Sfântul Cuvios Gherasim Iscu – mărturisitor în temnițele comuniste

686

Despre vatra monastică a Sfintei Mănăstiri Tismana, ctitoria Sfântului Sfințit Cuvios Nicodim în secolul al XIV-lea, s-a vorbit și s-a scris îndelung. Pelerini din țară și de peste hotare îi calcă pragul și-și bucură sufletul și mintea necontenit, căci odată ce i-ai călcat pragul Bisericii Mânăstirești o bucurie interioară și trăiri de nedescris în cuvinte te inundă făcându-te să înțelegi că mireasma Harului Divin lucrează și mai puternic în preajma acestui loc unde și-au avut trăirile pământești marii părinți isihaști – Sfîntul Nicodim, întemeietorul și ctitorul vetrei monastice, părintele Arhimandrit Gherasim Iscu, și ceilalți părinți trăitori în lavra Tismanei de-a lungul vremurilor. Viața, trăirea și martiriul Sfântului Părinte Stareț Gherasim Iscu, ultimul stareț din obștea monahală de călugări de la Mănăstirea Tismana, ulterior devenită obște de maici în 1949 pentru a nu fi închisă, trebuie a fi pusă în lumină, în rândurile acestor “martiri târzii”, nacanonizați încă. Sunt acei slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române care au murit în temnițele comuniste în perioada 1948-1964, perioadă în care statul comunist a dezlănțuit o adevărată persecuție împotriva Bisericii Ortodoxe Române, având modelul sovietic și pedepsind aspru pe acei ierarhi și preoți care au îndrăznit să-și ridice glasul împotriva abuzurilor și nedreptaților de tot felul, săvârșite de statul comunist. Din datele din cercetare, în cele cinci județe ale Olteniei, 41 slujitori ai Bisericii au murit în temnițele comuniste iar alți 369 de nume de slujitori ai Bisericii oltene au fost închiși de regimul comunist.
Viața și trăirile acestui mare părinte duhovnicesc, Gherasim Iscu – iubitor al vieții isihaste dar și al neamului românesc, ar trebui să fie mai mult pusă în lumină, de acest fapt amintind și Academicianul Radu Ciuceanu într-unul din interviurile sale , și totuși, dacă cercetăm cu de-amănuntul, observăm că astfel de mărturisitori (Ioan Ianolide ’’Întoarcerea la Hristos’’) – în perioada de opreliști din perioada instalată de după monarhie, a regimului comunist nu au rămas într-un con de umbră, ci s-au descoperit în Evocări și Comemorări (Arhimandritul Gherasim Iscu-mărturisitor și mucenic creștin ortodox în închisorile regimului comunist, evocare la 110 de la naștere 1912-2022, evidențiată de Corneliu Beldiman în Revista Angvistia 26), în diverse reviste precum Ziarul Patriarhiei Române, Revistele Atitudini, Formula As ș.a., apariții de după momentul revolutiei, a descătușării din Decembrie 1989. Nu putem trece cu vederea nici evlavia soborului de maici și surori a Sfintei Mănăstiri Tismana, unde Icoana Sfântului Părinte Stareț Gherasim este așezată la loc de cinste și închinare lângă mormântul Sfantului Cuvios Nicodim din tinda Bisericii celei mari, pesemne că acestea au simțit ajutorul și mijlocirile Sfăntului Gherasim Iscu în rugăciunile lor în momente mai grele, de încercări și ispite. Dorim pe această cale a scrie și a pune mai mult în lumina tiparelor, în reviste culturale și de interes despre acești ’’Sfinți în trup’’, așa cum sunt numiți în Acatistul Sfinților Mărturisitori în temnițele comuniste. Biserica, la rândul ei, în multe Cereri și Ectenii pomenește pe langă eroi și pe martirii mult pătimitori, căzuți în lagărele și închisorile comuniste (a se observa Pomenirile de la Ieșirea cu Sfintele Daruri, Vohodul cel mare). Ba mai mult, de Ziua Deținuților Politici Anticomuniști, la 9 martie când Biserica îi pomenește totodată cu pe cei 40 sfinți Mucenici din Sevastia, Preasfințitul Părinte Episcop Vicar Patriarhal Varlaam Ploieșteanul la monumentul Aripi din Capitală, după ceremonia militară și religioasă împreună cu Secretariatul de Stat, a oferit într-o declarație acordată postului de televiziune al Bisericii Ortodoxe – Trinitas TV – poziția și vederea ei, prin Sfântul Sinod că în anul 2025, an în care Biserica Ortodoxă Română împlinește 140 de ani de autocefalie și 100 de ani de la obținerea statutului de Patriarhie, pe această cale fiind propuse spre canonizare și câteva nume. “Cei mai mulți dintre ei au mărturisit credința în Hristos în vremurile foarte grele pentru Biserică în timpul comunismului’’, astfel Ierarhul enumerând și trei nume propuse pentru a fi trecuți în rândurile Sfinților după evaluarea Comisiilor din Sfântul Sinod – Părintele Profesor Dumitru Stăniloaie, anchetat și închis; Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie, care a fost ani mulți urmărit de securitate, trăind într-o recluziune asemenea părinților din primele veacuri creștine ale monahismului; și Arhimandritul Gherasim Iscu, Starețul Mănăstirii Tismana, un apropiat al celor care au luptat împotriva acestui regim opresiv și obedient, chiar și cu Credința din viața și din sufletul poporului român.
