HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Cu binecuvântarea şi cu participarea ÎPS Părinte Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, miercuri, 20 iulie 2022, Mănăstirea de la Dobriţa, comuna Runcu, şi-a prăznuit Hramul «Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul», Sfânta Liturghie fiind oficiată în altarul de vară al sfintei lavre de către un sobor ales de preoţi, călugări şi diaconi din care a făcut parte şi Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei şi stareţul Mănăstirii Lainici. Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie» din Craiova, condus de către prof. dr. Victor Şapcă, iar, buna desfăşurare a sfintei slujbe a fost asigurată de către Maica Stareţă Preacuvioasa Emanuela Vancea Monahia, împreună cu maicile rugătoare ale sfântului lăcaş monahal, cu sprijinul binevenit al dăruitorilor mănăstirii. Printre invitaţii de marcă ai slujbei Sfintei Liturghii l-am aflat şi pe domnul jurist Adi Câmpeanu, un destoinic gospodar al comunei şi un iubitor de credinţă, care ne-a facilitat urcuşul pe creasta muntelui şi ne-a mărturisit cu sinceritate faptul că întotdeauna, hramul Mănăstirii Dobriţa este o sărbătoare a sufletului său şi ori de câte ori se prăznuieşte acest hram, crede că oamenii care vin aici, în această zi sunt mai aproape de cer şi mai aproape de Dumnezeu!
,,Sf. Ilie n-a «gustat» moartea şi va fi iarăşi pe pământ, la sfârşitul veacurilor”!
Şi cu acest prilej, prin cuvântul de învăţătură duhovnicească, plin de elocinţă şi presărat cu îndemnuri morale, pe care îl redăm în întregul său, ca să lăsăm comentariile pentru altădată şi să spunem că Înaltul Ierarh al Olteniei a pornit de la rolul pe care l-a avut Sf. Ilie Tesviteanul pentru istoria mântuirii neamului omenesc, deoarece pentru sfinții din ceruri și noi cei de pe pământ: ,,E foarte important să preţuim acest dar pe care Dumnezeu ni l-a dat, iar, Sf. Ilie ni-l oferă întotdeauna cu gratitudine. Dumnezeu ne-a făcut ca să fim copiii Săi! El ne-a «alcătuit» în pântecele mamei noastre şi ne-a dat la fiecare în parte ceea ce trebuie să facem până ce părăsim viaţa aceasta, ca apoi să ne întoarcem iarăşi la El în fericirea veşnică! De aceea, noi nu putem să fim nimic fără Dumnezeu! Nici să trăim, pentru că viaţa n-o avem de la noi înşine, şi nici hrana nu ne-o dăm, ci, viaţa ne-o dă Bunul Dumnezeu şi El rânduieşte cât să trăim pe pământ! Pe unii, Dumnezeu îi ia mai devreme, pe alţii mai târziu, dar, toţi ne vom regăsi în Împărăţia Tatălui ceresc! Pe alţii, însă, aşa cum este Sf. Ilie Tesviteanul, pe care l-a răpit în ceruri, unde este locul acela în iubirea Lui Dumnezeu! Sf. Ilie n-a «gustat» moartea şi va fi iarăşi pe pământ, la sfârşitul veacurilor, când va mărturisi despre Mântuitorul Iisus Hristos, pe Cel Care L-a văzut la Schimbarea la Faţă! Sf. Ilie Tesviteanul a participat la toate evenimentele mântuitoare pe care le-a împlinit Mântuitorul Iisus Hristos! Sf. Ilie Tesviteanul a fost ridicat la cer în căruţă de foc, pentru că spune Sfânta Scriptură, ca să rămână acolo până la sfârşitul veacurilor, când el va aduce mântuire despre credinţa noastră împotriva necredincioşilor şi îl va înfrunta pe Anticrist, aşa cum ne spune Sfânta Scriptură şi tradiţia părinţilor noştri. Deci, Sf. Ilie s-a născut în Iudeea, fiind unul dintre prorocii Lui Dumneuzeu care au vestit venirea Mântuitorului Iisus Hristos, încă din fragedă copilărie, de când era în scutece! Tatăl