Suntem în 2011. Anul al XV-lea al Serilor la Brădiceni – un Festival de Poezie al tuturor celor care vor să vie. Eu până în 1995 voiam să-mi cumpăr un cal. Cât mai ieftin şi cât mai frumos să mă ducă în lume. Am umblat pe la toate nedeile din împrejurimi, şi după multe încercări am cumpărat un mânz.
De la un bătrân care văzând că nu mă pricep mi-a vândut o mânză. Mi-a explicat el cu lux de amănunte avantajele. În fiecare an îmi va face un mânz pe care pot să-l vând, cum vindea el atunci, cu bun câştig. Eu cam neîncrezător mă uitam la bătrânul care putea să-mi fie tată şi pipăiam în acelaşi timp şi punga cam goală. Astfel, vorbele bătrânului şi punga goală m-au lămurit. Am cumpărat mânza, care mi-a făcut un cal pe care am vrut să-l vând în 1997 la Târgul de la Şetre, unde e azi şi Căminul Cultural din Brădiceni. Acolo lume multă, întreb, se citea poezie, şi puteam şi eu să ascult fără să dau un leu. Nu ştiu cum, dar dintr-o dată calul meu era alb şi asculta foarte cuminte. Uneori chiar râdea. Un poet, îl cunoscusem şi eu, cu ani în urmă, când era Bistriţa plină de clean, somn, ştiucă, mreană şi scobar. Ştiam că scrie şi-i destăinuisem că şi eu am scris o Carte de poezie tipărită la Editura Ion Creangă de un prieten din Bucureşti. Până şi calul a recunoscut poezia. Poetul citea din cartea aceea. Ei, de atunci… Mi s-au înmulţit caii. Am o turmă de cai albi, unii sălbatici, şi eu locuiesc La Nord de caii sălbatici. Dar m-am abătut de la ce vreau să spun… Vreau să spun că, din anul 1997 şi până astăzi, 2011, 08 septembrie, ne adunăm Poeţi din Gorj şi poete, din ţară într-un Festival al Poeziei. Nu pentru bani, că suntem cu toţii săraci, puţini au o maşină mai acătării, unii au Dacii bătrâne dar cei mai mulţi au Pegasu personal. Dar toţi vin să aducă un Omagiu Poeziei aici în fosta Plasă Vulcan. Vin fiindcă noi, cei de aici, iubim toţi poeţii, pe cei care au fost, pe cei care sunt şi pe cei care vin. Vreţi să-i numărăm numai pe cei care au fost aici şi ar fi mii. Aş vrea să am eu hârtii de un leu câţi Scriitori au trecut pe la noi cu ocazia Serilor la Brădiceni, câţi oameni de artă ne-au vizitat? Să ne gândim numai la cei premiaţi cu Premiul Serile la Brădiceni şi la cei cu premii mai mari sau mai mici. Nu. N-am să numesc, unora să nu le tulbur liniştea. Veniţi la Biserica din Brădiceni, pe 8 septembrie, să vedeţi cât sunt de emoţionaţi cei ce primesc frunze de lauri şi struguri şi mere de Septembrie. Să le dau numele, aş avea mari remuşcări dacă aş uita unul. Şi, totuşi, să dăm Cezarului… Chiar dacă Serile la Brădiceni ar fi redescoperit numai scriitori ca Nicolae Al Lupului, Constantin Goga, Constantin Dragotă-Neda, Ionel Buligan sau Constantin Stroescu şi ar fi de ajuns. Brădicenii – un sat de intelectuali de peste vremi se poate mândri cu aceşti consăteni şi cu alţii de maia cum – Emil Paraschivoiu, Dumnezeu să-l ierte că a plecat puţin peste drum, Ion Popescu Brădiceni şi Mircea Liviu Goga şi alţii precum, Constantin Mircioiu, prietenul nostru, care de trei ani dă premiul ce-i poartă numele pentru „Cartea din seria Serile la Brădiceni. Şi poate şi eu. Şi peste toţi şi toate Marele Constantin Brâncuşi, Întâiul, născut dintr-o mamă din Brădiceni. Mai sunt şi alţii, mai sunt. Poezia în ziua de 8 septembrie, la Brădiceni, se mănâncă pe pâine. De toţi Poeţii din Gorj şi din ţară şi peste. În 8 septembrie, Poezia dă peste margini în Brădiceni. Veniţi, astăzi şi mâine.Veniţi, bat clopotele !
Ion Căpruciu
