Aşa cum am menţionat în prima parte, în ziua de luni, 29 august 2022, Mănăstirea «Sfântul Ioan Botezătorul» – «Cămărăşeasca», de la Târgu-Cărbuneşti, şi-a sărbătorit hramul «Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul» în prezenţa unui număr impresionant de mare de credincioşi, mulţi pelerini veniţi din toate colţurile judeţului şi ale ţării, Sfânta Liturghie fiind oficiată în altarul de vară al cunoscutei lavre de pe malul Gilortului de către Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de preoţi, călugări şi diaconi! La sfârşitul slujbei, domnul prof. Dan Birău, Primarul Oraşului Târgu-Cărbuneşti, cu vădită emoţie avea să ne spună că în cadrul Zilelor Oraşului, manifestarea religioasă de la mănăstire constituie de departe cea mai încântătoare şi mai demnă de luat în seamă în cele trei zile, cu participanţii cei mai numeroşi, pentru că lumea care vine la Pădurea «Stejeret», de pe malul Blahniţei, la manifestări culturale, aşa cum este Festivalul de muzică lăutărească «Gena Bârsan», se distrează şi se îndestulează cu mici şi cu bere sau pe stadion la manifestările sportive, dar, în schimb, la mănăstire, oamenii vin ca să-şi primenească sufletul cu mesajul duhovnicesc al credinţei în Dumnezeu! La rândul său, Preacucernicul Părinte Pr. Dan Dulămiţă (Parohia Târgu-Cărbuneşti), a ţinut să spună că aici la mănăstire, unde uneori a ţinut slujbe, într-o asemenea zi de sărbătoare, slujirea pastoral-misionară înglobează în sine mai multe domenii de activitate spirituală, iar, credincioşii, dar, mai ales persoanele care sunt prezente cu sufletul smerit la această mănăstire, au prilejul de a simţi puterea de atracţie a bisericii şi frumuseţea predicilor despre viaţa sfinţilor şi mai ales despre minunăţia dumnezeiescului Har al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel care S-a coborât printre oameni, iar, apoi a murit şi a Înviat!
,,Jertfa Sfântului Ioan Botezătorul și cuvintele lui sunt izvorâte din credința lui, din sufletul său sfânt și binecuvântat”!
În cuvântul de o aleasă ţinută şi de o pilduitoare aprofundare a moralei creştine, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, după ce a subliniat semnificaţia deosebită a vieţii jertfelice şi muceniceşti a Sfântului Proroc Ioan Botezătorul şi după ce a arătat că ziua de 29 august, când s-a tăiat Capul Sf. Ioan Botezătorul este considerată de Biserica Ortodoxă drept zi de post și rugăciune, asemănată cu Vinerea Patimilor, pentru că așa cum postim în fiecare vineri, ca zi a răstignirii, așa se cuvine să postim și în această zi, aşa cum ne învaţă Sfânta Scriptură prin Legea Lui Dumnezeu, pentru că în această zi: ,,Vedem cum Dumnezeu trimite doctorul să vindece pe cel bolnav, iar cel bolnav, nu face altceva decât să arunce doctorul la închisoare! Dumnezeu trimite acolo un povățuitor, iar, cel care aruncă doctorul în închiseoare înfundă gura grăitoare de Dumnezeu a Sfântului Ioan Botezătorul. Cum constatăm, acesta plătește pentru curajul său și pentru mărturisirea sa, exact ceea ce ne spune Mântuitorul Iisus Hristos, că aceia care vor merge cucernici pe calea credinței, vor fi prigoniți, și într adevăr, de nenumărate ori în istoria lumii, oamenii sfinți au trebuit să plătească cu viața lor pentru credința lor şi de aceea, ei sunt numiți mărturisitori. Aceia care au mărturisit adevărul, nu numai cu cuvântul, ci și cu fapta, deci, mărturia este în interiorul Sfântului Ioan Botezătorul și cuvintele lui sunt izvorâte din credința lui, din sufletul său sfânt și binecuvântat. Pentru aceasta, nu s-a înfricoșat absolut deloc, nici de moarte, nici de temniță, nici de nimic altceva, ci, dimpotrivă, le-a biruit pe toate! În mod sigur, diavolul care nu dorește niciodată binele lumii și al omului, l-a îndârjit și mai tare pe Irod și mai mult, a găsit un moment potrivit ca să se răzbune pe Sfântul Ioan Botezătorul. E momentul acesta al unei sărbători, al unei zile onomastice care a dat prilejul să cheme pe generalii săi, pe prietenii săi și să dea o masă festivă. Cum diavolul găsește prilejul lui ca să-l robească și mai mult pe om, ca să-l ducă la pierzare, a venit în momentul acesta al băuturii și al dezmățului, al destrăbălării. Deci, locul cel mai potrivit al satanei este în asemenea petreceri urâte de Dumnezeu! Aici a găsit momentul ca să-l