Așa cum se cuvine pentru o manifestare de înaltă ținută, în completarea firului desfășurării Simpozionului național: «Satul românesc – sat european», din ziua de 18 septembrie 2016, de la sediul Primăriei din Arcani, merită să precizăm faptul că mai întotdeauna, în actul de cultură cu caracter apotropaic(apărător de duhuri rele) și augural(prevestitor de bine sau de rău) din zona satelor gorjenești de sub munte se poate vorbi de o emulație a sărbătorilor de suflet care păstrează un ritual bine conturat al ocupațiilor tradiționale, al obiceiurilor moștenite cu sfințenie și transmise din generație în generație, pentru că dincolo de spasmele necenzurate ale depopulării satelor, asemenea «guri de rai» ale «spațiului mioritic» se încununează cu nimbul dătător de speranță și de atâtea energii nebănuite prin care poporul român își definește reperele esențiale și chiar coordonatele educaționale de bază ale modului său de viață. Trebuie rostit cu mare elocință, rostuit cu temeinicie și pe alocuri cu un gen de rezumare a responsabilității asumate pe baza unei judecăți asertorice, că asemenea coordonate definitorii au fost dintotdeauna și constatăm că se perpetuează în vreme, prin miturile ancestrale și prin legendele țesute din «aura luminoasă» a imaginației creatoare a unor spirite vii, acestea din urmă constituind adevărate «lăzi de zestre» ale tezaurului vieții spirituale a neamului nostru românesc.
“«Miracolul» de la Novaci este valabil și aici, la Arcani”
Am făcut această introducere, pentru a completa spusele domnului profesor, Virgil Cercelaru, din Comuna Aninoasa, cel care afirma că “«miracolul» de la Novaci este valabil și aici, la Arcani”, așa cum credem că e valabil și în cadrul întregului spațiu românesc, pentru că același reputat cadru didactic și sensibil condeier care invoca tema “legendei toponimelor”, adresa auditoriului întrebarea simptomatică a pasiunii sale de o viață: “Ce se întâmplă cu miracolul de la Aninoasa?”, pentru a face să ne întrebăm fiecare, oare, ce se întâmplă și cu alte asemenea «toponime-miracol» care se cer a fi deslușite, așa cum sunt cele referitoare la «Sterpoaia» sau «Stărpoaia» sau la «Poieni», sătucuri sau mici așezări ale comunei din sufletul domniei sale, propunându-ne chiar extinderea analizei de cercetare la toponime cum ar fi: «Căpreni», «Țânțăreni» și altele. Un alt iscusit condeier și neabătut cercetător, de data aceasta din zona estică a județului nostru, domnul profesor Marin Arcuș, de la Rădinești, Comuna Dănciulești, venit la manifestare cu distinsa doamnă Arcuș, dar și cu înzestratul său fiu, continuator al actului didactic și cultural din zonă, a pornit de la o privire obiectivă de ansamblu și chiar de la o apreciere pertinentă a întregii activități culturale din Arcani și de pe întreaga Vale a Jaleșului, făcând o trimitere expresă la minunatul povestitor și creator al reportajului literar românesc, Geo Bogza, care considera că la început «țara noastră a fost o țară de sate, iar prin dezvoltarea negoțului, unele sate au devenit mai târziu târguri, orașe», pentru că în satele de odinioară oamenii mureau de bătrâni, pe când în satele de azi, depopulate și siderate de spectrul sărăciei, în care copiii se nasc mai puțini, vorbim de așa-zisa modernitate și ne întrebăm în mod retoric: «Quo vadis» satul tradițional românesc, în condițiile în care a pătruns și aici alimentația «chimicalizată», când se prezintă spectacole cu manele și oamenii se confruntă cu stresul care ne omoară?
