De vreo trei luni încoace, dacă nu de mai multă vreme, presa îl supără tare pe ăl mai tare din parcare. Din parcarea numită România. Pe însuşi preşedintele Traian Băsescu, omul supărat pe toţi şi pe toate câte nu i se supun.
Trecem peste chestia cu mogulii de presă şi ne oprim chiar la presă. Care-i stă în gât preşedintelui Traian Băsescu precum un os de peşte.
Ideea cu apariţia unei legi privind Strategia Naţională de Apărare, cu trecerea proiectului ei prin CSAT – al cărui preşedinte este, îi aparţine Băsescului. Tot domnia sa, care se tot bate cu pumnii în piept că reformează şi democratizează statul român, fie nu-şi dă seama, deşi ne îndoim de acest lucru, fie că o comite dinadins, face ca societatea să alunece exact înspre dictatură.
Între multele articole ale proiectului Legii Strategiei Naţionale de Apărare există unul mai cu cântec. Tot la sugestia preşedintelui statului, Parlamentul s-a reunit mai repede în sesiune extraordinară. Legea ANI este motivul real, dar comisiile juridice ale Parlamentului trebuiau să treacă prin ciur şi prin dârmon inclusiv prevederile Strategiei Naţionale de Apărare. Nu au făcut-o cu simţ de răspundere, ci au bifat încă o acţiune – parlamentarii din comisiile juridice votând ca primarii proiectul Legii iniţiată de preşedintele Traian Băsescu şi aprobată de CSAT. Printr-o neglijenţă crasă, membrii comisiilor juridice ale Parlamentului au făcut scăpată – amendamentul stupid nefiind anulat – o prevedere ce permite alunecarea firavei democraţii din România spre totalitarism. Cei care au votat astfel sunt fie politicieni servili preşedintelui Băsescu, fie nişte demnitari ce se ştiu cu musca pe căciulă. Mai rămâne şansa ca la dezbaterea respectivei legi a Strategiei Naţionale de Apărare în plenul Parlamentului să se formeze o majoritate sănătoasă şi care să nu lase neschimbat ceea ce la comisiile juridice a rămas bătut în cuie.
În fond este vorba despre o măsură – dintr-o înşiruire de prevederi – extrem de controversată în ţară şi cu ecouri negative grave în lume.
Mai concret, stipularea aberantă este izvorâtă din ura viscerală a preşedintelui Traian Băsescu la adresa presei, a mass-mediei în general. Prin stipularea aberantă şi includerea la vulnerabilităţi naţionale a presei şi a gazetarilor care derulează campanii negative la adresa puterii se cam pune căruţa înaintea cailor. Dacă ar fi adoptată în plen, fără modificări, legea respectivă ar deschide pârtia ascultării telefoanelor, a descinderilor în redacţii ori la domiciliile celor urmăriţi şi chiar la arestarea gazetarilor. Şi culmea, toate acestea în numele securităţii statului.
Ne-am putea aştepta ca, în spatele unei asemenea legi strâmbe, sub fistichii pretexte, nu doar jurnaliştii ci şi redacţiile să fie urmărite penal. La votul din comisiile juridice care-au pus botul la cererea expresă a Băsescului şi aprobată în CSAT nu-i exclus să fi participat şi parlamentari lezaţi de criticile din presă, fiind dintre cei acuzaţi de corupţie, oameni care cred că se apără de rigoarea legii inventând una favorabilă lor, dar nedemocratică. Una care jugulează democraţia prin punerea botniţei asupra presei. Care presă ar trebui, într-un adevărat stat democratic, să fie a patra putere în stat.
Ion Predoşanu