sacrifice pe Sfântul Ioan Botezătorul și a stârnit Salomeea, fiica Irodiadei, să intre la masă și să joace, să danseze. În mod sigur că dumneavoastră vă puteți imagina că n-a fost un dans ca ăsta al nostru românesc, ci, unul drăcesc pe care mulți dintre tinerii de astăzi îl practică fără să-şi dea seama că este produsul necuratului. Aceste dansuri vin de la cei sălbatici din Africa, fără să-și dea seama, omul îl practică în ritmul acesta cu tamburine și stârnește în bietul tânăr și tânără toate patimile și poftele posibile. Deci, pe această muzică, pe acest fundal a dansat Salomeea, fiica Irodiadei și bineînțeles că de la muzică a trecut la patima, pofta, desfrânarea la vedere, pentru că vederea s-a conjugat cu muzica, şi dacă omul a fost îndârjit prin muzică și băutură, puțin a lipsit ca din vedere să se nască deja în mintea lor păcatul curviei. Deci, când zice Sfântul Evanghelist că i-a plăcut lui Irod, să înțelegeți că n-a vrut să spună mai mult, dar la asta se referea, că a stârnit desfrânarea în mintea lor. Aşa a ajuns Irod ca din mintea lui să se risipească, pentru că sufletul, fraților și surorilor, se risipește în patimile pe care noi le avem în sufletul nostru. Inima se duce în desfrânare dacă şi omul este desfrânat, inima se duce în lăcomie, dacă omul este lacom, inima se duce la mândrie, dacă omul este mândru, iar, inima se duce în slavă deșartă, inima se duce în ucidere! Deci, ce mai rămâne din bietul om, dacă inima lui este împărțită în atâtea păcate! Ei, bine, înseamnă că și mintea unui asemenea om nu este decât cea care zace în mormântul trupului său! Deci, mintea omului păcătos zace bolnavă în mormântul trupului omului păcătos! Așadar, i-a promis Irod acestei desfrânate că îi va da până la jumătate din împărăție, ca să nu mai vorbim de faptul că nu era el împărat sau nu era el rege, deoarece era pus de romani şi el promitea ceea ce nu era al lui! Deci, promite bogăție, ca să fie conştient că jumătate însemna să fie alături de el în conducerea poporului. Dar, cine i-a dat lui dreptul acesta? Deci, iată că păcatul naște păcat și așa mai departe, până ajunge la momentul uciderii! De bună seamă că oamenii păcătoși cer sfaturi tot de la oamenii păcătoși! Salomeea cere sfat la Irodiada, mama ei, nu se avântă repede să ceară ceva chiar dacă era tânără cu mintea, dar cu vicleșugul era foarte adâncă, aproape de iad, că nu putea să facă pașii aceștia spre un sfat atât de criminal cum l-a făcut Salomeea. Bineînțeles că Irodiada nu avea nevoie de împărăție, că deja îl conducea pe Irod, nu avea nevoie ca să i se dea ceva, avea nevoie ca să statornicească această desfrânare și această ucidere între ei, de aceea a cerut, nici mai mult, nici mai puțin, decât capul Sfântului Ioan Botezătorul, care valora mai mult decât împărăția lor, în mintea ei, bineînțeles! Astfel, a cerut că vrea pe tipsie capul Sfântului Ioan Botezătorul! Poate că ceilalţi nu îl ştiau pe Ioan Botezătorul sau îl ştiau mai puţin, dar Irod a fost surprins, ne spune Sfântului Evanghelist, de această cerere. 
Doar ne spune că s-a întristat, deși, ei văd întristarea ca pe un vicleșug, ca să le arate celorlalți că el îl prețuiește pe Ioan Botezătorul! Deci, spune cu vicleșug că s-a întristat și a luat o față posomorâtă, așa cum se întâmplă de multe ori că diavolul înșeală pe mulți dintre noi cu acest vicleșug. Te faci că ești supărat, dar, de fapt, aștepți cu nerăbdare momentul acesta al deznodământului, al uciderii! Deci, de ce l-a băgat în temniță pe Sfântul Ioan? L-a băgat acolo, ca să stea la răcoare? L-a băgat ca să-l omoare! Deci, de ce, oare, se întrista Irod? Se întrista cu adevărat? Nici pe departe! Şi Mântuitorul Hristos spune mai târziu în Evanghelia Sfântului Marcu: ,,Irod, vulpea aceea”! Deci a dat deznodământul Mântuitorul! Irod este «vulpea», adică, vicleanul, înșelătorul, cel care încearcă să facă astfel ca oamenii să-l creadă altceva decât ceea ce este, dar, de bună seamă că și el dorea să i se taie capul Sfântului Ioan Botezătorul, că prea mult îl certase, dar n-a făcut nimic și pesemne că a venit ca un imbold, ca și cum ai da cuiva un semn și l-a și executat, că i-a trimis pe temniceri de i-au tăiat capul și au venit cu el în mână”, a spus cu multă aplecare asupra semnificaţiei evenimentului acestei zile, Mitropolitul Olteniei!
