Din ultima zi a lunii octombrie 2023, când am primit-o ca un dar nepreţuit din partea domnului General-locotenent (r) Dr. Grigore Stamate şi până în ultimele zile ale lui februarie 2024, am încercat să pătrund această carte, cu ochii minţii şi ai inimii (Grigore Stamate, Mihai Hodorogea, «MAREŞALUL PREZAN, artizan şi apărător al Marii Uniri», Editura «Axioma Print», Bucureşti, 2021), pentru că o asemenea carte monumentală se scrie numai cu inima şi nu se descrie în cuvinte, oricât de alese ar fi ele, ci, o astfel de lucrare se studiază în amănunţime şi se disecă în părţile ei lăuntrice, în paginile ei strălucite, iar, viaţa Mareşalului Constantin Prezan şi întreaga sa activitate, mai ales la Marele Cartier General al Armatei Române, în anii primului război mondial, poate fi socotită una de-a dreptul excepţională! În mod incontestabil, o asemenea carte nu poate fi înţeleasă decât parcurgând-o şi meditând cu atenţie asupra unor puncte de vedere potrivit cărora «Armata – cum spunea şeful Secţiei Operaţii a Marelui Cartier General de atunci – a fost ultima carte, pe care, în vâltoarea evenimentelor prilejuite de Marea Unire, şi-a jucat-o, atât de admirabil naţiunea română»!
,,Câştigul nu este neapărat, de moment, ci, are reflecţie în perspectivă…”!
Cartea la care ne referim este închinată unui «om între oameni», dar, al cărui aport la victoria în primul război mondial şi la înfăpruirea Unirii de la 1 Decembrie 1918 sunt incomensurabile, deoarece în Campania din 1916 a condus trupele române în operaţia ofensivă din Carpaţii Orientali, înaintând 100 de km în adâncimea dispozitivului inamic, cu atât mai mult în apărarea Carpaţilor Orientali, precum şi în marea bătălie de la Argeş- Neajlov. De asemenea, în campaniile din anii 1917 şi 1918, s-a aflat în fruntea Marelui Cartier General, coordonând cu măiestrie acţiunea trupelor române în bătăliile decisive de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz şi în cele împotriva Ungariei, încheiate cu zdrobirea militară a acesteia şi cu pătrunderea armatei române în Budapesta. De fapt, Mareşalul Constantin Prezan a luptat mai ales pentru făurirea României Mari, dar, se cuvin adăugate şi alte contribuţii importante legate de rezolvarea celei mai dificile crize de funcţionare, competenţe şi prestigiu cunoscute de Marele Cartier General în cursul existenţei sale, pentru refacerea, reorganizarea şi reînarmarea oştirii, ca nişte acţiuni de o importanţă majoră la obţinerea victoriei finale, demers aproape singular în desfăşurarea primului război mondial! Să precizăm faptul că Mareşalul Constantin Prezan, despre care mareşalul francez Ferdinand Foch, comandantul Înaltului Comandament Aliat de pe Frontul Occidental spunea că a fost: ,,Unul dintre cei mai mari strategi ai Primului Război Mondial, cel căruia Antanta, ca şi România, îi datorează atât de mult”, s-a născut la 27 ianuarie 1861 în localitatea Butimanu din judeţul Ilfov (azi Dâmboviţa) şi a plecat la Domnul Preaînalt, după o grea suferinţă, la 27 august 1943, fiind înmormântat în curtea conacului său din Schinetea-Dumeşti, judeţul Vaslui, motiv pentru care cel mai mare ziarist român, Pamfil Şeicaru, într-un articol publicat în Ziarul «Universul», nr. 235 din 29 august 1943, avea să scrie următoarele: ,,Cu mareşalul Prezan dispare încă una din figurile luminoase ale istoriei noastre recente, încă una din personalităţile pe care, în minţile, în sufletele şi în neclintita lor credinţă, românii le au strânse într-un mănunchi simbolic – făuritorii unirii”! Pentru că atunci când se exprimă chiar de la începutul paragrafului «În loc de prefaţă», domnul General-locotenet (r) dr. Grigore Stamate, ne informează despre faptul că: ,,Primul lord al Amiralităţii Britanice şi, ulterior, prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, într-o referire la consideraţia pe care societăţile lumii o mai acordă Armatei şi Bisericii, evidenţia următoarele: «De Soldat şi de Dumnezeu ne aducem aminte doar în caz de primejdie! După ce pericolul a trecut, iar ordinea s-a restabilit, pe Dumnezeu Îl uităm, iar pe soldat începem să-l hulim»! Cât de adevărate şi cât corespondent mai au în realitatea contemporană cugetările ilustrului politician şi miltar de seamă – Winston Churchill, căci despre el este vorba, – rămâne la aprecierea fecăruia dintre noi.
