Nicu D. Miloşescu(1880-1924) – O pagină memorabilă din Istoria Culturală a Gorjului

842

În galeria personalităţilor de seama ale Gorjului cultural şi istoric, un loc binemeritat pentru activitatea sa laborioasă, îl ocupa tipograful, editorul şi librarul Nicu D. Miloşescu. Născut la Cerneţii Mehedinţilor, dintr-o familie de mici comercianţi, acesta se remarcă de la frageda copilărie a avea o minte ageră şi o fire stăruitoare, ridicându-se cu mult mai sus decât majoritatea colegilor săi de şcoală, şi ulterior celor din aceeaşi branşă.
De altfel, după terminarea cursului primar din Tn. Severin, a intrat imediat ca ucenic la o tipografie din acelaşi oraş, devenind la doar 14 ani un veritabil tipograf. A zăbovit aici o bună bucată de timp, dar pe la vârsta de 20 de ani(1880) vine la Târgu-Jiu, unde îşi deschide propria tipografie, cumpărând şi o presă de tipărit-simplă şi destul de veche(fabricaţie germană, de pe la mijlocul sec. XIX), de la un alt tipograf din Craiova. Aşadar, se stabileşte definitiv în oraşul Jiului de Sus, unde îşi continuă activitatea în atelierele sale, folosindu-se de acea presă veche până pe la 1906, când scotând-o din uz o va expune ca piesă de muzeu la Palatul Artelor din Bucureşti, împreună cu o bogată colecţie de produse grafice ale tipografiei sale din Târgu-Jiu. Or, remarcându-se printr-o activitate destoinică şi necurmată, Nicu.D. Miloşescu este tot mai insistent solicitat de către cărturarii Gorjului, iar prima sa carte cu tipăriri a fost o mică noveletă ”Nicu Steluţa”, a bunului său prieten-scriitorul gorjean locotenent Emanuel Paraeanu. Dar marea lui şansă a fost apropierea şi integrarea la acea vreme de şi în Mişcarea Culturală a Gorjului, unde activau cărturari şi intelectuali de frunte, cu dragoste de neam şi ţară, precum Ghe. Parvulescu, Al. Ştefulescu, Rolla Piecarski, Aurel Diaconovici, Iuliu Moisil, Em.Paraeanu, Ştefan Bobancu, Tiberiu Popescu, s.a.
Aici, împreună cu acest grup de colaboratori şi prieteni, N. D. Miloşescu, va lucra cu dăruire şi pricepere pentru interesele culturii locale, începând în serie a tipări şi publica lucrări, cărţi şi alte publicaţii într-o grafică deosebită, mai cu seamă că îşi dotase şi tipografia cu maşini noi de tipărit, cu litere foarte frumoase aduse din străinătate. A adus chiar şi o presă litografică, un litograf şi un desemnator-gravor pe piatră, necesare atât scopurilor mişcării culturale, dar şi celor de natură economică. De altfel, N. D. Miloşescu, fiind o personalitate polivalentă, dar în primul rând un excelent tipograf, va executa în atelierele sale adevărate lucrări de artă, ieşind practic de sub tipar într-o estetică, eleganţă şi calitate ireproşabilă (litere şi clişee ornamentale clare). Iar prin comparaţie, atelierele sale grafice din Târgu-Jiu erau la acelaşi nivel şi importanţă, alături de cele mai bune de pe atunci din ţară, precum; Socec, Minerva, Rasidescu şi Sfetea. La fel şi zincografia sa, care nu era cu nimic mai prejos faţă de “capodopera” lui Ion Brand din Bucureşti. Mai mult, datorită seriozităţii şi măiestriei sale, N. D. Miloşescu s-a bucurat de aprecierea şi colaborarea unor mari personalităţi culturale şi ştiinţifice ale acelor vremuri: G.Coşbuc, I.L.Caragiale, Spiru Haret, Delavrancea, N. Iorga etc, dar curtat şi de multe familii boiereşti locale: Camarasescu, Frumuseanu, Iunian, Culcer, s.a.
Dar să şi consemnăm mai pe larg la cele mai sus relatate alte realizări importante, anume, apare foarte bine redactată la anul 1894/95 de către grupul cultural amintit, şi tipărit de N. D. Miloşescu, prima revistă culturală din Gorj “Jiul”, însoţită de şi cu ilustraţiuni foarte frumoase lucrate de mâna artistică a lui W. Rolla Piecarski. Apoi, la foarte scurt timp(1895), a fost scoasă de sub tipar “Amicii Tinerimei” a lui Iuliu Moisil, şi revista “Ardeiul”, admirabil ilustrată de acelaşi Rolla Piecarski, care combătea cu virulenţă pe acei politicieni ai vremii(takistii), care duşmăneau şi frânau prin mijloace josnice mişcările culturale şi economice din ţară. Ceva mai târziu(1899) s-au tipărit revistele ”Şezătoarea săteanului” şi “Lumina satelor”, ce aveau rolul de a sprijini redeşteptarea culturală şi economică în Gorj, după cum şi publicaţia “Crinul Satelor” s-a dovedit a avea o puternică influenţă culturală, în special pentru sătenii comunelor de pe Valea Jaleşului. În plus este de remarcat că N. D. Miloşescu a avut o contribuţie activă alături şi la iniţiativa lui I. Moisil şi Piecarski la înfiinţarea primelor bănci populare în Gorj, între altele el va tipări pentru prima dată, în 1901, statutele-tip, registrele şi imprimantele necesare noilor bănci săteşti, atât din Gorj, cât şi pentru cele din ţară .