“Toți trebuie să dovedim, prin activitatea de zi cu zi, cât de important este să transmitem pe mai departe tradiția strămoșească”
Ne-a mai amintit domnia sa despre aria problematică larg dezbătută în paginile Revistei «Interfluvii» de la Rădinești, faptul că la izvoarele râului Plosca au slujit la catedră și părinții profesorului Viorel Gârbaciu, ca niște apostoli dăruiți profesiunii de educatori și slujitori ai școlii. Profesorul univ. dr. Nicolae Mischie a mărturisit emoțiile care îl stăpânesc în asemenea momente de reamintire, dar înainte de toate, “nu numai cei prezenți, dar, toți trebuie să dovedim, prin activitatea de zi cu zi, cât de important este să transmitem pe mai departe tradiția strămoșească, amintindu-ne de morile și de pivele din Arcani, legate de unul dintre cele mai vechi meșteșuguri care s-au pierdut în negura vremilor, 
constituind un început al industriei manufacturiere desfășurate sub sigla domnitorului sau a mănăstirilor, chiar dacă acestea au generat anumite «pricini» între localnici, atent consemnate în documentele vremii”, după care, apreciind la superlativ «Monografia folclorică a Văii Jaleșului», autor, reputatul dascăl și om de cultură, Grigore Pupăză, vorbitorul i-a felicitat pe organizatori pentru astfel de acțiuni interesante, pentru că e bine ca viitorimea să țină seama de ceea ce a fost odinioară pe aceste meleaguri de legendă. Actorul Ion Alexandrescu, și el copleșit de emoție, a mărturisit că și-ar fi dorit să rămână «în umbră», ca un fin observator al acțiunii, dar a dorit să aducă în lumină importanța teatrului școlar, deoarece teatrul românesc nu ar fi existat fără inițiativele teatrului școlar! În alocuțiunea sa, doamna Luminița Tucă, etnolog, membru al Asociației de Științe Etnologice din România a apreciat că lăutarii din Gorj se dovedesc și azi adevărați păstrători ai tradițiilor locale și ai memoriei străvechi, de aceea, merită apreciat rolul unor «actori sociali», al specialiștilor, în revigorarea lăutăriei. Doamna doctor Sanda Mischie a subliniat faptul că uneori suntem întristați și copleșiți de prea multă vrajbă, dar prin solidaritate și prin atașament la anumite valori, trebuie să lărgim comitetul de organizare și sfera de cuprindere a persoanelor atrase în această activitate educațională.
Lumea magiei și a vrăjitoriei este o căutare de răspunsuri la problemele societății și la marile dileme cotidiene ale vieții oamenilor
Momentul pe care l-am numi «finis coronat opus» l-a constituit prezentarea unui material interesant de către domnișoara cercetător, Mădălina Cristina Ștefana, drd. La Facultatea de Științe Politice (Școala Națională de Științe Politice și Administrative – SNSPA), specialitatea sociologie, care a realizat un studiu de caz în Județul Gorj pe tema practicilor magice, reiterând faptul că lumea magiei și a vrăjitoriei este o căutare de răspunsuri la problemele societății și la marile dileme cotidiene ale vieții oamenilor. Ea cuprinde o paletă largă de activități cu un «repertoriu» specializat, cu incantații și gesturi care la nivelul mentalului colectiv își fac simțită prezența în poveștile despre duhurile rele, case bântuite, fenomene supranaturale, persoane cu puteri paranormale și vrăjitoare care «lucrează» la baltă cu diavolul, într-o îmbinare de elemente simbolice în care «practicile» feminizate, atât din punctul de vedere al clienților, cât și al descântătoarelor, se repetă în păduri, la răspântiile drumurilor sau la capăt de pod. Ar fi multe de spus despre această latură a vieții spirituale a oamenilor din satele gorjenești, poate chiar din cuprinsul întregii țări, la sate și orașe, mai ales că în cadrul sistemului magiei cauzele se dovedesc întotdeauna exterioare, când răul se presupune că vine de la o persoană trimisă «prin farmec», ceea ce confirmă datele statistice care demonstrează că din ce în ce mai multe persoane recurg la astfel de «soluții», mai ales atunci când nu există răspunsuri corespunzătoare din partea instituțiilor publice: spitale, judecătorii, primării și altele, prin recursul direct la persoane care se presupune că au un «har ancestral» pe care mulți reprezentanți ai clerului și nici oamenii de știință nu îl pot explica, mai ales că eficiența unor astfel de «practici» rămâne în lumea tainelor și a misterului care preocupă și domină dintotdeauna viața oamenilor.
“Mergem înainte și nu ne vom opri aici, pentru a demonstra că Arcani este un sat autentic românesc”
În încheierea simpozionului de la Arcani, Primarul Comunei, domnul Daniel Aristică Coiculescu a spus: “Ne gândim la o manifestare mai largă, deoarece la Marea Sărbătoare de la 1 Decembrie organizăm și o paradă a satelor componente, a portului popular”, iar profesorul Dan Pupăză a mărturisit, mai întâi cu mândria «patriotismului local» că este în posesia primelor numere vechi de la apariția Revistei: «Crinul satelor», arătând în continuare că “Suntem printre cele 25 de sate culturale la nivel național, iar ca element de noutate, avem pregătită o monografie a școlii din Arcani, la împlinirea celor 170 de ani de la înființare, pentru a dovedi și pe mai departe că mergem înainte și nu ne vom opri aici, pentru a demonstra, cum spunea și primarul, că înainte de a fi un sat european, Arcani este un sat autentic românesc”, a încheiat minunatul dascăl și neobositul spirit al activităților culturale de ținută din comuna Arcani.
Profesor, Vasile GOGONEA
