Primele sărbători creștine ale lunii decembrie, în județul Gorj

739

Primele sărbători creștine ale lunii decembrie din acest an aduc un nou motiv de pace și bucurie în inimile credincioșilor ortodocși gorjeni. Luni, 6 decembrie, sărbătorim pe Sfântul ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei și făcătorul de minuni, iar a doua zi, marți, 7 decembrie a.c., cinstim pe Sfânta muceniță Filofteia fecioara, ale cărei sfinte moaște se află la Curtea de Argeș.

Aproape 40 de biserici din județul Gorj au hramul ,,Sf. Ierarh Nicolae”
Numeroase lăcașuri de cult ortodox din Gorj au ca ocrotitor spiritual pe Sfântul ierarh Nicolae. Între acestea se află biserica-monument istoric „Sf. ierarh Nicolae și Sf. Apostol Andrei, cel întâi chemat” din municipiul Târgu Jiu, precum și biserica „Sf. Nicolae” a mânăstirii Polovragi, cea din curtea Liceului Teologic „Sf. cuv. Nicodim” din Târgu Jiu și bisericile de lemn din cartierul Ștefănești al orașului Târgu-Cărbunești, cele din satele Slivilești, Știucani și Șura ale comunei Slivilești, cătunul Curtișoara al satului Negomir din localitatea cu același nume, satul Luna al comunei Lelești, satul Fărcășești al localității omonime, satul Cornetu din comuna Căpreni, cea din satul Colibași al localității Scoarța și bisericile de lemn din: satul Bengești, comuna Bengești-Ciocadia; cătunul Cârbești al orașului Bumbești-Jiu; satul Bibești, comuna Sâulești și satul Bărcaciu aparținând localitătii Mușetești.

Semnificația sărbătorii
Sfântul Nicolae s-a născut în jurul anului 270, în localitatea Patara, din părinți credincioși și bogați. Potrivit Tradiției, din vremea prunciei, Nicolae s-a arătat a fi un copil minunat. Se hrănea numai din sânul drept al mamei sale, iar în fiecare zi de miercuri și de vineri mânca o singură dată și numai după apusul soarelui.
După moartea părinților din cauza unei epidemii, Nicolae și-a împărțit întreaga avere săracilor, devenind ocrotitorul bătrânilor, al celor nedreptățiți și ajutătorul celor săraci. A rămas foarte cunoscută de noi fapta de binefacere îndreptată către cele trei surori pe care tatăl acestora dorea să le dea spre viață de necinste, din cauza sărăciei. Le dăruiește o sumă însemnată de bani și le ferește de căderea în desfrânare.
Sfântul Nicolae, mișcat de o sfântă dorire, pleacă spre a se închina la Sfintele Locuri. În timpul călătoriei pe mare, se ivește o furtună cumplită. Toți cei prezenți în corabie se gândeau că vor muri din cauza furtunii. Marea și vânturile s-au liniștit în urma rugăciunilor lui Nicolae. După ce a potolit marea, a înviat un corăbier care căzuse din vârful catargului pe punte. Datorită acestor minuni, Sfântul Nicolae a devenit ocrotitorul marinarilor și al tuturor celor ce călătoresc.
Ajunge la Ierusalim și, în timp ce se pregătea să plece în pustie, un glas dumnezeiesc l-a sfătuit să se întoarcă acasă. Revine și se retrage într-o mânăstire. Dumnezeu l-a învrednicit să fie hirotonit preot. După o vreme, în timp ce se ruga, glasul dumnezeiesc se aude din nou: „Nicolae, să intri în slujba poporului, dacă Mă iubești cu adevărat! Întoarce-te printre oameni, pentru ca prin tine să se preamărească numele Meu!”. În urma acestei descoperiri, Nicolae ajunge în cetatea Mira, un loc unde nu era cunoscut de nimeni. Chiar în momentul sosirii sale are loc trecerea la cele veșnice a arhiereului din Mira. În urma rugăciunilor pentru alegerea noului arhiepiscop, Dumnezeu i se descoperă unui episcop și îi vestește să-l numească pe Nicolae arhiepiscop. Nicolae a refuzat la început această cinste, însă Mântuitorul i S-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia și îndemnându-l să primească noua demnitate.
Sfântul Nicolae a participat la Sinodul I Ecumenic din anul 325, la Niceea. La acest sinod a fost combătută învățătura greșită a lui Arie, preotul din Alexandria care mărturisea că Fiul nu ar fi deoființă cu Tatăl, ci este o primă creatură a Lui. Potrivit Tradiției, Sfântul Nicolae l-a pălmuit pe Arie pentru învățătura greșită. Pălmuirea lui Arie a fost privită ca fiind incompatibilă cu demnitatea slujirii arhierești. Din acest motiv i-au fost retrase însemnele arhierești. Însă Mântuitorul în chip minunat i-a dăruit Evanghelia, iar Maica Domnului i-a oferit omoforul, descoperindu-ne că Sfântul Nicolae a făcut gestul său dintr-o dorință sfântă pentru apărarea dreptei credințe.

Mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București
Nu se cunoaște cu exactitate anul în care Sfântul Nicolae a trecut la cele veșnice, unele surse indicând anul 340, altele 350. Sfântul Nicolae a fost înmormântat în Mira Lichiei. În anul 1087, din cauza musulmanilor, sfintele sale moaște au fost mutate din Mira Lichiei la Bari, în Italia. Aici sunt prezente într-o criptă, sub biserica închinată lui.
Potrivit unor surse, mâna sfântului i-a fost trimisă lui Mihai Viteazul chiar de Cardinalul de Bari, printr-un pelerin român, ca semn de prețuire pentru lupta împotriva păgânismului.
Rugăciune pentru ajutor de la Sfântul ierarh Nicolae:
„Bunule păstor și de Dumnezeu înțelepțite învățător, Ierarhe al lui Hristos Nicolae! Auzi-ne pe noi, păcătoșii (numele), care ne rugăm ție și chemăm în ajutor mijlocirea ta grabnică: vezi-ne pe noi, neputincioșii, care din toate părțile suntem vânați, de tot binele suntem lipsiți și cu mintea suntem întunecați din pricina puținătății de suflet: grăbește, bineplăcutule al lui Dumnezeu, și nu ne lăsa pe noi să rămânem în robia păcatului, ca să nu se bucure vrăjmașii noștri și să nu murim în lucrurile noastre cele viclene. Roagă-L pentru noi, nevrednicii, pe Făcătorul și Stăpânul nostru, înaintea Căruia stai dimpreună cu cetele netrupești; milostiv fă-L către noi pe Dumnezeul nostru și în viața de acum, și în veacul ce va să fie, ca să nu ne răsplătească nouă după faptele noastre și după necurăția inimilor noastre, ci să ne dea nouă după bunătatea Sa. Ca spre solirea Ta nădăjduind, cu ajutorul tău ne lăudăm, ocrotirea ta în ajutor o chemăm și, căzând la sfântă icoana ta, cerem ajutor: izbăvește-ne pe noi, bineplăcute al lui Hristos, de relele care se abat asupra noastră și potolește valurile patimilor și nevoilor ce se ridică asupra-ne, ca, pentru sfintele tale rugăciuni, să nu ne cuprindă pe noi necazul și să nu ne cufundăm în adâncul păcatelor și în mocirla patimilor noastre. Roagă-L, Ierarhe Nicolae, pe Hristos Dumnezeul nostru, ca să ne dea viață pașnică și iertarea păcatelor, sufletelor noastre mântuire și mare milă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.

Sărbătoarea Sfintei Mucenițe Filofteia Fecioara
Viața și mucenicia Sfintei
Sfânta Muceniță Filofteia s-a născut la începutul secolului al XIII-lea în apropiere de orașul Târnovo. (astăzi Veliko Târnovo în Bulgaria), capitala Țaratului bulgar, într-o familie de țărani. Este crescută în dreapta credință și evlavie de mama sa, care moare când Filofteia era încă mică. Copila postea, asculta Scripturile, învăța să-și păzească neîntinată fecioria, iar mai presus de toate era foarte milostivă. Copila săvârșea cu statornicie și răbdare toate faptele bune. După ce mama sfintei a murit, tatăl ei s-a însurat a doua oară. Mama vitregă nu a iubit-o pe Filofteia, astfel că o bătea și o certa, pârând-o tatălui ei ca și acesta să o certe. Cu toate acestea, tânăra fecioară nu se oprea din înfăptuirea binelui comunitar și le împărțea săracilor și flămânzilor hainele ei și mâncarea pe care mama vitregă i-o dădea ca să o ducă la țarină tatălui ei. Aflând de acțiunile ei și văzând că le împărțea săracilor, tatăl ei este biruit de mânie și uitând dragostea părintească, s-a pornit asupra ei, ca totdeauna, apucând-o de cosițe ca să o bată până ce se va liniști. Dar, nemaifiind stăpân pe el, a aruncat în ea cu toporul pe care-l avea la brâu și, lovind-o, a rănit-o la un picior. Iar din această rană sfânta a murit pe loc. Și tot locul acela s-a umplut de lumină. Sfânta era în vârstă de doisprezece ani când a murit. Venindu-și în fire, tatăl ei a fost cuprins de spaimă și vrând să-i ridice trupul, nu putea nici să-l atingă, nici să se apropie de el.
Văzând acestea, a alergat în cetate și le-a spus arhiepiscopului și conducătorilor cetății tot ce se întâmplase și că trupul fericitei zăcea pe pământ și că era cinstit de Dumnezeu cu strălucire cerească. Aceasta auzind, arhiepiscopul împreună cu mai-marii cetății și cu popor mult au alergat cu făclii și cu tămâie și cu rugăciuni, și văzând sfântul trup strălucind cu acea lumină dumnezeiască, s-au minunat cu toții și au lăudat pe Dumnezeul minunilor, Care și acum, în vremurile din urmă, preamărește pe robii Săi care împlinesc cu fapta poruncile Lui. Apoi au încercat, împreună cu arhiepiscopul, să ridice trupul sfintei și o ducă în cetate. Dar n-au putut nici să-l miște, așa încât s-au înspăimântat cu toții. Au început să se roage cu stăruință lui Dumnezeu și Sfintei Filofteia, dar nici așa nu au putut s-o ridice. Că, vrând Dumnezeu să preamărească pe roaba Sa, a îngreunat trupul fericitei ca pe o piatră. Pentru a o putea ridica, tatăl ei și cei care îl ajutau au început să numească țările, mănăstirile, bisericile de peste Dunăre și cele de acea parte a Dunării, pentru a putea ști unde să o odihnească, însă Filofteia era la fel de grea. Cu toate acestea, cum s-a numit Biserica Domnească cea din Târgul Argeș-ului, trupul ei a devenit mult mai ușor, iar oamenii au trimis scrisoare lui Radu Vodă, cel poreclit Negru (care zidise și biserica). Acesta, de cum a fost înștiințat, a pornit îndată cu mult alai, cu făclii și cu tămâieri, mergând către Dunăre și a adus sfintele ei moaște în Țara Românească. Le-a așezat în Biserica Domnească, în orașul Argeș. Acolo au stat sfintele ei moaște până la zidirea Mănăstirii Curtea de Argeș de către Neagoe Basarab. Aici au fost mutate, iar acum se află în Paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeș. Și acolo fiind, face multe minuni, dând tămăduiri de tot felul de boli celor ce aleargă cu credință la sfintele ei moaște. În fiecare an, la 7 decembrie, sfintele sale moaște sunt scoase afară din paraclis și racla este deschisă, fiind puse într-un pavilion special amenajat din fața bisericii mănăstirii, pentru ca mai ales în această zi credincioșii, care se adună în număr mare la prăznuirea ei, să li se poată închina.