Şi cum activitatea tipografiei era complexă, mai trebuie subliniat că prin grija şi pasiunea prietenului său Piecarski, revistele şi cărţile scoase de sub tiparniţă încep să aibă pe coperţi desene şi ornamente vii, frumos colorate şi cu motive populare româneşti odihnitoare şi atrăgătoare. Iar pentru astfel de realizări, Ghe.Filip-conducătorul Institutului graphic ”Minerva” din Bucureşti, avea sa-l angajeze pe Rolla Piecarski să facă şi acolo coperţile la cărţile şi manualele editate, inclusiv pe cele necesare învăţământului public, tot cu motive populare româneşti. Bineînţeles că nici Gorjul nu face excepţie, dovadă că N. D. Miloşescu tipăreşte la începutul sec. XIX multe alte cărţi de mare valoare, cu autori pe măsură: ”Gorjul istoric şi pitoresc” şi “Istoria Târgu-Jiului”, ambele fiind opere ale reputatului cercetător şi istoric Al. Ştefulescu (1900-1905). ”Mănăstirea Tismana”, ”Mănăstirile Polovragi, Strâmba şi Crasna“ (toate de acelaşi autor), apoi “Cartea săteanului” şi culegerea de poezii ”Umbre şi Lumini”, ale talentatului scriitor gorjan Em. Paraeanu., ”În Vâltoare”, de Alex. Vlahuţă, publicaţiile ”Călăuza Gorjului”, “Colecţiuni de plante”, şi alte lucrări deosebite, avându-l ca autor, de această dată pe eruditul I. Moisil.
Sau altfel spus, în ce-l priveşte, N. D. Miloşescu, graţie şi contactului cu grupul de intelectuali din Mişcarea Culturală a Gorjului, şi nu numai, a căutat să ţină mereu pasul cu exigenţele şi cerinţele acelor vremuri, perfecţionându-şi cunoştinţele artistice şi tehnice, pentru a putea să contribuie din plin la dezvoltarea culturală şi social-economică a Gorjului. Iar printre contribuţiile sale importante se numără şi acţiunile comune pentru înfiinţarea, după cum spuneam, a primelor bănci populare, dar şi a unor şcoli în lumea satelor, inclusiv a unei şcoli profesionale de fete. De asemenea, s-a numărat şi printre fondatorii Societăţii muzicale din Târgu-Jiu (Lyra Gorjului de mai târziu), după cum, merită a mai sublinia şi tipărirea “ Almanahului tipografic”(1904) şi ”Gorjul Cultural”, împreună cu o foaie enciclopedică în care erau dezbătute diferite teme, cu pondere cultural-ştiinţifice. De altfel, pentru întreaga lui activitate, N. D. Miloşescu a şi fost decorat de către regele Carol I(pentu merite deosebite în slujba culturii naţionale), după cum pentru lucrările sale expuse la Bucureşti şi Paris(1900-1906), a fost distins cu diplome şi medalii de aur.
Din păcate au existat şi piedici în activitatea sa tipografică şi culturală, având de suferit la acea vreme din cauza politicii takiste, mai deloc prielnică redeşteptării culturale naţionale, ba chiar a duşmănit actul de cultură. Iar acest lucru, avea să fie şi unul din principalele motive care i-au măcinat sănătatea, lui N. D. Miloşescu, cunoscut ca un om drept, de mare caracter, şi evident un desăvârşit profesionist în meseria sa. Or, aceste exemplare calităţi, îl va determina să nu renunţe o clipă în a-şi face pe mai departe, foarte bine treaba, dovadă că multe societăţi de binefacere, profesionale sau cooperatiste să-i solicite colaborarea, în cazul unora fiind mandatat a sta în fruntea lor, şi să le conducă cu cele mai bune rezultate în activitate.
Numai că, din păcate, fiind grav bolnav, se stinge din viaţă la etatea de 64 de ani, lăsând însă cu limbă de moarte ca fiul său Numica să-i calce pe urme, pe aceleaşi bune şi luminoase drumuri ce se deschideau deja, cu speranţe şi optimism culturii şi spiritualităţii Gorjului nostru ”istoric şi pitoresc”. Dar, din nefericire însă n-a fost să se întâmple aşa cu urmaşul său de sânge, care nepăsător, a dus o viaţă dezordonată, pierzându-şi mai tot timpul pe la jocurile de noroc, sau prin alte locuri nepotrivite ce nu puteau să-l onoreze, ci dimpotrivă.
Şi iată, la data acestei rememorări cu cinstire ale acelor vremuri, s-au scurs deja 91 de ani de când N. D. Miloşescu îşi doarme somnul de veci în cimitirul Târgu-Jiului, chiar lângă mormântul istoricului Al .Ştefulescu, după cum tot aici se odihneşte în lumea fără griji şi suspine un alt fiu al Gorjului-bravul general paşoptist, Gheorghe Magheru. Şi le aducem astăzi şi de-a pururi omagiile şi recunoştinţa noastră de permanentă pioşenie şi onoare, dar totodată tuturor eroilor şi personalităţilor de seamă din judeţul nostru care au luptat şi militat de-a lungul timpului vrăjmaş şi neiertător, pentru emanciparea, independenţa, unitatea şi propăşirea neamului nostru românesc, găsindu-şi odihna veşnică şi liniştea sufletelor lor în glia străbună şi în cimitirele Gorjului. Bunul Dumnezeu să-i aibă în pace şi să-i ocrotească, rugându-l a asculta şi rugăciunile noastre.
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here