În prezenţa şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte, Acad. dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, vineri, 24 iunie 2022, Mănăstirea «Icoana», din comuna Crasna (Gorj) şi-a sărbătorit marele hram binecuvântat, iar, Sfânta Liturghie a fost oficiată în altarul de vară al mănăstirii de către un sobor ales de preoţi, călugări şi diaconi din care a făcut parte, printre alţii: Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei şi stareţul Mănăstirii Lainici, Preacucernicul Părinte Protopop Ioan Popescu, de la Biserica «Icoana» din Bucureşti, pe pământul căruia a fost înălţată minunata lavră gorjeană, Preacucernicul Părinte Protoiereu Marian Mărăcine, Preacucernicul Părinte Protoiereu Iulian Mărgineanu, Preacuviosul Părinte Stareţ Protos. Nifon Aftanache de la Mănăstirea Crasna, Preacuviosul Părinte Protosinghel Fanurie, Preacucernicul Părinte Pr. Ioan Coconeţu, Parohia Novaci, Preacucernicul Părinte Pr. Ion Popescu, Parohia Cărpiniş împreună cu Preacucernicul Părinte Pr. Alin Stoicoiu, Parohia Turcineşti, fiu al satului Cărpiniş, Preacucernicul Părinte Aurel Fâciu, Parohia Bustuchin şi alţii. Au fost prezenţi numeroşi iubitori de Dumnezeu şi de credinţă, veniţi din toate colţurile judeţului, chiar pelerini din Bucureşti, inclusiv primarul comunei Crasna, prof. Aurel Vamvu, înbrăcat într-o cămaşă cu motive populare, de ziua universală a Iei. La slujba liturgică au participat Maica Stareţă Teodora Ilie Stavrofora, ca întotdeauna o gazdă minunată şi mereu zâmbitoare, ce mângâie cu inima şi cu lumina sufletului său, ajutată de către obştea de maici ostenitoare, împreună cu Maica Stareţă Fevronia Nuţă de la Mănăstirea Târgu-Logreşti. La slujba liturgică au cântat la strană membrii Corului Catedralei Mitropolitane «Sf. Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova, dirijat de către prof. dr. Victor Şapcă. La sfârşitul oficierii slujbei Sfintei Liturghii a fost săvârşită Slujba de pomenire a ctitorilor şi a slijitorilor străvechiului aşezământ monahal care a îmbrăcat cele mai frumoase veşminte de aleasă şi împărătească sărbătoare, toţi credincioşii pregustând cuvintele pilduitoare ale Mitropolitului Olteniei, care de ziua Sa onomastică s-a întrecut pe sine în a sublinia rolul Sfântului Ioan Botezătorul şi al Bisericii noastre dreptmăritoare, ca un spaţiu sacru de rugăciune smerită care Îl primeşte pe Mântuitorul Iisus Hristos în mod tainic, iar El rămâne mereu prezent în ea prin Sfintele Taine săvârșite, dăruindu-le tuturor celor care se roagă darurile Sale cerești, prin iertarea păcatelor și prin arvuna vieții veșnice din Împărăția veşnică a Lui Dumnezeu!
,,Sfântul Ioan Botezătorul are darul acesta de a fi prevestitorul venirii Mântuitorului Iisus Hristos”!
