Petru Simionescu, român stabilit de 18 ani în America, cu legături de familie în comuna gorjeană Runcu, este un exemplu pentru locuitorii acestei localități. Profesorul de la universitatea din statul american Texas, venit în concediu alături de soție și de două nepoate, în Runcu, a stabilit că nu poate sta impasibil în fața stării deplorabile în care a ajuns râul copilăriei sale. Astfel, cei patru, încălțați în cizme de cauciuc, cu mănuși și saci de plastic oferiți de edilul localității, au început să curețe de peturi, bucăți de cauciuc și alte materiale care nu sunt biodegradabile, apa rece a Sohodolului. Doar câțiva localnici li s-au alăturat.
Cei doi angajați ai instituției de învățământ din Texas, Petru și Oana, și cele două nepoțele, au considerat că vacanța în România nu constă numai în distracție, ci și în fapte bune. Au luat astfel decizia să se implice și au declanșat o acțiune de ecologizare pe râul Sohodol, în zona podului de la Răchiți. Munca nu a fost în zadar, în câteva ore, sacii primiți de la primărie erau plini, iar apa de munte mult mai curată. Pe malul râului un alt morman de resturi era martor că acțiunea lui Petru Simionescu și a familiei sale este una de nota zece. Profesorul universitar, stabilit în America de aproape două decenii, susține, în schimb, că nu a făcut asta pentru a primi laude, ci pentru a evita un dezastru ecologic, acesta povestind despre râul Cuyohoga, din USA, care a luat foc în 1969, urmare a poluării excesive.
Autoritățile colectează gunoiul strâns
“Eu am copilărit aici, sau mai exact verile, că de crescut am crescut la Petroșani. Veneam vară de vară aici, țin minte când mă scăldam aici, când prindeam pește, era limpede și curat acest râu. Nu am mai trecut pe aici de multă vreme, fiind plecat de 18 ani, dar când acum am văzut cum arată râul acesta, plin de mizerie, am luat decizia să fac ceva. M-am dus la primarul comunei, la domnul Câmpeanu, i-am cerut ajutor, dânsul ne-a dat acești saci de gunoi și mănuși să ne protejăm. Alături de soția mea și de cele două fete ne-am apucat de treabă. Avem deja patru saci plini și mormanul de pe mal. Așteptăm ca autoritățile să vină să le ridice”, a explicat, vineri, Petru Simionescu.
Acesta a declarat că el nu a vrut să fie un exemplu, neapărat, pentru localnici, dar cu toate acestea este unul, vecinii săi alăturându-i-se în acțiunea de ecologizare declanșată cu câteva zile în urmă.
“Nu putem să ne batem joc de apă”!
“Vecinii de alături ne-au văzut, ni s-au alăturat și au curățat și ei în spatele grădinii lor. Mare parte din gunoiul ăsta vine din alunecare de pe mal, unde cetățenii aruncă la întâmplare. Din păcate, nu se aruncă materiale care nu sunt biodegradabile, cum era cu mulți ani în urmă. Plasticul durează decenii până se degradează. Eu cred că oamenii trebuie să își schimbe atitudinea. Nu se mai poate arunca și acum la întâmplare când există servicii de salubritate, mașină de gunoi și așa mai departe. Copiii trebuie educați, noi făceam asta când eram mici la școală, aduceam sticle, borcane, așa trebuie și acum. Școala este aici alături, iar copiii educați astfel își pot educa părinții un pic mai retrograzi. Peturile astfel colectate sunt banii cu care se pot face alte acțiuni de ecologizare”, a declarat Simionescu, demonstrând cu fotografii făcute în amonte de podul de lângă școala din Runcu.
O schimbare de atitudine
“Trebuie să ne schimbăm atitudinea, deoarece apa este o resursă limitată, nu ai de unde lua mai multă decât este. Nu putem să ne batem joc de ea. Sunt pensiuni în amonte, materiale organice sunt deversate în apa de munte, este comod să avem toaletă în casă, dar când țeava de la baie duce în râu nu este chiar atât de corect. Mătasea broaștei, atât de prezentă acum în acest râu de munte, nu este normal, dar denotă faptul că în apă se deversează materii organice ce se dizolvă în râu. Presupun ca sunt scurgeri de la grajduri și de la WC-urile oamenilor, și asta, din păcate, direct în râu”, a completat Petru Simionescu, explicând că va continua și în zilele următoare această acțiune.
“Ce am făcut noi nu înseamnă mare lucru. Este nevoie însă de un pic de entuziasm. În loc să stai la o bere să faci asta. Trăind în afară, unde există mai mult respect față de resursele naturale, am făcut asta. Este o zicală a amerindienilor potrivit căreia «pământul nu l-am moștenit de la părinți, ci de la nepoți», nu am putut sta, toți patru, impasibili”, a conchis universitarul, mulțumit că, alături de familie, a dat o mână de ajutor naturii, în lupta cu poluarea.
