Lungul drum spre libertate

362

După ani şi ani în care valorile democraţiei au fost apărate şi susţinute cu tărie, după derularea ultimelor evenimente generate de migraţia masivă a cetăţenilor din Orientul Apropiat şi nordul Africii, apar primele îndoieli asupra valabilităţii legilor şi principiilor care stau la baza conceptului de „Drepturile omului”.
Axioma liberei circulaţii a persoanelor oriunde pe acest pământ, ţinută sub control de altfel de sistemul de vize şi restricţii de tip „Schengen”, tinde să necesite demonstraţia, pierzându-şi calitatea de axiomă. Libera circulaţie în anumite condiţii nu mai este liberă circulaţie. Totuşi, este bine să se deschidă toate graniţele în faţa sutelor de mii de migranţi, îngroziţi de ce se întâmplă în ţările lor de baştină? Conform drepturilor omului, da. Omeneşte vorbind, fără niciun dubiu. Raţional? Aici este problema, raţiunea şi experienţa trăirii unor evenimente similare şi o mulţime de pagini din istoria omenirii îndeamnă la calm şi prudenţă. Dar cum poţi fi calm şi prudent în faţa avalanşei de oameni disperaţi să fugă din calea morţii şi a incertitudinii, care vin valuri-valuri şi nu se mai opresc? Statele cele mai dezvoltate ale Europei au fost luate total pe nepregătite, previziunea migraţiei arabilor şi africanilor, majoritatea musulmani, a existat, însă la o scară cu mult mai mică. Logistica şi fondurile prevăzute sunt insuficiente pentru amortizarea şocului creat de fenomenul nemaiîntâlnit al dezrădăcinării a zeci şi sute de mii de oameni. Toate măsurile de siguranţă aplicate de statele europene aflate în calea exodului arabo-african s-au dovedit a fi apă de ploaie, o mare parte a migranţilor au ajuns deja în Germania, pe care ar dori să o numească noua lor casă. În scurt timp, toate posibilităţile Germaniei, de altfel o ţară bogată, de a prelua un număr din ce în ce mai mare de solicitanţi, se vor epuiza. Migranţii vor fi puşi în situaţia de a alege un alt stat de pe lista U.E. care are prevăzut un anumit număr de noi cetăţeni. Rând pe rând, locurile se vor ocupa şi, în final, se va ajunge şi la ţările est-europene, migranţii vor alege între a rămâne sau a se întoarce în ţările pe care le-au părăsit. România şi Bulgaria nu sunt Germania, dar sunt ţări în care se poate trăi liniştit, se poate munci şi spera la un viitor fără grijile care le-au chinuit existenţa celor care şi-au dorit o viaţă mai bună, departe de casă, aşa că, opţiunea migranţilor va fi clară. Momentul în care România va deveni patria noilor cetăţeni va coincide cu momentul în care Statul Român îşi va demonstra capacitatea de a gestiona o situaţie grea, începând cu asigurarea unor condiţii acceptabile de trai şi continuând cu pregătirea noilor cetăţeni, având o cultură şi pregătire total diferite, pentru o viaţă nouă, în mod sigur superioară celei pe care au trăit-o până acum. Însă, cea mai mare provocare pentru instituţiile abilitate ale statului este depistarea migranţilor cu legături periculoase sau cu un trecut capabil să nască suspiciuni asupra bunei lor credinţe. Pe teritoriul ţării noastre trăiesc mulţi cetăţeni de origine arabă şi mai puţini africani, care au fost asimilaţi în mod natural şi care ar dori să îşi aducă rudele şi prietenii. Mai devreme sau mai târziu, vom fi puşi în situaţia de a ne respecta angajamentele faţă de U.E. şi vom primi noi cetăţeni alături de care vom munci şi vom trăi, toleranţi şi primitori aşa cum suntem cunoscuţi. În perioada regimului trecut, în Tg.Jiu şi Bumbeşti-Jiu au sosit câteva sute de libieni tineri pentru a fi calificaţi în industrie. În anii în care au studiat şi au muncit la noi, nu au existat niciun fel de probleme, arabii s-au simţit ca la ei acasă. Cine ştie, printre ei vor fi probabil câţiva cu nostalgia României şi a Gorjului.
A.Pop

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here