vieţii omului pe pământ, fie ca un timp al mântuirii, fie ca un moment al pregătirii pentru viaţa cea veşnică, pentru ca noi să înţelegem că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii deopotrivă şi pe fiecare după felul său, de aceea Hristos Domnul, îi cheamă mai întâi la trezirea conştiinţei de sine şi la reconciliere!
„Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi le şi voi asemenea”!
Aşadar, Pericopa Evanghelică din această Duminică în care prăznuim şi Sărbătoarea «(+) Acoperământul Maicii Domnului», deci, pericopa luată din Sfânta Evanghelie după Luca (6, 31 36), deşi scurtă, este foarte bogată în învăţăturile pe care Mântuitorul le a împărtăşit Sfinţilor Apostoli şi mulţimilor care Îl înconjurau ascultându L cu atenţie, fiind vorba despre un text desprins dintr-un cadru mai larg al învăţăturii Mântuitorului, iar îndemnul Său: „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi le şi voi asemenea” (Luca 6, 31), poate fi găsit și în Evanghelia după Matei (7, 12), de aceea, amintim doar trei dintre principiile avute în vedere: 1) „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi le şi voi asemenea” (Luca 6, 31); 2) „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi” (Luca 6, 35) şi 3) „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36), tocmai pentru a înţelege că aceste principii de conduită morală sintetizează, de fapt, un larg program de viaţă, îndrumat de cele trei virtuţi de căpetenie ale creştinismului: dreptatea, iubirea şi milostenia, fiecare dintre acestea reprezentând câte o treaptă din urcuşul nostru pe calea desăvârşirii morale. Desigur, poate că de multe ori, unii oameni pe care i-am ajutat la nevoie şi ni s-au socotit prieteni apropiaţi, ajung, mai târziu să devină ca nişte aprigi vrăjmaşi ai noştri, pentru că ar fi pace multă pe pământ, dacă tot omul ar ţine această poruncă scurtă: „Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor aşijderea” sau, cu alte vorbe: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, dar, să fim bine înţeleşi, oamenii nu ţin această poruncă, deoarece, mulţi dintre ei poftesc să li se facă tot binele ce li se poate face, dar, în schimb, ei fac altora tot răul ce-l pot face! Acesta este un semn că inima oamenilor este bolnavă, că e o hibă în inima oamenilor care poftesc mereu tot binele de la alţi oameni, dar, în schimb, doresc tot răul altora. Porunca Evangheliei nu se poate împlini până când omul nu-şi tămăduieşte inima lui bolnavă, iar, această tămăduire n-o poate face un doctor pământean, oricât de mare psihiatru s-ar dovedi, ci, numai Doctorul sufletelor oamenilor, Domnul Iisus Hristos, iar, noi trebuie să fim pregătiţi mereu pentru primirea Lui. Inima celui care L-a primit cu adevărat pe Iisus, ca pe un Stăpân şi ca pe un poruncitor în casa sufletului său, îi iubeşte pe toţi oamenii şi le face bine tuturor, prietenilor şi duşmanilor deopotrivă, pentru că Iisus este Iubire adevărată, iar, iubirea de oameni este semnul că cineva face parte din mulţimea credincioşilor Lui Hristos! Deci, ,,Iubiţi pe vrăjmaşii voştri…”,ne îndeamnă Mântuitorul, pentru că vorbim despre o poruncă de care se împiedică cei mai mulţi creştini din societatea de astăzi, marcată de setea de îmbogăţire şi de teama de molime şi de războaie! Inima oamenilor de azi se opreşte la această poruncă, iar, mai departe, se pare că nu mai poate înainta! Cei care se opresc şi se împiedică la această poruncă, se pare că n-au primit şi nu L-au înţeles cu adevărat pe Iisus Domnul, Care, şi de pe Cruce, a strigat pentru iudeii care-L răstigneau: „Tată, iartă-le lor!”, fiindcă Iisus n-a avut duşmani, şi cel ce are vrăjmaşi, nu face parte din turma Lui Hristos! Chiar Sfânta Scriptură ne spune că: «Dacă zice cineva că iubeşte pe Dumnezeu, dar urăşte pe fratele său, mincinos este» (Ioan 4, 20) sau «Cine urăşte pe fratele său umblă în întuneric… şi rămâne în moarte» (Ioan 2, 11; 3, 14), mai ales că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii deopotrivă şi pe fiecare după felul său, de aceea Hristos Domnul, îi cheamă mai întâi la trezirea conştiinţei de sine şi la reconciliere!
„Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi”! (Luca 6, 35)
Deci, să fim bine înţeleşi, noi, creştinii cei adevăraţi, nu trebuie să avem un alt vrăjmaş decât pe diavolul şi păcatul diavolesc, iar, numai pe acest vrăjmaş, ne porunceşte Scriptura şi Evanghelia, să-l urâm cu toată puterea sufletului nostru! Din păcate, tocmai aceasta este greşeala, că noi nu-l urâm pe acest vrăjmaş, ci ne place de el, ne împrietenim cu el şi ajungem să îl chemăm în viaţa noastră prin înjurături! Cu alte cuvinte, mare vrăjmaş ne este diavolul şi câte rele ne face, de câte ori şi în câte chipuri ne batjocoreşte, de câte ori sare asupra noastră şi ne răneşte sufletul, dar, noi, tot nu-l urâm, ci, sărim în capul fratelui nostru pentru cea mai mică greşeală! De aceea, Mântuitorul Iisus Hristos ne spune în Evanghelia Duminicii a 19-a după Rusalii, tocmai aceste minunate cuvinte: ,,Răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt”, mai ales că adevăratul test al iubirii nu este iubirea prietenilor noştri, ci iubirea vrăjmaşilor noştri, ceea ce înseamnă că textul Evanghelic vrea să ne descrie relaţia creştinului cu vrăjmaşul său, iar, Preaînaltul Dumnezeu ne cere să fim în relaţii bune până şi cu duşmanii noştri.Toată existenţa pământească a Lui Iisus a fost o istorie de iubire care nu se termină niciodată, de la naştere şi până la moartea Sa pe Cruce şi până la Învierea Sa, fiindcă El nu a vorbit decât despre iertare, despre pace, despre dreptate, iubire şi despre milostivire. Mai ales astăzi, cuvintele Sale să le auzim cât sunt de sublime, chiar dacă sunt imposibil de a le înţelege şi chiar de a le pune în practică. Bunul Dumnezeu petrece în noi, iar noi petrecem în Dumnezeu, numai dacă-l iubim pe aproapele nostru, chiar dacă pare cel mai greu de împlinit cu sfinţenie, fiindcă Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii deopotrivă şi pe fiecare după felul său, de aceea Hristos Domnul, îi cheamă mai întâi la trezirea conştiinţei de sine şi la reconciliere!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
