Ce este gluma? Un mic text similar cu anecdota şi bancul care aparţin folclorului urban şi au un conţinut umoristic. Râsul este stârnit instantaneu de o replică inteligentă – deseori însoţită de o caricatură adecvată contextual – ori de o situaţie ieşită din comun. Domeniul acesta comic este ilustrat de farse, păcăleli, vorbe de duh, greşeli de exprimare şi de pronunţie.
Şi epigramele şi caricaturile sunt vehicule pentru elemente de critică socială, pentru satira unor slăbiciuni şi defecte de caracter şi pot fi asimilate culturii populare.
Un desen este comic în funcţie de limpezimea şi priceperea cu care ne face să vedem în om o fantoşă articulată (ori o marionetă dezarticulată). Când îmbini două imagini: a omului şi a maşinii, obţii garantat râsul cathartic ori veselia zeflemisitoare. Comicitatea şi în epigramă şi în caricatură este de situaţie, de gest, este fie auditivă fie vizuală şi – vorba lui Roland Barthes – este gratuită fiindcă-i ignorăm perversiunea, ne prefacem că nu-i sesizăm răsturnarea de sens indirect (de arătare a răului în acţiune, a nemerniciei şi nimicniciei umane).
Fiecare epigramă/ recte caricatură/ e susţinută prin laşitate ori ascundere a capului, asemenea struţului, într-un nisip deşertic mişcător de o vorbire/ adică o interpretare/ sociocritică şi de un sociolect specific bazat pe contradicţia între termeni.
Este desigur necesar să ni se arate geneza unei neîndemânări şi cauza apariţiei sale, căci în caz contrar nu se produce o glumă ci eventual ceva absurd, ca la Urmuz de pildă ori ca la Florin Puiu Hutium – în aliaj pozitiv cu substrat de negaţie.
Dar ce provoacă râsul? Un exerciţiu de ridiculizare, o fabulă (precum de pildă oricare din opera lui Ion Cănăvoiu ori Nicolae Dragoş), o rigiditate sau o mecanizare a Spiritului, o inadecvare în materie neînsemnată în ceea ce priveşte politice, viaţa, corupţia, demagogia, strâmbătatea, dereglările psihice, prostia omenească etc.
De pildă o simplă propoziţie-întrebare aşezată sub o caricatură în care un bărbat tânăr îl întreabă pe unul oleacă mai matur „dacă e căsătorit sau fericit?” stârneşte hazul şi hohotul instantaneu de râs. Această sinteză comică indică marea neatenţie a cuiva care crede, după cât se pare, că toţi cei necăsătoriţi sunt fericiţi şi toţi cei căsătoriţi sunt nefericiţi. În rezumat, ruptura sistemului în exemplul dat slujeşte pentru a exprima o sinteză sufletească, rod al unei profunde neatenţii a subiectului care îl duce la eroare. Această intensă neatenţie este cea care produce cea mai mare forţă a râsului.
În esenţă, în ceea ce mă priveşte, cred în calitatea de comedian a unui epigramist, fabulist, caricaturist. Un popor spiritual dacă-şi pierde umorul înseamnă că nu mai e viu. Prin comedian Henri Bergson înţelege un artist intelectual-ludic (fiindcă-şi pune în joc – repet – inteligenţa). Orice poet, prin urmare, se poate revela drept un om de spirit oricând îi place să o facă; astfel de la el rezultă o anume dispoziţie de a schiţa scene de comedie, de a le schiţa atât de discret, atât de uşor, atât de rapid, încât totul a luat deja sfârşit în momentul în care începem să înţelegem ce se întâmplă. Asistăm încântaţi la preschimbarea în paradox a unui proverb (ca de pildă cel cu hoţul prădat care redevine un om cinstit).
Ştim că una dintre formele esenţiale ale fanteziei comice constă în a ne reprezenta omul viu drept o specie de păpuşi articulate şi că deseori pentru a ne determina să alcătuim această imagine, ne sunt arătate două sau mai multe persoane care vorbesc şi acţionează ca şi cum ar fi legate unele de altele prin sfori invizibile. Şi prin aceasta chiar voi fi analizat spiritul, care apare ca nefiind altceva decât comic volatilizat, care pluteşte în atmosferă. Şi limbajul poetic şi cel plastic fac uz de asemenea aspecte esenţiale unei estetici comutate în dicţiune şi-n ficţiune tragicomică ori ironicosatirică.