său l-a văzut că era hrănit cu foc, un lucru neobişnuit, dar, plăcut Lui Dumnezeu. Atotputernicul voia să arate prin această minune, prin această vedenie a tatălui sfântului, cine este acest prunc şi ce va face el în viaţa sa! De bună seamă că Dumnezeu l-a ales pe Sf. Ilie înainte de a se naşte el şi i-a purtat de grijă cum de altfel ne poartă de grijă la fiecare dintre noi! Însă, Sfântului Ilie i-a încredinţat o misiune deosebită, aceea de a trezi le realitate şi la credinţă neamul său care datorită lăcomiei omeneşti a alunecat Împăratul lor Ahab în idolatrie. Ei, bine, Sf. Ilie, dacă a fost atât de ales şi atât de plin de slavă dumnezeiască a şi suportat pe măsură! Sf. Ilie a fost un râvnitor pentru legea Lui Dumnezeu şi a dorit să ajungă la înălţimea înaintaşilor săi proroci, care L-au văzut pe Dumnezeu! Cum spuneam, Sf. Ilie a venit cu Carul de foc, un dar dumnezeiesc, pentru că nu vorbim despre focul acesta material, ci, despre focul Duhului Sfânt care are acţiune lucrătoare, simţitoare, duhovnicească, iar, cel care este hrănit de Duhul Sfânt, nu mai doreşte să mănânce hrana aceasta obişnuită, ci este pur şi simplu saturat de puterea Lui Dumnezeu! Sf. Ilie trăieşte ca unul dintre noi, însă, cu o dorinţă, cu o râvnă, cu o nevoinţă aproape supraumană! El postea îndelung, se ruga permanent, era un schivnic, un ascet care îşi petrecea viaţa în liniştea rugăciunii prin peşteri, prin munţi, rugându-L neîncetat pe Dumnezeu, şi Atotputernicul îl asculta pentru că era curat sufleteşte. Rugăciunea se ridică la Dumnezeu, dacă avem curăţenie sufletească! Rugăciunea este primită de către Atotputernicul Dumnezeu, dacă este făcută cu credinţă! Rugăciunea este ascultată, dacă este izvorâtă din inimă curată! Nu se face pe fugă, nu se face de mântuială, ci, se face cu stăruinţă şi cu multă smerenie! Deci, toate aceste calităţi, şi altele, l-au făcut pe Sf. Ilie să coboare foc din cer! Deci, dacă spunem că a fost hrănit cu putere dumnezeiască, stăruieşte în această lucrare dumnezeiască şi este statornic în această sfinţenie! El, nu o pierde, pentru că aşa cum spune psalmistul: «Duhul Tău cel sfânt, nu-l lua de la mine!», iar, Sf. Proroc Ilie păstrează lucrarea Duhului Sfânt şi el când se roagă, milostivul Dumnezeu coboară foc ceresc peste jertfa adusă de el, arătând prin aceasta, că dacă ne rugăm Lui Dumnezeu, întotdeauna Atotţiitorul ne ascultă!
,,Sf. Ilie, în râvna lui cea mare a preferat să se roage lui Dumnezeu”!
Trebuie să stăruim, să nădăjduim şi în acelaşi timp să insistăm, căci, aşa cum ne spune Sf. Ioan, rugăciunea cea stăruitoare a dreptului este ascultată de Dumnezeu, căci, şi Ilie, om ca şi noi era, când a coborât foc din cer peste jertfă! Sf. Ilie este amintit chiar de către Mântuitorul Iisus Hristos, cu minunea pe care el a săvârşit-o cu înmulţirea făinii şi a uleiului, că multe femei erau în Sarepta Sidonului, o localitate din Iudeea, şi n-a fost trimis decât la o singură văduvă ca să-i liniştească amărăciunea secetei. Sf. Ilie, în râvna lui cea mare a preferat să se roage lui Dumnezeu şi să nu mai dea ploaie pe pământ, pentru că necredinţa crescuse aşa de mult, încât ajunsese la idolatrie! Numai faptul acesta, că oamenii se rugau înaintea pietrelor, a lemnelor, dar, trăiau destrăbălaţi, pentru că însăşi Izabela era considerată desfrânată şi a rămas ca exemplu în Apocalipsa Sfântului Ioan, fiind chipul destrăbălării. Sf. Ilie s-a arătat cu adevărat credincios