Blestemul împotriva celor care ciupesc moaștele
Istoria consemnează că, speriat că moaștele sfintei vor fi împrăștiate, Mitropolitul Cosma a rostit: „Poruncim cuvioșiei tale Arhimandrite chir Parthenie, Igumen Argeșului, să le pecetluiești într-un săculețu de bogasin nou lăsându-i afară numai mâna cea dreaptă pentru sărutarea norodului. Și așa pecetluite să le așezi în sicriu. Și să știe fieșcare să se ferească a nu cuteza să ciupească cât de puțin din sfintele moaște, că am pus blestem asupra cui a cuteza a să atinge, să ia. Într-a acesta și chip să urmezi! Și să fii blagoslovit! 1791, mai 10.”
Să cinstim și noi pe această mireasă aleasă a lui Hristos, participând la Slujba Sfintei Liturghii, citind Viața Sfintei mucenice Filofteia Fecioara și săvârșind Acatistul ei.
„Întru răbdarea ta ți-ai agonisit plata ta, Fericită Muceniță Filofteia, întru ispite neîncetat răbdând, întru bătăi suferind, întru necazuri binevoind pe săraci miluind și pe flămânzi săturând, care și acum pe cei bolnavi tămăduind; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, preabună muceniță, să mântuiască sufletele noastre”.

Cultul Sfintei Mucenițe Filofteia în România
Sfânta muceniță Filofteia, devenind ocrotitoarea Țării Românești, moaștele ei au fost cinstite în întreaga țară, mulți credincioși venind în pelerinaj la Curtea de Argeș. În situații de calamitate, mai ales pe timp de secetă, s-au făcut procesiuni în țară cu moaștele muceniței. Biserici, precum Dobroteasa și Sfântul Gheorghe din București, Sfânta Filofteia și Sfânta Vineri din Ploiești, Adormirea Maicii Domnului din Mizil, au zugrăvite icoana sau scene din viața ei pământească. Icoane cu chipul ei împodobesc multe case ale credincioșilor. Mulți părinți dau numele Filofteia fiicelor lor, iar multe femei își iau acest nume la intrarea în călugărie. Viața Sfintei Filofteia a fost trecută în Mineiul pe decembrie și în Viețile Sfinților pe această lună. La 28 februarie 1950, Sfântul Sinod hotărăște generalizarea cultului Sfintei Filofteia pe întreg cuprinsul țării. Cu acest prilej, în prezența patriarhului Justinian Marina, are loc, în anul 1955, o Slujbă specială. Cadrul festiv a fost impresionant, la slujbă fiind prezenți numeroși ierarhi români și străini, precum și un număr impresionant de credincioși.
“Întru răbdarea ta ți-ai agonisit plata ta, Fericită Muceniță Filofteia, întru ispite neîncetat răbdând, întru bătăi suferind, întru necazuri binevoind pe săraci miluind și pe flămânzi săturând, care și acum pe cei bolnavi tămăduind; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, preabună muceniță, să mântuiască sufletele noastre”.
Marius Stochițoiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here