Păducelul este un arbust spinos ce creşte spontan la marginea drumurilor şi este folosit adeseori la construirea gardurilor vii din întreaga Europă. Poate atinge înălţimea de 10 m, iar în trecut din crenguțe înflorite de păducel se împleteau cununi ornamentale la nunţi pentru a aduce fericire şi rodnicie mirilor sau erau aşezate la leagănul pruncilor pentru a-i feri de spiritele rele. În scop medicinal se folosesc florile, frunzele, ramurile şi fructele de păducel. Atât fructele, cât şi florile sunt folosite la prepararea de infuzii, capsule şi tincturi.
Compoziție: florile şi fructele de păducel conţin amine aromatice precum tiramina, lavonoid, antociani, uleiuri volatile, acizi triterpenici, acid crategic, acid ursolic, pectine, fitosteroli, vitamina C, B complex.
Acțiune: preparatele pe bază de păducel au efect tonic cardiac, diuretic, hipotensiv, astringent şi vasodilatator.
Indicații terapeutice: produsele pe bază de păducel sunt indicate în cazurile de angină pectorală, hipertensiune arterială, nevroze cardiace, insomnii, oboseală, iritabilitate etc.
Administrare:
Sunt recomandate infuziile (1-2 linguriţe de flori uscate la o cană de apă clocotită, se beau 2-3 căni pe zi, timp de maximum 4 săptămâni) şi tincturile de păducel (20 de picături la un pahar mare cu apă, după mese, de 3 ori pe zi).
Precauții și contraindicații: cura cu păducel se face doar pe perioade scurte de timp până la normalizarea valorilor tensionale sau a funcției cardiace (cure maxim de 3 luni); nu se administrează femeilor gravide, deoarece produce relaxarea uterului; dozele mari pot provoca ameţeli: evitaţi şofatul după ingerarea plantei.
Alexandra Cruceru
