Lumea gorjenească – Sold out de Ziua Culturii Naționale?

„Problemele reale, de astăzi, de pretutindeni, sunt decadența mondială a literaturii, potopul anticulturii de masă, comercializate. Miezul putred: haosul de valori și nonvalori, pierderea tuturor coordonatelor, vraiștea mondială, personificată și de șefii de stat occidentali de azi, cei a  căror răspundere e cea mai mare. Neobarbarii sunt la putere. Noi n-am existat niciodată.”
(Petru Dumitriu, 1993)

Parlamentul României a adoptat la data de 10 decembrie 2010, legea privind declararea zilei de 15 ianuarie ca fiind Ziua Culturii Naționale. În baza acestei legi, Ministerul Culturii elaborează în colaborare cu reprezentanții organismelor deconcentrate un ghid anual al manifestărilor dedicate acestei sărbători, iar autoritățile administrației publice centrale și locale sprijină material și financiar organizarea de manifestări cultural-artistice și de acțiuni social-culturale… „la o așa ocaziune”.
Astea fiind zise, la început de săptămână, lumea s-a năpustit chiar de la primele ore ale dimineții pe site-urile unităților de profil, ca să-și aleagă cele mai interesante „manifestări cultural-artistice sau acțiuni social-culturale” la care să apuce să fie parte, să le comenteze în particular, eventual să facă fotografii, urmând să constate ulterior dacă s-au și ales cu ceva. S-a ținut seama, bineîmțeles, de recomandările exprese al reprezentanților ministerului: „cu toții avem datoria să privim cu respect realitățile culturii românești, cu oameni, tradiții și patrimoniu, cu specificul, excepționalul și paradoxurile sale (sic!), să cinstim creatorii și să celebrăm cultura în integralitatea sa”.
„De aceea vă invit pe fiecare dintre dumneavoastră și pe toți împreună să fiți parte din viața culturală a comunității. Cultura este cel mai frumos dar pe care ni-l putem face unii altora…” a spus chiar dna. ministru Raluca Turcan Ce frumos! Ar fi fost un gest impardonabil să refuzăm o așa invitație… Mai ales că la toate „manifestările cultural-artistice și la acțiunile social-culturale” puse la cale de Ministerul Culturii, accesul tuturor a fost gratuit, în limita locurilor, numai acolo unde a fost cazul. Și din acest motiv, pe frontispiciul multor instituții implicate au apărut afișe cu litere mari și de tipar, cu doar două cuvinte, împrumatate dezinvolt dintr-o altă limbă cu o mai bună circulație: SOLD OUT.
Dar nu chiar pe toate… Unele dintre „manifestările cultural-artistice și acțiunile social-culturale” la care s-a muncit poate mai mult, cu… profesionalism și respectând indicațiile de la centru, utilizându-se materiale și resurse umane „fără număr” s-au desfășurat, așa cum era de așteptat, într-un anonimat de toată fala. Bine că măcar în scripte s-a putut consemna totul în timp real și cât mai amănunțit, dar mai ales s-au evidențiat toți partenerii, care mai de care mai serioși și devotați cauzei, preumblați după mai vechiul obicei pe manșetele mai tuturor afișelor de promovare, dovedind la o adică celor care ar avea curiozitatea să verifice conform legilor în vigoare, că au fost implicați cu toții în cheltuirea banilor publici și că au avut toți… activitate.
Apropo de Ziua Culturii Naționale de astăzi, iată, scoase la lumină de „sub un strat de vopsea pseudomarxistă” câteva cuvinte despre Eminescu scrise de Petru Dumitriu în… 1950: „Îl văd cu ochii închipuirii pe Mihail Eminescu, bărbatul voinic, cu fața obosită, luminată de ochii negri atât de adânci, cutreierând orașul-bazar peste care domnea prințul de Hohenzollern, samsarul băncilor nemțești. Haine tocite, pălărie veche, ghete scâlciate și căscate: uniforma atâtor mari scriitori în societatea burgheză. Tremura de frig. Era lihnit de foame.
În trăsurile lăcuite, făcute la Viena, treceau Cantacuzino-Nababul sau Mitiță Sturdza, prinți și proprietari de pământ. Trecea Marghiloman, care nu și-a dat niciodată rufele la spălat în țară, ci le trimetea cu poșta la Londra. Trecea domnul Maiorescu, avocat, profesor și ministru, și dădea ușor din cap, protector.