În cuvântul de aleasă învăţătură duhovnicească din care mereu însetează sufletele care deschid porțile cerului, Înaltul Ierarh al Olteniei a evidenţiat importanța căutării încă din lumea aceasta a frumuseții veșnice din Împărăția Cerurilor, pentru că o sărbătoare de sfântă tradiţie, cum este naşterea Sf. Proroc Ioan Botezătorul constituie un eveniment pe care Sf. Ev. Luca l-a aşezat la începutul Evangheliei sale şi care trebuie văzut într-un anumit context istoric, fiindcă sunt evenimente care trebuie să fie văzute în rostul lor, nu numai prin istoria poporului evreu, dar, a întregului neam omenesc! Redăm în întregime 
cuvântul de aleasă învăţătură duhovnicească al Mitropolitului Olteniei, nu numai pentru maniera academică de a privi sărbătoarea, dar, mai ales pentru faptul că: ,,Sfântul Ioan Botezătorul are darul acesta de a fi prevestitorul venirii Mântuitorului Iisus Hristos! Iar, dacă oamenii aveau conştiinţa venirii lui Mesia, ei trebuiau să ştie că se apropia momentul acela al naşterii Mântuitorului Iisus Hristos! Totul dovedeşte că acesta este un semn de la Dumnezeu Tatăl! Pentru preotul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, acesta era un moment greu, el fiind la o vârstă înaintată şi era un lucru greu de înţeles ca un preot de la templu să nu aibă copii! Se ştie din Vechiul Testament, că acela care nu avea copii era un om blestemat! Avea în sufletul său sau în neamul său ceva pentru care Dumnezeu i-a prelungit din neam în neam această persistenţă apăsătoare, această tăinuire a neamului său! Atât de greu i-o fi fost sfântului Zaharia să fie la temple, când ştia că nu are copii! Ştim de atunci că acela care nu avea copii se ducea cu daruri la templu şi nici nu era primit, chiar era ocărât că îndrăzneşte să vină cu daruri înaintea celorlalţi! Cât de greu îi era sfântului Zaharia, când el însuşi trebuia să aducă jertfă la templu! Era o amărăciune atât de mare şi o rană adîncă a sufletului său, încât nici nu putea să înţeleagă că trebuie să împlinească legea lui Dumnezeu, să împlinească darul celor care aveau copii! Să mai spunem că sfântul Zaharia nu aştepta să treacă timpul vieţii sale pământeşti, ci. aştepta ca să dea roadă, să lase pe cineva în urma lui care să-l pomenească şi în acelaşi timp să ducă mesajul mai departe, un lucru foarte important, pentru că orice iudeu din Vechiul Testament era preocupat ca să ducă spiţa neamului până la venirea lui Mesia. Se ştiau multe dintre profeţiile drepţilor, ale profeţilor din Vechiul Testament, se ştia cine Îl va naşte pe Mântuitorul Iisus Hristos, că era o persoană ca atare şi pe aceea Dumnezeu a păstrat-o în alegerea Sa sfântă pe Preacurata Fecioară Maria. Preasfânta Născătoare de Dummnezeu nu era departe de familia sfântului Zaharia şi a sfintei Elisabeta, pentru că, aşa cum ne spune Sf. Evanghelist Luca, sfânta Elisabeta era rudenia Preasfintei Născătoare de Dumnezeu! Ca să revenim, Sfântul Zaharia, tocmai când era la slujbă la altar, la Templul din Ierusalim, unde în mod sigur s-a rugat mult, dar, de data aceasta s-a rugat pentru iertarea păcatelor lui, pentru iertarea păcatelor poporului, dar, în mod sigur că în momentul arătării Arhanghelului, el nu s-a mai gândit ca să odrăslească ceva din trupul său, adică, să aducă un copil pe lume. Acest lucru îl vedem din răspunsul pe care îl dă îngerului. Pentru că Arhanghelul se