Bate vântul din apus
Domnul Tudor fost-a dus
Între săbii, între funii
Către cei numiți stăpânii:
– Tudor, Tudor domn stăpân
Mare suflet de român
Te-ai purtat cu bărbăție
Ai fost rău, o vijelie
Ai fost harnic și cumplit
Toate-acestea au învins.
Ai avut o lipsă mare –
N-ai avut multe parale,
Parale să mituiești
Pe săraci să-i mulțumești.
Noi am fost mai slabi ca tine
Dar ajuns-am mult mai bine
C-am avut multe parale
Și le-am răspândit pe cale.
Mulți prieteni și dușmani
Te-au văndut pe tine-n bani.
Am fost lași, am fost vicleni
Și i-am vânat pe olteni,
Pe-aste fiare ne-mblânzite
Ce mănâncă săbii rupte,
Le mănâncă și le înghit
Iar gloanțele nu-i ating.
Iute-n luptă se aruncă
Și din când în când mai țipă,
Urlă-odată unul tare
A făcut potecă-n cale,
De se uită înapoi
Fug dușmanii în puhoi.
Te-am adus Tudore-aici
De dincolo de la Jii
Și te luăm, te judecăm
Să nu ne împiedicăm
De-o butură putreagi
Ce se ține de noi scai!
Te cioplim, te ciopârțim
Și la corbi te împărțim.
– D-alelei, pui de mișei,
Mai fricoși ca nisțe miei
Ați umblat pe ocolite
Pe cărări prea mult cotite
Ca să-nvingeţi un român –
Tudor domn și domn stăpân,
Unul iute la mânie
Ce-a făcut pe mulți scrumbie.
V-a fost frică, ați fost lași
De panduri și oltenași
C-au băgat fiori de moarte
Între toate-acele gloate
Ce-au venit în țara noastră
De-au cerut pâmânt și apă.
Fost-ați lași, lași veți muri
Și-n curând veți isprăvi
Căci vă ține turcul calea
Și vă-ndoaie-acum spinarea,
Spinarea și oasele
Ca să vedeți faptele.
Mor curat și împăcat,
Fie Domnul lăudat,
Că m-am purtat bărbătește
Și m-am luptat vitejește
Pentru țară și popor
Moare El – Domul Tudor –
Trupul este care moare
În veac Tudor moarte n-are!
*
A stat Ulmul cel bătrân
Înfipt bine în pământ
Și a spus la lume multă
Care știe şi ascultă
Cum murit-a Tudor domn
Pentru țară și popor.
A trimis ulmul cel sfânt
Prin ninsoare și prin vânt
Carte bună de horit
La Gilortul cel vestit,
De aicea, mai târziu
La apele de la Jiu.
Jiul a dus-o-n Dunăre
Drum de fier și pulbere,
Din Dunăre-n Marea Neagră
Să cânte în lumea-ntreagă,
La neamuri și la popoare
Despre lupte seculare.
Să spună în grai frumos
De pandurii de la Olt
Căci pe loc în Vladimiri
Au răsărit panduri mii
Ce-or să crească, să-nmulțească
Și pe tară s-o slujească.
*
Sună vântul prin arin
Noaptea când e cer senin
Cântă și mereu doinește,
Plânge și se tânguiește
C-a murit Ulmul bătrân
Ce pe deal a fost stâpân
Rupt pe-n două de furtună
Pe un cer cu plină lună,
Pe di-ndouă El s-a rupt
Și Coroana a căzut,
A zburat Coroana-n vânt
Cum se-ntâmplă pe pământ,
Dar rămase Rădăcina
Să înalțe iar Tulpina.
*
Peste alte zeci de ani
Numărate de dușmani
Răsări în Hurezani,
Înfruntând multe stihii
O minune de copac
Falnic, drept: un Ulm rotat!
Nicuşor BĂLUŢOIU
