M-a impresionat dintotdeauna sunetul sirenei mașinii de Salvare. Când străbate aerul străzilor ai impresia că omul din interior aleargă spre viață, sau, cine știe…poate Salvarea îl duce pe ultimul drum în viață.
Toți îi fac loc: mașinile din trafic încremenesc pe dreapta, oamenii, pietoni, se opresc pe trotuare: trece Salvarea cu urletul său acompaniat chiar și de câini. Salvarea este plină de suferință, înmagazinează între pereții ei speranța ca o amăgire. Unii sunt salvați, alții sunt duși către alte tărâmuri!
“ Strigătul” mașinii de Salvare, mă înspăimanta, și cu toate astea am fost și eu pacientul său. A parcat lângă locuința mea, într-un timp foarte scurt de la apelare. Echipajul de la Salvarea Târgu-Jiu, sub conducerea doctorului Andrei Scheau, intra în acțiune. Aparatura din dotare începe să funcționeze: măsoară, scoate sunete intermitente, eliberează grafice sinusoidale în care sunt cuprinse primele date despre suferința mea. Apoi medicul decide: ”puneți-i urgent o perfuzie cu… și mergem la spital”.
Aici, la Urgență, te iau în primire medici de diferite specialități. Unii, cu întrebări “dacă știi unde te afli?”, alții, cu aparatură sofisticată prin fața căreia ești trecut cu …patul pe rotile. Parcă te afli într-un concurs de triere: cine vrea (dacă depinzi de specialitatea sa) să te interneze și astfel să te ia sub atentă supraveghere și tratament! Toate aceste operațiuni sunt supravegheate, în cazul meu, de medicul A.Scheau insistând să se mai facă o investigație și încă una, demonstrând astfel că medicul de pe Salvare nu este doar un… cărăuș, ci omul care te-a consultat prima oară “și se bate” pentru diagnosticul lui. Mi-a plăcut insistența sa, de profesionist, și pentru asta îi mulțumesc. Lui și echipei sale.
Episodul de la Urgență îl încheie doamna Dr.Cecilia Stochițoiu, care, după consultație, decide: vă internăm la Secția Gastroenterologie. Aici, salonul în care aveam să stau câteva zile, mi-a oferit o adevarată surpriză: nu mai era cel pe care îl cunoscusem cu câțiva zeci de ani în urmă. În primul rând, pe unul din pereți se afla Icoana Maicii Domnului. Icoana este prezentă în toate saloanele și sălile de tratatement din spital. Modernizarea paturilor, noptierelor, ferestrelor cu termopan, (fără plasă antițânțari!), a dușului și WC-ului, se află la standard european. Chiar dacă în alte secții mai este de muncă în acest domeniu. Zilele de spitalizare încep întotdeauna cu noi consultații oferite de medicul de salon. În cazul meu doamna dr.Stochițoiu. Se decid analizele ce trebuie recoltate, noile investigații, primele tratamente. De toate acestea răspund asistentele de serviciu. Dimineața, prânz, seara și chiar noaptea! Ele sunt în saloanele secției suferind ,uneori, ”toanele” bolnavilor mai irascibili la care le răspund pe tonuri calme acompaniate de un zâmbet.
Câte n-ar avea de povestit Simona Drăgulescu, Covaciu Rodica, Ionescu Cristina, Anișoara Udriște sau Veronica Biris, Narcisa Bogdan și Ileana Ciortan, care formează corpul de asistente medicale din această secție.
Întotdeauna, dimineata, prânz și seara, din ușa salonului, una din doamnele Mihaela Bălan, Călescu Natalica și Georgiana Stoenescu ne adresează invitația: poftiți la masă!
Sunt servite diverse feluri de mâncare, gătite ca pentru regim: mai nesărat, mai pentru diabet, mai pentru ulcer. Toate au gustul care se impune, dar când sunt servite cu o vorbă caldă, cu “poftă bună” parcă nu se simte lipsa de sare. Frumos ne-au vorbit și doamnele Angela Bardan și Ioana Hornea care, deși găseau dezordine, firimituri și coșuri pline cu diverse, își făceau datoria, cu prisosință, lăsând în urma lor saloanele …lună! Toate aceste activități fac parte din tratamentul bolnavului. Care, dacă este corect, trebuie să aprecieze eforturile tuturor oamenilor care muncesc în sănătate să le mulțumească pentru aplecarea pe care o au și o dăruiesc fiecăruia dintre noi, care ajunge în spital!
Nicu GÎTAN