,,Evanghelia de astăzi și sărbătoarea de astăzi, ne dau nouă prilejul să înțelegem că trebuie să fim stăpâni asupra patimilor”!
În încheiere, Înaltul ierarh a precizat: ,,Iată, fraților și surorilor, cum Dumnezeu îi înzestrează pe oameni în lumea aceasta cu multe daruri, că unora le dă știință, altora putere, le dă darul de a conduce și așa mai departe, altora le dă darul să fie mai marii poporului, dar toate aceste daruri sunt ale lui Dumnezeu, nu sunt ale noastre! Noi credem că ceea ce avem sunt din propria noastră putere și ne raportăm la ele ca la bunurile noastre, dar, nu putem să fim niciodată stăpânitori peste ele! Pentru că Dumnezeu l-a ridicat pe Irod şi l-a pus rege, dar el s-a purtat mai rău decât orice păcătos! Pentru aceasta, ne spune Dumnezeu prin prorocul David, că se judecă asemenea oameni și sunt condamnați și aruncați în cea mai neagră viață! Şi așa a fost și cu Irod care a căzut în dizgraţia împăratului de la Roma și l-a și alungat de acolo! Iată, regele care promisese că dă jumătate din împărăția sa este dus legat la Roma și acolo cu Irodiada este exilat în Franța, şi cu Salomeea, într-o localitate uitată de Dumnezeu, şi acolo, în miez de iarnă, Salomeea, când s-a dus ca să ia apă a alunecat a căzut în apa aceea și gheața s-a strâns la loc în jurul gâtului și picioarelor ei în semnul păcatului de altădată, pentru că a mișcat până când și-a dat sufletul în mâinile satanei. Aşa au sfârşit Irod şi Irodiada, cu aceeași moarte năpraznică! Așadar, fraților și surorilor, Evanghelia de astăzi și sărbătoarea de astăzi, ne dau nouă prilejul să înțelegem că trebuie să fim stăpâni în gândirea noastră și rațiunea noastră asupra patimilor, nu tot ceea ce ne este dat, ne este şi de folos, ne spune Sfântul Apostol Pavel. Nu trebuie să facem trupurile noastre lăcașele desfrânării, nu trebuie să facem mintea noastră loc al necurăției, pentru că ne îndeamnă Sf. Apostol Pavel, să priveghem cât este ziuă, că vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra! Şi dacă am căzut în vreun păcat, să alergăm de îndată la Spovedanie, să ne curățim de păcate, pentru că prin Sfânta Spovedanie Dumnezeul ne iartă de păcate, ne luminează mintea și ne curățește sufletul! Dacă murim în păcatele noastre, bineînțeles că vom avea plata lui Irod Antipa, a Irodiadei şi a Salomeii! Pentru că îndată ce păcatul se va abate asupra sufletului nostru cu scrâșnete și cu viclenie, îl va arunca în focul cel veșnic! Oamenii pleacă de aici, fie cu virtuțile săvârșite, fie cu păcatele înfăptuite! Deci, viața noastră este fie Raiul, fie Iadul! Dacă nu ne curățim de aici, nu vom putea avea fericire în viața veșnică, pentru că omul păcătos este murdar de atâtea întinăciuni ale diavolului! Observați dumneavoastră, că atunci când lucrezi cu funinginea este imposibil să fii curat! Așadar, trebuie să curățim haina sufletului nostru de toată funinginea diavolului, ca atunci când vom trece din lumea aceasta, să fim fericiți împreună cu sfinții, pentru că acolo, numai curățenia este răsplătită de către Milostivul Dumnezeu! Dacă am făcut fapte bune, ele ne vor însoți, iar Mântuitorul Hristos, după ieșirea sufletului nostru, ne va spune: ,,Bine slugă, bună și credincioasă, peste puțin ai fost pusă şi peste mai multe te voi pune! Intră întru bucuria Domnului tău”! 
Și dacă îl vom cinsti și pe Sfântul Ioan Botezătorul și îl vom ruga să mijlocească pentru noi, de bună seamă că rugăciunile noastre vor fi auzite și aici, dar și atunci, iar Sfântul se va prezenta lângă noi și ne va ocroti de vrăjmașii care atâta vreme ne-au ispitit și ne-au îndemnat să facem numai rele! Așadar, avem în Rugăciunea «Tatăl Nostru» această cerere către Tatăl cel ceresc, atunci când spunem: «și ne izbăvește de cel viclean», iar, această rugăciune s-o avem totdeauna în sufletele noastre, și mijlocirea Sfântului Ioan, va fi permanent împreună cu noi! Facă, dar, Bunul Dumnezeu ca Sfântul Ioan Botezătorul să fie permanent mijlocitor înaintea Tatălui ceresc, înaintea Mântuitorului Hristos și a Duhului Sfânt și să ne învețe calea cea bună care să ne ducă la Împărăția cerurilor. Amin”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
