În Duminica a 18-a după Rusalii, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte acad. dr. IRINEU, Mitropolitul Olteniei, singura Biserică Parohială din Arhiepiscopia Craiovei cu Hramul «Sf. ANTIM IVIREANUL», din Oraşul Târgu-Cărbuneşti, şi-a sărbătorit ocrotitorul, în prezenţa unui număr apreciabil de credincioşi care s-au bucurat de slujba oficierii Sfintei Liturghii de către un sobor de preoţi condus de către Preacucernicul Părinte Pr. lector univ. dr. Ion Sorin Bora, împreună cu Pr. Ion Cucu, Pr. Adrian Vulpe şi Pr. Iulian Miloşescu de la Parohia Jupâneşti. În cadrul slujbei, la care au participat, pentru scurtă vreme, domnii tehn. Iuliu Călina şi prof. Dănuţ Birău, primarul oraşului, a fost săvârşită ceremonia de pomenire a sfântului Antim şi a ctitorilor bisericii, după care Preacucernicul Părinte Ion Bora, prin cuvinte alese, le-a vorbit credincioşilor despre personalitatea lui Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti, între anii 1708-1716. Preotul paroh a pornit de la faptul că Sfânta Liturghie este aceea care ne uneşte cu Dumnezeu, care ne dă puterea ca să trăim realitatea noastră, iar, pentru aceasta, noi trebuie să avem grijă ca numele nostru să nu rămână nepomenit în zi de sfântă duminică.
,,Sf. Martir Antim Ivireanul a muncit ca un rob şi s-a dăruit culturii noastre româneşti, slujindu-L pe Dumnezeu”!
,,La un moment dat, să ştiţi că m-am temut să organizez această sărbătoare, a spus Preotul Paroh, pentru că sunt atâtea norme, atâtea restricţii de distanţare socială, dar, când am văzut că dumneavoastră aveţi curajul să facem acest lucru, am făcut rânduiala, aşa cum trebuie, ca să ne aflăm într-o comuniune frăţească, să ne păstrăm obiceiurile noastre, ca să fim plăcuţi Lui Dumnezeu şi sfinţilor Săi! Pentru noi, hramul bisericii este prilejul potrivit pentru a slobozi Sfânta Liturghie, în primul rând, pentru că hramul nostru este mai puţin cunoscut şi trebuie să-l cinstim aşa cum se cuvine, deoarece Sf. Martir Antim Ivireanul a fost canonizat la 21 iunie 1992, iar, în cel de-al doilea rând, să spunem că Sfântului Antim îi datorăm slujba Sfintei Liturghii, aşa cum o avem noi în limba română! El s-a ostenit s-o traducă şi să o impună, pentru că nu este uşor să statorniceşti ceva bun pentru oameni într-o ţară în care toate sunt atât de schimbătoare, mai ales că şi atunci erau dintre cei care doreau ca Sfânta Liturghie să fie oficiată în limba greacă sau în limba slavonă, limba noastră românească fiind socotită o limbă neînsemnată. Deci, trebuia să fie cineva care să-şi asume această lucrare sfântă, mai ales că Antim Ivireanul, originar din Georgia, a fost cunoscut mai întâi ca rob al turcilor, ajuns apoi tipograf, gravor, teolog, episcop şi Mitropolit al Ţării Româneşti, aflându-se în slujba Sf. Martir şi Domnitor Constantin Brâncoveanu! Sf. Antim Ivireanul s-a născut în anul 1650 şi a fost martirizat într-o zi de toamnă, considerată a fi ziua de 27 septembrie 1716, dar, merită să precizăm faptul că aceasta se întâmpla în perioada în care strămoşii acelor popoare pe care le numim civilizate, care ne dau nouă, astăzi, «lecţii de democraţie», despre felul în care să ne conducem şi cum să ne purtăm sau cum să avem principii, cum să trăim după raţiune sau cum să adoptăm nu ştiu ce drepturi ale omului, erau preocupaţi să impună legile Inchiziţiei sau să facă oamenii să sufere de frica terorii, să-i ardă pe rug pe aceia care nu se supuneau ordinelor Inchiziţiei, iar, toate acestea se datorau faptului că oamenii începuseră să se conducă după o raţiune care îmbrăca forma protestantismului, a lutheranismului, pe o cale ce se îndepărta de Dumnezeu prin suprasolicitările raţiunii! Aşadar, acei oameni se pretindeau că au principii, iar pe baza acestor «principii» care erau impuse cu forţa, îngrădeau libertatea! Or, tocmai în asemenea vremuri, Sf. Martir Antim Ivireanul a muncit ca un rob şi s-a dăruit culturii noastre româneşti, slujindu-L pe Dumnezeu, fiind conştient că este responsabil de «turma» sa duhovnicească! Şi-a asumat responsabilitatea, nu numai faţă de contemporanii săi, dar şi faţă de urmaşii acestora, pentru că noi, dacă ne raportăm la principiile noastre de viaţă, trebuie să ne gândim şi la problemele dreptcredincioşilor”, a subliniat vorbitorul!
,,Sfântul Martir Ivireanul ne-a adus această lumină a cunoaşterii, dorinţa de a-L Slăvi pe Dumnezeu şi de a vindeca rănile noastre sufleteşti şi trupeşti”!