Epigramele olografe din expoziţia vernisată pe 10 noiembrie 2023 la sala „Florin Isuf” a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, la ora 12, a beneficiat de prezenţa a peste 30 de personalităţi culturale şi artistice, literate şi plastice din Gorj şi din ţară (Dodo Niţă, Laurenţiu Ghiţă, Nicolae Rădoi ş.a.).
Realizată de infatigabilul George Drăghescu, deja „expert” în asemenea proiecte admirabile, mi-a revenit mie onoarea de-a o prefaţa şi recomanda publicului, care simultan a avut privilegiul să vizioneze şi Salonul Naţional de Caricatură „Aurelian Iulius Şuţă – ŞAI”.
Împlinirea a 85 de ani de viaţă de către scriitorul Nicolae Dragoş (poet, prozator, publicist, fabulist, epigramist, traducător – ş.c.l.) a fost sărbătorită cum se cuvine (cu o diplomă de excelenţă, cu un trofeu , cu un tablou de Florin Hutium (înmânat chiar de pictorul prezent la eveniment) şi cu o sticlă de vin (dăruită de sărbătorit lui Ion Trancău) de către instituţia organizatoare (toată in corpore fiind prezentă în frunte cu Pompiliu Ciolacu, Dan Adrian Popescu, Daniela Gapşea şi Luminiţa Tudorescu).
Mi-am notat numele epigramiştilor prezenţi pe simeze: Doru Mihai Lungescu, Aura Stoenescu, Grig Tunşanu, Silviu Viorel Păcală, George Corbu, Nelu Vasile, Mihai Danielescu, Grig Dobreanu, George Zarafu, Ion Trancău, Ion Diviza, Eugen Deutch, Gabi Roşianu, Florin Rotaru, Janet Nică, Laurenţiu Ghiţă, Nicolae Dragoş, Cătălina Orşivschi, PIF Vasilescu, Gheorghe Bâlici, Petre Gigea Gorun, Cornelia Ursu, George Suciu, Vali Petronela Slavu, Ioan Marinescu-Puiu, Maria Ghirtoacă, Petru Ioan Gârda, Vasile Larco, Elis Râpeanu, Mircea Tutunaru şi subsemnatul, Ion Popescu-Brădiceni.
Dintre lucrările Salonului Naţional de Caricatură „Aurelian Iulius Şuţă – ŞAI” am remarcat cele ale lui Gabriel Rusu, Vecerdea Cristinel, Marian Avramescu, Grigore Haidău, Gabriel Bratu, Octav Ungureanu, Flaviu Pop, Valentin Chibrit, Valentin Ionescu, Vlad Forsea, Svetlin Stefanov, Veselin Zidarov.
Fie şi prin asigurarea tipăririi şi lansarea acestor cinci publicaţii:
– Salonul Naţional de Caricatură Aurelian Iulius Şuţă – ŞAI;
– Dodo Niţă/ Alexandru Ciubotariu: Puiu Manu, o monografie la 95 de ani;
– Ion Cănăvoiu, Grigore Haidău: Toamna gorjeană (poezii, fabule);
– revista anuală „Hazul”, nr. 31, foaie umoristică sentimentală, editată cu prilejul Festivalului de umor Ion Cănăvoiu, ediţia a XXXI-a, Târgu-Jiu, 10-11 noiembrie 2023;
– revista lunară „Ceaşca de cafea” nr.240, octombrie 2023
În cele din urmă festivalul şi-a împlinit menirea: de a promova literatura şi plastica umoristică cu succes, bucurie, voie bună şi speranţe noi pentru anul 2024 când, totuşi, alt guvern o să fie mai blând cu oropsita cultură, cu pedepsita literatură, cu ignorata artă plastică de pe meleagurile unei Românii blestemate să nu-şi mai respecte parametrii unei normalităţi spirituale, patriotice, pedagogice etc.
– un comentariu de Ion Popescu-Brădiceni –