Grigore Iscu, pe numele de mirean, s-a născut pe 21 ianuarie 1912 în județul Bacău, comuna Poduri, într-o familie de oameni simpli. Tatăl său, Grigore Iscu, și mama Elena, foarte credincioasă, mama jucând un rol determinant în alegerea drumului în viață al fiului său, astfel, micul Grigore, la numai 12 ani, ia calea îngustă și grea a vieții de mănăstire intrând ca frate începător la Mănăstirea Bogdana. După absolvirea cursurilor Seminarului Monahal de la Mănăstirea Neamț din anul 1928, ale cursurilor Licelui ’’Principele Ferdinand’’ din Bacău și ale Seminarului de la Cernica, absolvite în anul 1935 ca șef de promoție, ulterior se înscrie la Institutul Teologic Universitar din București, absolvit cu greu din pricina greutăților financiare, abia în anul 1942. A fost tuns și închinoviat în monahism la mănăstirea Tismana primind numele de Gherasim în anul 1932, pe 4 ianuarie, sub stăreția și la chemarea arhimandritului Glicherie Lavin (stareț 1930-1942), și el tot la origini din comuna Poduri, județul Bacău, ce va fi contribuind sprijinindu-l financiar pe viitorul stareț Gherasim în frecventarea cursurilor și absolvirea lor; ulterior primind și hirotonisirea întru ierodiacon, apoi întru ieromonah pe 1 aprilie 1936. Calitățile sale, cu o pregătire de excepție, cu o integritate morală și conștiință creștină perfectă, atașat și iubit de credincioșii care vedeau și găseau într-nsul reazem și alinare în acele vremuri tulburi; priceput administrator și conducător mânăstiresc, având funcții administrative, s-a implicat total în refacerea locașelor de cult și bunei lor funcționări, este repede remarcat de mitropolitul Nifon al Olteniei și i se încredințează misiunea de reînviere a credinței pravoslavnice în spațiul pustiit material și spiritual de regimul bolșevic din Transnistria, ’’ca și atâtea altele’’ – aprilie 1942. Părintele Gherasim Iscu a caracterizat această perioadă ca ’’una din cele mai frumoase imagini din viața mea”, aducând o contribuție ctitoricească la ridicarea unei mănăstiri în Berșad, nu departe de Catedrala de la Balta unde slujea și liturghisea, un schit la Păsățel și o reînviorare a vieții bisericești așa cum și-o doreau credincioșii acelor locuri . Drept răsplată pentru strădaniile sale, credincioșii acelor locuri i-au dăruit o mitră (potcap). După multe greutăți întâmpinate și în urma unor neînțelegeri cu administrația romțnească de la Balta și Odesa, i se aprobă cererea înaintată către mitropolitul Visarion Puiu și, cu acordul Ierarhului Nifon al Olteniei, la 1 septembrie 1943 este numit Stareț al Tismanei Cuviosului Sfânt Nicodim cel Sfințit până la arestarea sa din 1948. Și perioada aceasta din viața părintelui Gherasim este deosebit de grea, la Tismana găsindu-se lagărul preoților legionari (120), înființat de Ion Antonescu, izbucnirea unui mare și devastator incendiu al incintelor mânăstirești (25 martie 1943), fiind necesare ample lucrări de refacere pe care le duce la bun sfârșit cu ajutorul Băncii Naționale Românești care a finanțat pe lângă acestea și amenajările pe lângă grotă pentru depozitarea tezaurului românesc aflat spre păstrare până când este mutat în februarie ’47; primește și găzduiește numeroși călugări refugiați4.
După instalarea regimului comunist, a fost contactat de către generalul Iancu Carlaonț, conducătorul grupului de rezistență anticomunistă din Oltenia. Pe lângă haine și îmbrăcăminte, acesta i-a cerut starețului Gherasim să permită instalarea unui aparat de radio emisie-recepție cu ajutorul căruia să fie avertizați partizanii de apropiere trupelor de securiști, dar și să se poată intra în legătură cu trupele anglo-americane. Pentru a-și proteja obștea monahală refuză însă montarea acestui aparat, lucru care prin distorsionări ale anchetelor succesive prin care va trece, ca să primească ani mulți de detenție, i se adaugă la dosarul de judecată și faptul procurării și montării a unui astfel de aparatură împreună cu organizația subversivă a generalului Carlaonț.
..mărturisitor și mucenic al lui Hristos;
Arestarea, anchetele, mărturisiri, cuvinte și versuri ale colegilor întemnițați și moartea Părintelui Bun și blând Gherasim Iscu al Tismanei – va urma în ediție următoare!
Preot Ic. Vicol Florin, Parohia Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, satul Sohodol/Tismana

1. ˝De ce nu mă pot bucura cum se cuvine de Sfanta Sărbătoare a Crăciunului’ ’în Revista ActiveNews de Victor Roncea,25Decembrie,2020,
2. www.Basilica.ro
3. Corneliu Beldiman ,Evocare la 110 de la nașterea părintelui Gherasim iscu în Revista Angvistia 26 p.97
4. Pr. Lect. Dr. Sergiu Grigore Popescu ,Părintele Gherasim Iscu,ultimul starț al Tismanei în Revista Ortodoxă publicația On Line a Arhiepiscopiei Craiovei,Nr.3/2014 Editura Mitropolia Olteniei

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here