La începuturi, să tot fi fost niscaiva proteste spontane, izbucnite nu marţea, că nu era 13 şi nici trei ceasuri rele, ci miercuri. Aproape de lăsatul întunericului. Atunci, strângătorii de biruri ai guvernului Boc-cănitului, în fapt funcţionarii publici din ditamai Ministerul Finanţelor Publice, vreo 200 la număr, săriră ca arşi la auzul veştii cumplite, pentru ei, că li s-au luat banii munciţi.
Mai precis, le-au dispărut din farfurii suplimentele la salarii, cuvenite legal, cu care-i momea zapciul Emil-os de pe moşia lu’ Zeus. Ei opriră truda, blocară biroul prea bogatului şi necoptului Gheorghe Ialomiţianu. Unu cocoţat pe fotoliul de ministru finanţist. Care Ialomiţianu? Cum care? Specialistul acela de talia altui neisprăvit Gheorghe Pogea, dar care-a fost uns de Zeus în locul milionarului în euroi Sebastian Vlădescu.
Ulterior, şi angajaţii ANAF, cei de la Ministerul(Ne)Muncii şi de la Casele de Pensii ale Sectoarelor bucureştene 1 şi 5, tot spontan, şi-au întrerupt lucrul. Nemulţumirile protestatarilor bat obrazul Puterii, înspre micşorarea salariilor şi eliminarea stimulentelor financiare, după schimbarea din postul gras – pentru el şi pentru PDL – a puriului amant Sebastian Vlădescu, ex-vătaf peste Ministerul Finanţelor Publice.
La auzul veştii-poveştii cu sechestrarea ministeriabilului său, ăl cu banii, aghiotantul lui Băse – Boc-ul de serviciu – ieşi pe postul naţional de televiziune (a)politică şi i-a ameninţat pe slujbaşii finanţişti că ba nu-i plăteşte, ba că(scuzaşi cacofonia!) „le va da stimulentele numai atunci când evaziunea fiscală va fi diminuată!” Musiu’ Ialomiţianu, care nu vrea în ruptul capului să plece de la butoiul cu miere fără să se lingă mult şi bine pe degete, ieşi din clădirea MF cu SPP-iştii trimişi de Băse în ajutor. Apoi, mai pe la miezul nopţii, reveni şi negocie cu protestatarii fără folos o noapte întreagă. Iar Zeus, mare specialist în negocieri cu ciobanii şi cu FMI-ul, de unde mai pică niscaiva foloase şi comisioane, marele specialist în negocieri încă nu i-a chemat la Palatul din dealul Cotrocenilor pe cei care se-nmulţiră. Şi din 200 ajunseră câteva zeci de mii, din toată Ţara Băsescului. Există semne că Băsescu nu se coboară până la nivelul lor, să se ţigănească. Are de furcă încă cu „ţigăncile împuţite” de prin presă şi mass-media, în genere. Iar primului ministru – cel repudiat de aproape 80% din populaţie – Ţarului Boc al V-lea nici că-i pasă de scăderea în popularitate şi sărăcirea ţărişoarei ăsteia. Pe care el şi Băse întâiul – din mandatul doi! – cred c-o administrează.
În vremea asta tulbure, precum Dunărea în care ungurii au deversat plumb şi arsenic, Boc al V-lea taie frunză la câini şi panglici pe la Debreţin şi Arad, parcă. Fără să recunoască intoxicarea fluviului Dunărea, singurul care ne uneşte cu Ungaria. Că UDMR-ul ne dezbină. Dacă e sigur că Dunărea trece prin Ungaria, iar românii nu au voie să vorbească despre poluarea ei cu plumb şi arsenic, în schimb nu-i sigur că pe la noi va trece South Stream-ul. Cine ştie dacă preşedintele Băsescu, într-un acces de personalitate niţel exacerbată nu se va răţoi iar la ruşi. Şi-i va speria precum câinele luna. Deocamdată, la Bucureşti, Boss-ul Gazprom, Aleksei Miller, a semnat cu partea română un memorandum. Dacă preşedintele Traian Băsescu va mai strănuta ori va fluiera în biserică, cum că n-ar fi fost întrebat, ne-am lins pe bot de gaze ieftine încă 50 de ani. Colac peste pupăză, şi sindicatele din Poşta Română şi Comunicaţii se alăturară protestelor finanţiştilor, la fel ca şi poliţiştii şi profesorii. Şi astfel, pensiile nu vor mai fi plătite. Să moară săracii şi pensionarii. Scapă de dări, de medicamentele scumpe şi necompensate, de grija încălzirii şi alimentelor din ce în ce mai scumpe. Trăiască distrugătorul cuplu Băsescu-Boc. Că tot nu le pasă de ţărişoara asta pe care-o vor lată!
Ion Predoşanu