lui Dumnezeu şi a preferat ca şi el să sufere de foame împreună cu poporul pentru dragostea Lui Dumnezeu. Trebuie să spunem că sfinţii sunt atât de râvnitori înaintea lui Dumnezeu, încât nu pot suporta ca lumea să-şi piardă credinţa, identitatea, să-şi piardă cugetul curat şi frumuseţea sufletului! Tocmai de aceea, sfântul se arată atât de neîngăduitor cu poporul care nu ascultă de Dumnezeu! Sfântul merge la suferinţă împreună cu poporul şi se retrage acolo într-un loc pustiu unde este hrănit de Dumnezeu, pentru ca prorocul să înţeleagă îndurarea şi milostivirea! Oricât ne-am strădui noi în această râvnă pentru Dumnezeu, nu trebuie să ajungem la momentele extreme de a-i urgisi pe oameni, aşa cum fac unii integrişti (!!), care se gândesc doar la ei, dar, la ceilalţi nicidecum! Deci, Sf. Ilie este învăţat din practică, pentru că la pârâul acela care a secat se află în primejdie de moarte, dar, tocmai în momentul acela Dumnezeu îi trimite un corb şi găseşte hrană, găseşte apă şi îşi prelungeşte viaţa! Dar, nici în momentul acela sfântul n-a încetat să-şi sporească rugăciunea, ci, dimpotrivă, şi mai mult s-a rugat! Cel care se nevoieşte şi îl iubeşte pe Dumnezeu, nu poate niciodată să pună măsură ostenelilor sale! Aşa cum cineva îl iubeşte pe altul şi nu ştie cum să-i facă pe plac, cu atât mai mult, omul duhovnicesc nu se poate opri niciodată, ci, adaugă la osteneală o altă osteneală ca să se apropie şi mai mult de Dumnezeu! Dacă astăzi se roagă ore în şir, mâine se roagă şi mai mult, priveghează şi mai mult, iar, în felul acesta există o legătură între omul duhovnicesc şi Dumnezeu, pentru că unul împărtăşeşte altuia iubirea, iar, când ne rugăm, aducem sufletul nostru la Dumnezeu, iubirea noastră o aducem Mântuitorului Iisus Hristos, iar, El revarsă însutit şi înmiit iubirea Sa peste noi! Darurile duhovniceşti sunt atât de copleşitoare în viaţa noastră, că nu le putem exprima niciodată! Această «răpire» în Dumnezu este un proces îndelungat, un lucru continuu care nu se sfârşeşte! Nu ne putem limita la un canon pe care ni l-am luat şi l-am făcut, iar, după aceea să mergem la alte treburi! Întotdeauna, trebuie să-L avem în minte pe Dumnezeu pentru că El este prezent în viaţa noastră şi întotdeauna ne ajută ca să-L simţim în noi! Dacă simţim prezenţa Lui Dumnezeu în noi, nu greşim niciodată, pentru că Cel care este în noi, ne va apăra de ispitele şi de săgeţile înveninate ale diavolului! Şi Sf. Ilie este ispitit de cel rău, adică, este atacat de vrăjmaşul, dar, le biruieşte pe toate, cu atât mai mult cu cât Sf. Ilie nu avea ceea ce avem noi astăzi, harul Mântuitorului Iisus Hristos, harul Duhului Sfânt! Dar, şi atunci, Sf. Ilie avea cuvântul Lui Dumnezeu din Scriptură, cuvântul Tatălui ceresc, Cel care le-a creat pe toate prin Cuvântul Său, prin meditaţie la creaţia Lui Dumnezeu, pentru că din acestea, Sf. Ilie se împărtăşea cu energia dumnezeiască din Creaţie! Dacă noi apreciem Creaţia Lui Dumnezeu, dobândim o cunoaştere deosebită! Creaţia Lui Dumnezeu nu ne-a fost dată ca să ne îmbuibăm, încât s-o subjugăm în pântecele nostru prin lăcomie, ci, Creaţia ne-a fost dată ca s-o folosim spre binele nostru, dar, în acelaşi timp, s-o protejăm prin cunoaştere şi prin sfinţire. Sf. Ilie învaţă în momentele cruciale ale vieţii lui că mila şi îndurarea sunt de mare folos pentru lume! Sf. Ilie parcurge etapele vieţii duhovniceşti mergând din treaptă în treaptă, cum spune