În continuare a fost subliniat faptul că deşi era de origine georgiană, Sf. Antim Ivireanul a devenit mai român decât mulţi români, pentru că ştia şi limba turcă, limba grecească, limba slavonă, dar, el a deprins şi meşteşugul tiparului pentru a tipări multe cărţi folositoare, fără să pretindă a fi lăudat pentru aceste lucruri, pentru că ne-a adus atâta lumină în cultura neamului nostru, prin cărţile pe care le-a tipărit şi prin ucenicii pe care i-a format şi i-a trimis ca preoţi în părţile Ardealului, acolo unde credincioşii fuseseră «rupţi» de «biserica mamă», trimiţându-le cărţi în limba română. ,,Dacă noi trebuie să-i urmăm exemplul acestui Sf. Martir, înseamnă că şi noi trebuie să avem grijă de oameni, dar, nu numai din cauza unor principii, ci, datorită faptului că aşa ne porunceşte Dumnezeu”, a reiterat Părintele Bora, considerând că nu este suficient să spunem la modul general că îi iubim pe oameni, dar, în realitate, suntem certaţi cu vecinii sau cu neamurile noastre, iar, dacă sunt atâtea lucruri care se pot spune despre Antim Ivireanul, acest om blând care care le făcea mustrări oamenilor păcătoşi, dar, mai ales boierilor! În «Didahiile» sale, Mitropolitul întreba: «Care neam înjură ca neamul nostru, care popor înjură de sfinţi, înjură de tămâie, înjură de cruce, care popor face lucruri aşa de rele?», iar aceasta o spunea cu încrederea că oamenii se pot îndrepta pe calea cea bună! A fost accentuat faptul că predicile sale au avut şi un vădit caracter social, condamnând prin intermediul lor, moravurile societăţii contemporane lui, nedreptăţile la care boierii îi supuneau pe ţărani, de asemenea, păcate pe care le mustra categoric: necinstirea părinţilor de către copii, a feţelor bisericeşti de către păstoriţi, frecventarea cârciumilor, nerespectarea zilelor de duminici şi sărbători, înjurăturile păcătoase, spunând: «Dumnezeu iaste tată de obşte al tuturor. Pre toţ ne iubeşte ca pre nişte adevăraţi fii ai lui şi nu poate răbda milostivirea lui cea iubitoare de oameni să ne aflăm pururea în ticăloşii şi în nevoi, ce numai aşteaptă rugăciunea noastră! Dară ce voiu să zic de nesimţirea cea mare a oamenilor acestui veac? Toţi pătimesc, toţi sunt în scârbe, toţi suspină supt jugul cel greu al nevoei. Lumea aceasta iaste ca o mare ce să turbură, întru care niciodată n-au oamenii odihnă, nici linişte. Corăbiile între valuri sunt împărăţiile, crăiile, domniile şi oraşele, mulţimea norodului, politiile, supuşii, bogaţii şi săracii, cei mari şi cei mici, sunt cei ce călătoresc şi să află în nevoe. Vânturile céle mari ce umflă marea sunt nevoile céle ce ne supără totdeauna. Valurile ce luptă corabiia sunt nenorocirile carele să întâmplă în toate zilele. Norii ce negresc văzduhul, fulgerile ce orbesc ochii, 
tunetile ce înfricoşază toată inima vitează sunt întâmplările céle de multe féliuri, neaşteptatele pagube, înfricoşările vrăjmaşilor, supărările, necazurile ce ne vin de la cei din afară, jafurile, robiile, dările céle gréle şi nesuferite, carele le lasă Dumnezeu şi ne încungiură, pentru ca să cunoască credinţa noastră şi să ne vază răbdarea», pentru ca noi să avem o învăţătură care depăşeşte vremea veacurilor! Când foloseşte cuvântul «degeaba», Sf. Antim nu caută să-i deznădăjduiasă pe oameni, ci, pentru a-i face mai buni! «Degeaba ţineţi post, dacă mâncaţi din carnea Tatălui prin înjurături, prin clevetiri, pentru că sufletele voastre atârnă de sufletul meu ca o piatră de moară! Eu trebuie să am grijă de voi!», spunea Mitropolitul Ţării Româneşti! În încheiere, Preacucernicul Părinte Paroh Ion Bora s-a aplecat asupra faptului că exemplul Sf. Antim Ivireanul ne îndeamnă să fim şi noi mai buni, să fim cu grijă de învăţătură, mai ales tinerii, pentru că: ,,Sf. Martir Ivireanul ne-a adus această lumină a cunoaşterii, dorinţa de a-L Slăvi pe Dumnezeu şi de a vindeca rănile noastre sufleteşti şi trupeşti în această perioadă destul de încercată! Să urmăm exemplul sfinţilor şi să urmăm cărarea care duce spre Împărăţia Cerurilor, Amin”! În final, slujitorul altarului a apreciat aportul enoriaşilor şi le-a mulţumit celor care i-au fost alături şi l-au sprijinit la pregătirea hramului bisericii, apoi, celor prezenţi le-au fost dăruite pachete cu alimente, după ora prânzului fiind săvârşită slujba Sfântului Maslu.
Profesor dr.Vasile GOGONEA