prezintă sfântului Zaharia tocmai în momentul sublim cel mai înalt – aducerea jertfei, pentru că altarul de jertfă e ca locul în care se aducea prima oară tămâie şi pâine, un lucru puţin dezvoltat chiar de către teologie, de aceea, Dumnezeu pregătea prin aceste elemente Sfânta Liturghie pe care noi o avem până astăzi! În momentul acela înălţător, de rugăciune smerită şi de dăruire totală Lui Dumnezeu, pentru că Preamilostivul nu trimite îngerii Săi ca să se arate oamenilor, atunci când ei sunt păcătoşi sau când sunt indiferenţi, iar, Zaharia, în momentul acela era pregătit pentru o revelaţie, pentru un extaz, mai bine zis, pentru că acest lucru smulge sufletul din limitele pământeşti şi îl duce într-o stare înaltă, metafizică! Deci, în momentul acela Zaharia, cu sufletul înălţat la Dumnezeu, vede Arhanghelul şi acesta îl vesteşte că Elisabeta va naşte un fiu care a întârziat atâţia ani de zile, de la tinereţe, când aşteaptă orice om ca să nască pe cineva, şi tocmai la bătrâneţe obţine un răspuns, după atâţia ani de zile, după multe rugăciuni, după câte postiri, după câtă osteneală şi multe nedumeriri, iar, toate întrebările îşi capătă răspuns în momentul acesta, când vedem că rugăciunile lângă jertfelnic sunt auzite de către Creatorul nostru! Acolo sunt auzite rugăciunile noastre înaintea tronului ceresc, pentru că acolo unde Zaharia s-a rugat, acolo a primit răspuns la rugăciunea sa. Acest răspuns este unul de mângâiere, de liniştire! Însă, la toate acestea, Zaharia răspunde cu o oarecare necredinţă, cu o oaecare neîncredere şi îndoială, când vede că a trecut vremea aşteptând, mai ales că se gândea că şi Elisabeta era la o vârstă înaintată! Deci, Zaharia n-a crezut cuvintele îngerului şi a fost pedepsit, întrucât amuţirea este un lucru care este legat de o taină şi este consecinţa unei îndoieli, chiar dacă acela care îi vorbea era îngerul Domnului! În pofida faptului că Zaharia ştia că îngerii nu vorbesc de la ei, ci, vorbesc de la Dumnezeu, totuşi rămâne mut! Rar se întâmplă în Sfânta Scriptură, când Dumnezeu dă unui om nume, în cazul fiului lui Zaharia dând numele de Ioan, ceea ce înseamnă că acest nume este legat şi de o valoare, dar, în acelaşi timp şi de o misiune, pentru că Ioan înseamnă «Înaintemergător», cel care vine întru slujirea Mântuitorului Iisus Hristos! Numele are o anume semnificaţie legată de activitatea pe care urma să o săvârşească persoana respectivă, căci Ioan este acela care merge înaintea Domnului! Numele acesta semnifică ceea ce avea să facă Sfântul Ioan Botezătorul, adică, să meargă înaintea Domnului, să fie vestitor, crainicul, să spună lumii despre Cel care va veni! Domnul va veni în lume pentru că este lumea Lui, iar, cei care Îl vestesc sunt slujitorii Lui, sunt prietenii Lui, pentru că Sf. Ioan este alături de Domnul, împreună cu Maica Domnului, cel care Îl ascultă! Pentru că nu numai faptul de a asculta este o mare valoare, ci, şi acela de a comunica! Sf. Ioan Botezătorul ascultă cuvântul Lui Dumnezeu, dar, primeşte şi darul vorbirii, de aceea, spunem noi, că Dumnezeu dă plăcuţilor Săi «cuvânt cu putere multă», adică, să-L vestească pe Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, să comunice şi puterea dumnezeiască” a subliniat Înaltul Ierarh al Olteniei!
,,Să ne rugăm Sfântului Ioan Botezătorul, care este mijlocitorul nostru înaintea Lui Dumnezeu”!