Poetul privea cu ochi necruțători defilarea… Era prea mândru ca să cerșească de la cei pe care-i biciuise fără cruțare în „Scrisori”. În inima sa el le era dușman. (…)
Noi, scriitorii de azi, care avem fericirea de a trăi o măreață epocă revoluționară, o epocă în care sunt sfărâmate cătușele exploatării, vom lupta pentru ca nicăieri și nicio dată să nu mai poată fi posibilă drama lui Eminescu și altor alți fii dintre cei mai buni ai poporului. Vom lupta pentru înflorirea necontenită a Patriei noastre, în care demnitatea poetului e cuprinsă în demnitatea regăsită a tuturor oamenilor cinstiți. Și în această luptă, Eminescu e alături de noi cu tot ce e mai valoros în opera lui” ( Drama lui Eminescu – Noi și neobarbarii).
Luni, 15 ianuarie a.c., la București, capitala noastră de drept a fost sufocată la o așa Zi de Sărbătoare Națională de… protestul marilor transportatori care s-au arătat complet lipsiți de interes față de ceea ce părea știut de toată lumea că e foarte important pentru… țară.
Și cu toate astea, au fost și transportatori de bine, care – prin bunăvoință –, i-au luat de pe marginea marilor bulevarde și i-au dus cu titlu gratuit în diversele locații culturale, aflate întâmplător în drumul lor, pe cei ajunși în criză de timp din cauza traficului urban dat literalmente… peste cap.
Am ajuns la timp la o expoziție de excepție: prima dintre cele ce vor urma a fi organizate de filialele UAP din provincie la Galeria Artoteca, situată în … buza Oborului, instituțional aparținând de Biblioteca Metropolitană. Expun la început câțiva „șefi”, artiști consacrați și bine cotați, care dau tonul în teritoriu și care reprezintă cu adevărată o bună carte de vizită pentru viitorii artiști, de-acum mai des pe simezele cu pretenții de… capitală. Aici arta va fi adusă din teritoriu și acest lucru va fi îndeaproape supravegheat logistic de vice-președintele UAP, pictorul Gheorghe Dican, care și în calitate de expozant s-a arătat încrezător în ceea ce va să însemne „acest desant al provinciei asupra capitalei”, de data asta prin arta contemporană ce se vrea apreciată la adevărata-i valoare chiar și de către publicul bucureștean, altfel cunoscător și atât de exigent.
Generic, afișul cuprinde pictură – obiect, într-un proiect expozițional ușor ninimalist, la care au aplicat artiștii Maria Balea, Dana Constantin, Mihai Chioaru, Gheorghe Dican, Liviu Nedelcu, Ion Pantilie și Gheorghe Zărnescu. Numai unul și unul! I-a prezentat aplicat, în cuvinte bine alese, criticul Luiza Barcan.
Ca un făcut, ca să venim de-acasă, toți expozanții acestei prime manifestări „a teritoriului” la București în această nouă formulă, cu tot cu Luiza Barcan, au prestat în decursul timpului și la… Târgu Jiu, de unde se vede că noi suntem racordați deja la ceea ce este recunoscut unanim ca având valoare pe piața de profil. Și nu-i puțin lucru. Avem aceleași așteptări în continuare.
Se-aude că guvernul a luat o măsură salutară cu care speră să stopeze pătrunderea transportatorilor cu utilajele lor grele până sub geamurile instituției unde-și câștigă pâinea cea de toate zilele: a inventat și a montat la loc vizibil semne de circulație care restricționează drastic tonajul admis pe intrările în capitală vizate de protestatari. Elegant și fără… supărare. Metoda va fi preluată și de alte guverne „afectate” din Uniunea Europeană. Sigur.
Pe acest model, recomandăm diriguitorilor întru cultură de la noi, să ia legătura cu sculptorul Gheorghe Zărnescu de la Bacău, cu lucrări de  for public la Târgu Jiu. Opera lui de artist profesionist cuprinde și o serie de așa-zise „semne de circulație”, pe care le-a tratat de-a lungul timpului într-o cheie personală. Ele deja îl reprezintă și au făcut parte din câteva proiecte expoziționale. Ei bine, printr-un performance cu astfel de semne de-ale lui Zărnescu, situate strategic la intrările orașului nostru, s-ar putea stopa într-o mai bună măsură pătrunderea a tot felul de „evenimente” de mâna a doua, ce ne parvin aproape oficial dinspre alte „centre culturale”. Merită încercat…
Analizând la rece, la Târgu Jiu suntem încă departe de ceea ce ar fi trebuit să însemne Ziua Culturii Naționale.
