Risipite(Le) domnului Andrei Potcoavă

494

Membru fondator al Academiei Mondiale de Filatelie, iar apoi membru activ al Academiei Europene de Filatelie, jurnalist talentat şi membru al Asociaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor Filatelişti, dar şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Inginerul Andrei Potcoavă din Craiova este prezent cu materiale incitante în numeroase publicaţii, realizează în anul 2009 volumul „Risipite”, volumul I , publicat la editura craioveană Sitech, recidivând cu volumul II – ”RISIPITE” – la Editura Grafix, tot din localitatea de domiciliu, cuprinzând eseuri, recenzii, interviuri și prezentări de carte.
O mare parte din ele au fost publicate în periodicul național ”Rațiunea”, unde deține onoranta funcție de director imagine-promovare, precum și în alte publicații ca: ”Mesagerul Olteniei”, Revista ”Cugetul” a Cenaclului Epigramiștilor Olteni, publicația de cultură filatelică ”Filatelia” – revista Asociației Filateliștilor din România și ”Curierul Filatelic”. Făcând o succintă prezentare a volumului I este de remarcat că autorul grupează trei capitole: „Filatelia în varii ipostaze”, „Reportaje”, ”Interviuri” şi „În Craiova, omagiind valorile acesteia”. Evident că nominalizarea acestor capitole vorbește de la sine despre importanța subiectelor abordate și eu găsesc de cuviință că, deși autorul a intitulat cele două volume ”Risipite”, și din câte știu nu are nimic în comun nici cu localitatea Risipiți, am putea să le zicem (la cele două volume), ”Adunate și la cititori redate”.
Volumul II este structurat pe următoarele capitole: ”Eseuri, Recenzii”; ”Prefețe de carte”; ”Aviația și slujitorii ei”; ”Epigrama și realizatorii ei”; ”Filatelia în varii ipostaze”. Persoană autoexigentă, obiectivă și intransigentă cu abaterile de la normalitate și legalitate, inginerul Andrei Potcoavă mărturisește felul său de a fi, chiar în cuvântul înainte intitulat ”Ce…. și de ce scriu”.
Vasta sa experiență de viață i-a imprimat o verticalitate, sobrietate și autocontrol în toate ipostazele, fiind de neclintit de la ținuta sa morală. Fin observator al vieții sociale, culturale și politice, autorul militează pentru normalitate în societate. Dispune de o vistierie culturală robustă și de acest fapt ne-am convins, nu numai prin ce a scris, dar și prin luările de cuvânt în cadrul cenaclului nostru. Cum Domniei sale, în decursul întregii sale vieți, nu i-a lipsit grija permanentă de autoperfecționare, criticile sale la adresa unor autori ale căror recenzii sau prefețe le-a onorat nu trebuie considerate răutăcioase, ci un îndemn pentru a progresa, Viața, cu bucuriile și necazurile pe care le-a întâmpinat, l-a călit și a căutat să nu se dea bătut. Ultimul volum, ce se constituie și un pios omagiu pentru regretata Doamnă Profesoară Monica Aurora Potcoavă – soția sa, prematur plecată în rândul îngerilor – se vrea și o mângâiere pentru sufletul generos al dispărutei, un gest de mulțumire vieții petrecute împreună, cât și perpetuarea memoriei acestei persoane nobile care i-a fost alături, cu reciprocitate. De acolo, dintre stele, privirea sufletului său va aprecia și după urcarea la cer, a generozității și gestului soțului său, care nu o va uita niciodată. Personalitatea dispărutei a rămas ca o lumină și în memoria generațiilor de învățăcei ce i-au trecut prin mână, că nobila meserie de dascăl ce modelează caractere și talente e de neuitat pentru beneficiarii actului de educație.
Cel care ia contact cu aceste două volume rămâne ispitit de subiectele interesante abordate și datorită stilului aparte în care autorul se face înțeles și nu le abandonează ușor. Ba mai mult, prin modul în care a redat prefața fiecărei cărți citite de către autorul ”Risipitelor”, îi trezește cititorului său curiozitatea și îndemnul de a intra în posesia cărții. La fel și în cazul recenziilor.
Toate cele prezentate în aceste două volume sunt foarte necesare pentru oricare individ care se vrea bine informat, cuprinzând o vastă paletă de domenii ale vieții, oferind multe cunoștințe de cultură generală.
Readucerea în memorie a luptelor de la Robănești, de acum un secol, drama multor ofițeri români, memoriile lui Constantin Argetoianu, călătoriile neurochirurgului Alexandru Vlad Ciurea, spre centrul gândirii, trădarea și spionajul cu exemple și nominalizări concrete din arealul intern și internațional, problema holocaustului și autoflagelarea spiritului sunt subiecte destul de interesante și, din păcate, multe repetabile. Nu sunt uitați nici epigramiștii.
Am apreciat foarte mult și abordarea problemei primatului genei românești în elita mondială a științei și creației, cum bine l-a definit Henri Coandă în multe rânduri. Aș vrea să vă mărturisesc că am fost profund impresionat, ispitit și de tratarea problemei zborului.
Omul a fost invidios pe păsări, lilieci și gâze, de când și-a ațintit ochii spre cer, că nu se poate bucura, ca acestea, de a se desprinde de pământ și să zboare în văzduh. Anticii au creat legenda lui Icar. Leonardo Da Vinci a proiectat diverse mașini de zbor. În acest sens a realizat o schiță, în 1493, numită ”turbină aeriană” (adică elicopter) și menționa: ”Dacă cineva vreodată se va înălța și îndeplini visul meu de a călători deasupra solului, atunci va face acest lucru cu o construcție similară acestuia”. Tot Da Vinci a proiectat ornitopterul (inspirându-se de la zborul liliacului), pe care l-a testat la 3 ianuarie 1496, dar fără succes, după care nota: ”Puterea mușchilor umani nu este suficientă pentru ca un om să miște aripile suficient de rapid astfel încât să poată zbura ca o pasăre”. Am menționat aceste amintiri interesante, constatând că și inginerul Andrei Potcoavă a fost fascinat de ideea zborului, prin ispitirea atâtor români iluștri din aviație, prezentându-ne cu mândrie că aripile românești și-au cucerit o înălțime frumoasă în elita mondială. Capitolul ”Aviația și slujitorii ei” prezintă biografii cu fapte mărețe ale unor iluștri aviatori români, despre care mulți nu știu. Totodată, ca reputat jurnalist, ne prezintă interesante interviuri luate unor legende vii ale eroilor văzduhului. Pasiunea de filatelist nu este apanajul oricărei persoane, ci a unor intelectuali elevați.
”Risipitele” D-lui Ing. Andrei Potcoavă au greutate și la propriu și la figurat, pentru care eu îl admir, îl felicit și consider că toată creația sa, împreună cu aceste două volume, îl plasează în rândul aristocrației culturale craiovene.
Jurist, Ion M Ungureanu-Țicleni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here