Sf. Ap. Pavel, că mergem înainte «la asalt» ca să câştigăm Împărăţia cerurilor! Sf. Ilie a trăit în pustie un moment de prefacere duhovnicească, de transformare sufletească şi a ajuns la nepătimire! Momentul acesta este numai de către Dumnezeu ştiut pentru că El este Cel care ştie când trebuie să ne dea sfinţenia Sa, ca noi să ne despătimim, adică, să ne lepădăm de lucrurile pământeşti şi apoi să fim copleşiţi de Dumnezeu! Şi cel care este copleşit de Dumnezeu, nu mai trăieşte el, ci, Dumnezeu care este în el! De aceea, sfinţii sunt desăvârşiţi, fără patimi, iar, din momentul acesta al desăvârşirii, Sf. Ilie începe momentul mijlocirii pentru lume, căci, sunt trimişi sfinţii, după îndumnezeirea lor, ca să sfinţească lumea! Că am văzut cum Sf. Ilie a primit darul acela de a înmulţi făina şi uleiul, de a-i scăpa pe oameni de foamete şi de necazuri! …Dumnezeu îi mai dă Sfântului Ilie şi darul învierii morţilor, un dar deosebit pe care numai Dumnezeu îl are! E ca şi cum Împăratul ia coroana de pe capul său şi o pune pe capul slujitorului său, pentru că Sf. Ilie îl înviază pe fiul văduvei, care între timp murise! De asemenea, Sf. Ilie este înzestrat cu darul de a opri cerul ca să mai plouă, arătându-se atât de curat şi de apropiat de Dumnezeu Care l-a ascultat! Dumnezeu este Cel care dă hrană la tot trupul, dă ploaie la vremea cuvenită, face să răsară soarele peste cei buni şi peste cei răi! Sf. Ilie opreşte cerul să mai plouă! Iată, câtă putere are, câtă trecere înaintea Lui Dumnezeu! Să nu ne îndoim niciodată, pentru că sfinţii ne ajută, iar, de multe ori, nu suntem vrednici să primim răspuns la rugăciunea noastră! Deci, sfinţii sunt plăcuţi Lui Dumnezeu şi sunt ascultaţi de Dumnezeu! Să luăm aminte la Sf. Ilie şi să-l păstrăm în conştiinţa noastră, ca să nu ne lăsăm ademeniţi de sectari, de eretici care spun că sfinţii n-au nici o putere! Dumnezeu vrea să vadă iubirea pe care o au sfinţii faţă de noi! Atât de mare este dorinţa Lui Dumnezeu de a ne mântui, încât, noi nu ne putem imagina în mintea noastră! Nu se poate compara cu ceea ce îşi doreşte o mamă pentru copilul ei! Ei, bine, Dumnezeu vrea ca toţi să se mântuiască şi să rămână întru dragostea Lui! Iar, Sf. Ilie este acela care se roagă pentru oameni, pentru a-i scăpa de la moarte! Din această «istorie» a Sfântului Ilie constatăm că ploaia este o binecuvântare a lui Dumnezeu şi El ne-o dă, aşa cum a dat mană poporului în pustie! Rugăciunea sfinţilor face ca Dumnezeu să reverse ploaie asupra pământului, pentru ca noi să avem această bogăţie de care nu suntem vrednici şi pentru care nu plătim nimic! În fine, Sf. Ilie este ridicat la cer, în lumea drepţilor, însă, el n-a gustat moartea! Va veni la sfârşitul veacurilor şi va lua moarte prin porunca lui anticrist! Trupul său va fi lăsat în cetate, iar, după trei zile va învia! Deci, el este vestitorul celei de-a doua veniri a Mântuitorului Iisus Hristos! El a fost lângă Dumnezeu precum îngerii din ceruri! Întotdeauna, vom avea în el mijlocitorul înaintea Lui Dumnezeu şi el va îndepărta de la noi fulgerele şi tunetele vieţii noastre de fiecare zi! Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să asculte rugăciunea Sfântului Ilie, şi cum de fiecare dată s-a arătat rugător şi ajutător, să ne fie milostiv şi nouă pentru viaţa noastră şi păcatele noastre, ca să-l vedem şi noi pe Dumnezeu, acum şi-n vecii vecilor! Amin!”
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
