Poate doar bunul şi controversatul său prieten Nicolae Mischie (între altele vinovat de crearea Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu-Jiu şi profesor universitar dr. în timpul său liber, când nu-i apicultor amator) să-l întreacă pe profesorul, poetul şi omul de cultură Ion Sanda.
Mă refer la înjurături din partea invidioşilor. Fiind bine ştiut că nu dă nimeni în pomul fără roade. L-am întâlnit recent la simpozionul „Satul românesc, sat european”, când primise bilet de voie de la frumoasa şi harnica sa soaţă, medicul stomatolog Maria Sanda, deşi oamenii aveau culegători la cucuruz. Cum, să lipsească de la o mare manifestare culturală organizată chiar la Arcani, în sala Consiliului Local al primăriei, prin osârdia viceprimarului prof. Dan Pupăză. Dintre cei trei oameni cu mare apetit pentru cultură doar Dan Pupăză este născut şi crescut în Arcani, iar ceilalţi au devenit arcăneni „măritându-se” cu două faimoase doctoriţe din Arcani. Nicolae Mischie a furat-o pe preafrumoasa Sanda, de la un alt gorjean fercheş, iar fostul portar al „şepcilor roşii”, din vremea studenţiei sale clujene, Ion Sanda, om cu doctorat în etnografie şi folclor, apoi profesor şi membru al Uniunii Scriitorilor din România, abia după ce-a furat-o şi el, la rândul lui pe studenta la medicină la 
Timişoara, de loc tot din Arcani, galeşa şi blonda Mărioara. Ion Sanda s-a mutat, cu ce avea pe el, la cocheta reşedinţă a soaţei sale, unde s-a retras şi acum, ca brav pensionar, iar prof.univ.dr. Nicolae Mischie nu şi-a făcut buletin de Arcani. În schimb, şi cu sprijinul lui Ion Sanda sau al lui Dan Pupăză este un „Cetăţean de Onoare” al comunei Arcani. L-a preferat pe cal de Târgu-Jiu, cu viză de flotant la Godineşti. Toţi cei trei corifei locali iubesc Valea Jaleşului. Iar profesorul şi poetul Ion Sandală a prezentat o comunicare din care, ca o altă formă de interviu, se pricepe ce mult apreciază Domnia Sa monografia comunei Arcani, semnată de învăţătorul Constantin Cheznoiu şi tipărită pe propria cheltuială, la cei 86 de ani ai dumisale.
Şi eu, ca şi controversatul Ion Sanda, ca să-l cităm pe răposatul Nicolae Iorga, nu din snobism, ne însuşim aforismul marelui istoric şi savant de la Vălenii de Munte.
La ideile expuse de intervievatul acestei pagini, din economie de spaţiu, întrebările lipsesc. Drept care, semnez doar ce-mi aparţine. Restul sunt gândurile omului de lângă noi, retras la Arcani, pe malul Jaleşului, profesorul şi poetul Ion Sanda.
Ion Predoşanu
Ce vrea să spună învăţătorul Constantin Cheznoiu?
La sfârşitul lunii iulie anul acesta(2010) a văzut lumina tiparului la Editura PROD.COM.SRL din Târgu-Jiu una dintre cele mai răscolitoare, mai captivante şi mai non-conformiste lucrări monografice: „Arcani – străveche vatră românească”, semnată de ilustrul învăţător Constantin Cheznoiu.
Într-o perioadă relativ scurtă am citit cu multă atenţie şi cu foarte multă răbdare această monumentală carte monografică, lucrare care numără 543 de pagini, format A4, cu un număr de 60 capitole.
Matricea spirituală
Apreciez că această operă nu este o simplă lucrare monografică a unei comune gorjene, ci o adevărată înnobilare spirituală care ne oferă prilejul şi bucuria de a ne „adăpa” la un strălimpede izvor cu apă vie, veşnic românească.
Această carte este un adevărat tezaur cosmografic, istoric, economic, social, sociologic şi nu în ultimul rând etnografic şi folcloric. În urma unor cercetări foarte atente de teren şi în urma unui studiu aprofundat de-a lungul a peste op jumătate de secol, Constantin Cheznoiu reuşeşte să publice, la venerabila vârstă de 86 de ani, o adevărată „Epopee” despre satele Arcani, Câmpofeni, Sănăteşti şi Stroieşti, toate cuprinse astăzi în matricea geografică, materială şi spirituală a comunei Arcani.
Fascinaţia rafinamentului
Cartea este scrisă cu foarte mare pricepere, cu foarte mare sensibilitate, clar şi cursiv. Autorul operează cu materiale faptice originale, autentice, pe care ni le expune cu toate componentele lor majore.
Înzestrat cu un mare rafinament al specialistului, învăţătorul Constantin Cheznoiu pătrunde cu multă uşurinţă în tainele memoriei oamenilor, a locurilor şi a timpului, reuşind să ne fascineze la fiecare pas.
Prin publicarea acestei lucrări monografice, C. Cheznoiu dovedeşte încă o dată că este un cercetător fidel al neamului românesc. C. Cheznoiu demonstrează, de asemenea, cu lux de amănunte, toate posibilităţile de afirmare a geniului popular în toate momentele, cuprinzând în mod cronologic multitudinea schimbărilor economico-sociale din viaţa acestor sate.
Învăţătorii satelor, preoţii şi frumoasele legende populare
Lucrarea „Arcani – străveche vatră românească” este foarte bine structurată din punct de vedere ştiinţific. Cum era şi firesc, aceasta se deschide cu o succintă prezentare ce aparţine autorului. Fuiorul cărţii începe a se depăna cu istoricul comunei Arcani şi al satelor aparţinătoare acestei comune.
Răscolind vechi hrisoave, autorul nu uită să ne amintească, de la bun început, de cele trei sate care au dispărut în negura ireversibilului timp, şi anume Covleştii, Slătioara şi Poiana Miloaiei, sate care au mai rămas şi astăzi doar într-o frumoasă legendă.
Vorbind despre aceste sate dispărute, dar şi despre cele de astăzi, Constantin Cheznoiu ne trimite, pe bază de documente, în satele vechi patriarhale, în care încă se mai citea ceaslovul, iar tradiţiile şi datinile făceau parte din viaţa obişnuită a oamenilor.
De-a lungul trecutului istoric al acestor sate, Constantin Cheznoiu ţine să precizeze că în ele se găseau toate forţele progresiste, iar flacăra lor o ţineau mereu aprinsă învăţătorii, adică dascălii şi preoţii.
Învăţătorii satelor ne sunt prezentaţi de autor ca adevărate modele, pline de o mare bunătate sufletească şi de o mare frumuseţe morală.
Preoţii ne sunt şi ei prezentaţi aici în imaginea aceea bisericească şi nu în cea bisericoasă, adică nu în imaginea aceea încărcată de misticism. (Va urma)
Prof. Ion Sanda