,,Războiul a fost, este şi va fi un însoţitor şi un produs al societăţii umane”!
Un fapt este însă de o categorică certitudine: fără implicarea efectivă a armatei în momentele de cotitură ale istoriei fiecărui popor, existenţa fiinţei sale naţionale ar fi fost afectată în chip fundamental. În România timpului nostru, asistăm cu deosebit interes la ierarhizarea reprezentanţilor generaţiei care a participat la înfăptuirea Marii Uniri. Istoricii şi, majoritar, politicienii se întrec în laude pe seama artizanilor, iar, sufletul nostru, de buni români, tresaltă fericit, cu fieare personalitate evidenţiată în plus! Din nefericire, printre aceştia nu întâlnim nici un militar. Luaţi de val, unii ocolesc, cu destulă uşurinţă, – ca să evit a zice, cu bună ştiinţă – eforturile pline de zbucium şi de sacrificiu ale Armatei Române”! Aveţi perfectă dreptate, domnule general, dar, aceasta nu se poate numi «bună ştiinţă!», ci, mai degrabă o trădare, o lipsă elementară de respect şi de preţuire faţă de marii eroi ai neamului românesc, aşa cum este Mareşalul Constantin Prezan! Toţi românii trebuie să vă mulţumescă şi să vă fie profund recunoscători pentru această carte monumetală! Vă apreciem şi pentru faptul că ne reamintiţi că într-o lucrare contemporană, aşa cum este şi lucrarea dumneavostră, prin spusele generalului Gheorghe Văduva, ca un bun strateg român, acesta spune următoarele: «Principiul permanenţei relevă faptul că războiul a fost, este şi va fi un însoţitor şi un produs al societăţii umane. Războiul, sub o formă sau alta, a existat dintotdeauna şi va exista totdeauna! S-a spus, de multe ori, că războiul este doar un flagel, un accident în societatea omenească, o crimă împotriva acesteia. După fiecare război, omenirea a spus că va fi ultimul, dar, chiar înainte ca el să se fi încheiat, au apărut germenii următorului. Istoria dovedeşte că nu războiul este un accident, ci, pacea este un răgaz, o pauză de respiraţie, de odihnă şi de refacere între două mari confruntări. Omenirea şi-a făcut iluzia că poate controla războiul. Recent, teoria haosului demonstrează că un astfel de fenomen nu poate fi controlat, ci, doar studiat, analizat, înţeles şi prevenit sau folosit în modul cel mai raţional cu putinţă!». Domnule General, cât adevăr se strecoară în miezul acestor cuvinte, aşa că lucrarea acesta inconfundabilă şi de-a dreptul excepţională despre Mareşalul Constantin Prezan, cred că ne prezintă, mai mult decât viaţa şi activitatea unui militar de frunte al neamului românesc, pentru că merită să-l preţuim că ne deschide mintea, atunci când consideră că într-un război pentru liberate şi pentru unitate naţională: ,,Câştigul nu este neapărat, de moment, ci, are reflecţie în perspectivă…”!
,,De Soldat şi de Dumnezeu ne aducem aminte doar în caz de primejdie”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