În cele din urmă, Vlădica ne-a încredinţat că numai: ,,Cuvântul este puterea noastră, dar, nu întotdeauna, cuvintele au putere de convingere! Trebuie să spunem de mai multe ori un lucru, aşa cum profesorul repetă teorema de mai multe ori, ca să fie învăţată! Ei, bine, Cuvântul Lui Dumnezeu se adresează sufletului, pentru că însuşi sufletul izvorăşte din Cuvântul Lui Dumnezeu! Cuvântul Lui Dumnezeu este acela care a zis şi s-a făcut! Ceea ce înseamnă că noi, având darul acesta al vorbirii şi al ascultării, ca şi al raţiunii, suntem legaţi de Dumnezeu! Cum vedem la Zaharia, Dumnezeu, pentru moment, slăbeşte aceste daruri până ajung să nu mai fie funcţionale, iar, Sf. Zaharia are limbă, are şi corzi vocale, dar, nu mai are putere! Puterea Lui Dumnezeu aşteaptă să se împlinească momentul, pentru că 
poartă şi povara aceasta a înţelegerii. Pe de o parte, vedem o putere a conştiinţei, iar, pe de altă parte, o prefigurare a profeţiilor, ca să se ştie unde se va naşte Mesia! Sfânta Elisabeta purta în pântecele ei un om care era purtător de duh sfânt şi întotdeauna sfinţii sunt într-o relaţie atât de strânsă cu unii oameni, încât ei nu risipesc acest duh sfânt, tocmai de aceea, Sfânta Elisabeta, până la venirea Maicii Domnului, va sta în această lumină a Tainei şi va fi acoperită de această lumină cerească! Pentru că mama, în timpul sarcinii sale, trebuie să vină permanent la biserică, să se împărtăşească, să se roage, pentru că toate trăirile mamei se transmit la copil! Ca să avem copii sănătoşi, trebuie să ne îngrijim de mame, iar, Sfânta Elisabeta ştia că poartă darul Lui Dumnezeu! Sfântului Zaharia, pe de altă parte, i s-a deschis gura, a început să vorbească, mai ales că era şi înţelept, iar, de data aceasta a devenit şi mai înţelept, pentru că ne-a învăţat să le dăm copiilor nume de sfinţi, pentru că atunci când le dăm copiilor nume de sfinţi, copiii aceştia sunt protejaţi! Pentru că nu-i totuna, când te rogi, nu ştiu cui, ca atunci când te rogi unui sfânt cu nume mare, pentru că sunt nume pe care le prăznuieşti. Aşadar, Sfântul Ioan se naşte şi este ales de Dumnezeu ca să trăiască în lumea aceasta ca un mare Proroc, acolo, în pustie hrănindu-se cu miere din stâncă şi cu lăcuste, dar, el s-a arătat un profet, un încrezător al poporului către Dumnezeu. Sfântul Ioan este acela care în pântecele mamei sale Elisabeta a săltat de bucurie la prezenţa Maicii Domnului, pentru că pruncul acesta a început să vorbească, a început să spună «mamă» şi «tată», iar, bucuria Sfântului Ioan şi recunoaşterea Fiului Lui Dumnezeu în pântecele Maicii Domnului sunt lucruri dumnezeieşti care trasează istoria erei noastre! Deci, Sfântul Ioan Îl recunoaşte pe Mesia, înainte ca El să Se nască, ceea ce înseamnă că natura sfântă este una pe care numai Dumnezeu poate să o facă, iar, Maica Domnului crede acest lucru, când îl întreabă pe Arhanghel, cum va fi săvârşită Naşterea Domnului. Aceasta, pentru că Dumnezeu le descoperise această Taină, pentru că nu putea să fie ceva care să întrerupă venirea Fiului Lui Dumnezeu, iar, acest lucru este în Puterea celui Preaînalt! Sfântul Zaharia a înţeles, în cele din urmă, că puterea Lui Dumnezeu depăşeşte limitele noastre de înţelegere, iar, Sfântul Ioan se naşte păstrând această sfinţenie! La această sărbătoare, să înţelegem că rugăciunile noastre sunt ascultate de Dumnezeu, pentru că întotdeauna Dumnezeu este prezent în viaţa noastră! În tot ceea ce facem noi, El este prezent, pentru că avem atâtea bunuri din Creaţia Lui Dumnezeu, frumuseţile acestea pe care le avem, nu le face omul, iar, toate au rânduiala lor de la Dumnezeu! Trebuie să ne rugăm Sfântului Ioan Botezătorul, care este mijlocitorul nostru înaintea Lui Dumnezeu! Să ne rugăm tuturor sfinţilor, pentru că Sfântul Ioan Botezătorul, va mijloci pentru noi, deci, să ne rugăm ca el să ne fie mijlocitor, ajutător, iar, Sfântul Ioan Botezătorul să ne ocrotească pe toţi! Amin”!
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
