1. Strigările de lăsarea secului
La lăsarea secului, de Paşti, se aprind focurile cu bojii adunaţi în cursul zilei de pe sloguri.
Apoi încep strigările satirico-umoristice: „Aoşi, Mări, Mări”, „Ce ţi-i, Mărie, ce ţi-i”, „Veniră ai noştri să-i sărute pe-ai voştri”;
„Aoşi, Mări, Mări”, „Ce ţi-i, Mărie, Mărie”, „La tine să fie cocenii, la mine drugile. La tine vrejii, la mine dovleţii. La mine fasolea, la tine vrejii de fasole.”; „Vine roata de la munte, dur, dur, dur. Lovi pe Măria-n frunte, dur, dur, dur. Măria căzu pe spate, dur, dur, dur. Vin acuma două roate, dur, dur, dur”.
2. Stingerea lumânării
La bobotează, oamenii se duc la biserică cu lumânare, cu busuioc, cu scaieţi. Scaieţii reprezintă iluzia că nu-ţi vor mânca viermii ceapa din pământ. Cu lumânarea aprinsă se vine de la biserică (e vorba de lumânarea de la bobotează – n.m.), se ocoleşte casa, se ocolesc vitele, coteţele de păsări, grajdurile, se intră în casă şi se ocolesc copiii sau bătrânii care nu se pot duce la biserică. Apoi se stinge lumânarea într-un castron de făină de grâu sau de grâu, după care făina sau grâul se pune în tain la toate animalele curţii. Scopul acestui ritual: ferirea de boli, moarte, ciumă, holeră ori pur şi simplu menţinerea sănătăţii.
3. Oul şi paştele contra grindinei
Oamenii din Brădiceni vin de la biserică cu oul şi paştele şi îl pun bine. Vara, când bate piatra, le pun afară, într-un vas, ca să se oprească grindina. Formula magică ar fi aceasta:
„Cum s-a copt pâinea pe vatră/ aşa să nu mai bată piatră/ cum a fiert oul pe foc/ aşa să nu bată piatra deloc” ş.a.m.d.
4. Ameninţatul pomilor cu securea
Cu lumânarea cu care ai luat lumină de la preot aprinsă, oamenii se întorc dimineaţa acasă. Iau securea, lăsată de seara la îndemână după poartă, şi merg la pomii care în anul trecut nu legase rod. Îi înconjoară de trei ori, cu lumânarea aprinsă în stânga şi cu securea în dreapta rostindu-se o formulă magică de ameninţare: „Rodeşte sau te tai/ Rodeşte sau te tai/ Şi dă ce ţi-a lăsat Dumnezeu să dai”.
5. Pomana cu ulcele
De joimărele, se dau de pomană ulcele, căni, pahare, colaci, lumânări, apă sau vin pus în respectivele vase. Familiile celor ce-au decedat, la un an, duc îmbrăcăminte la biserică, căreia i se face slujba pentru a fi dată de pomană. SE întâmplă ca cei vii să-i viseze pe cei morţi că stau lângă o fântână, dar nu pot să bea apă din ea că n-au cu ce să ia apa. De aceea se dăruiesc ulcelele, cănile paharele etc.
6. Semnificaţia gliei
La Florii se pun crengi verzi de salcă, în gardul de la poartă, ca semn al primăverii. Iar, de Paşti, se pune în faţa scării glie cu iarbă verde. Calci întâi pe ea şi apoi intri în casă. Ritualul este legat de bogăţia şi sănătatea pe care familia speră să le aibă în timpul anului.
7. Ritualul afumatului cu cârpă
Pe 9 Martie, la mucenici (44 de sfinţi) cel bătrân din casă se scoală de noapte, face focul în sobă, nu iese afară până ce nu se afumă el însuşi cu o cârpă aprinsă. Îşi dă după fiecare picior, mâna şi întregul corp, de fiecare dată de trei ori. Apoi trezeşte toată familia şi ritualul se repetă pentru fiecare membru al familiei, ca pe urmă să se reia cu animalele din curte. Scopul: să nu se atingă şarpele de oameni şi de animale, pe timpul verii.
8. Cine cumpără paştele
Cel tânăr se duce la biserică, ia paştele într-o cârpă albă, curată (sau o hârtie albă) şi îl aduce celor mai în vârstă de acasă. Când ia paştele, pune un ou pe tava pe care se află paştele. Paştele de împărţit la oameni la biserică se cumpără de către persoanele care au avut morţi fără lumânare. Sunt obligaţi să repete gestul trei ani consecutivi, ca să plătească lumânarea pe care n-a avut-o mortul şi pe care i-o va da Dumnezeu pe lumea cealaltă, dacă cei vii repetă această datorie creştinească.
Culese de Ion Popescu-Brădiceni