Unii, naivi, am răspuns la chemarea lui… Aurel Blondea: „vă aștept la un spectacol cum n-ați mai văzut (nici măcar eu…), cu muzică ușoară, vals, folclor de la mama lui…”, și am umplut toți „Sala 23 August’ din buricu’ târgului, pentru că asta a ajuns astăzi, din păcate, „Teatrul Dramaric Elvira Godeanu”, ca să fim martorii unui ghiveci cultural cu de toate și pentru toate gusturile. Și ca să ne contrazicem, îl cităm pe prof. Florin Berculescu: „o seară realizată profesionist, cu oameni de calitate și cu un public pe măsură”. Bag seama că a fost „realizată profesionist” pentru că bună parte din programul serii de Ziua Culturii Naționale a revenit „Ansamblului… Profesionist Doina Gorjului”.
Pe surse, se-aude că „urmare programului de comasare a instituțiilor de cultură”  ale căror condici de prezență n-ajung cu nr. crt. să bată dincolo de jumatea de sută, instituția mamut care le va subsuma administrativ pe toate (nu spui care…), îl va avea manager general din iunie-iulie a.c. pe… dl. Gheorghe Porumbel. Îl califică experiența-i bogată în plan cultural, vârsta și nota de 9,97 obținută la ultima evaluare. Deci, se poate…
Mai dăm un exemplu: câțiva abonați cu ziua ai Muzeului Național Constantin Brâncuși (singura instituție din localitate care a beneficiat de reclamă gratuită din partea Ministerului Culturii) s-au prezentat de… Ziua Națională cu un proiect de casă, itinerat nu fără oarecare succes și-n alte locații, acum întors la sediu cu titlu de… donație. De data asta, „workshop-ul experimental” „resemantizează motivele brâncușiene” și reușește să asigure leafa mai multor doamne manager, arbitrate cu titlu gratuit de un bărbat care, la rându-i, pregătește următoarea… Zi Națională.
Cam toate manifestările au fost nesemnificative, de o rutină îngrijorătoare, nu s-a venit cu mai nimic nou, ștacheta așa-zis culturală a fost foarte puțin ridicată, cu scopul declarat de a putea fi escaladată cu performanță de toată lumea implicată. Totul s-a întâmplat să ne vedem între noi, să socializăm în interes de serviciu, să bifăm și… „la revedere”. Miza-i mică, timpul trece, leafa merge…
Nu uităm să consemnăm aportul Primăriei și al Consiliului Local la buna desfășurare a Zilei Culturii: prin direcția de profil specializată, la picioarele statuii lui Eminescu, întruchipată fericit de sculptorul Paul Popescu, au fost puse flori proaspete „începând cu prima oră a dimineții”. Nu-i puțin lucru. Totuși, sculptorul cred că „se răsucește în mormânt” la gândul că, iată, mâine-poimâine sfârșește mandatul de primar liberal al dlui. Romanescu și soclurile arondate Tătăreștilor – ctitori de drept ai orașului modern de astăzi , așa cum ne place să credem că e Târgu Jiul –, rămân în continuare „fără clienți”. Chiar să nu se poată lua măsurile… ce se impun?!
Slaba participare la Ziua Culturii Naționale „a organelor” de tot felul, am aflat, are o explicație plauzibilă: Muzeul de Artă din Timișoara a acordat un număr de 1500 de bilete gratuite pentru vizitarea expoziției „Brâncuși: surse românești și perspective universale”, chiar luni, de Ziua Culturii. Județului nostru i-au fost repartizate bilete într-un cuantum cât să ajungă persoanelor cu funcții publice, având un venit net peste suta de… milioane. Această măsură a fost justificată, ținându-se cont mai ales de… cota de piață a lui Brâncuși.
Per total a fost bine. N-am fost departe de „Cântarea României”… Urmează ca în cel mai scurt timp, Instituția Prefectului reprezentată de dl. Iulian Vasile Popescu să trimită, așa cum ne-a obișnuit,… Corpul de Control. Sesizarea se va face din… oficiu ca urmare a sloganului des vehiculat, citit curent pe fețele palide ale organizatorilor și ajuns refrenul preferat al galeriei: „Avem buget, avem valoare!“ Așteptăm rezultatele verificărilor și măsurile luate.
Nu vreau să uit să menționez două momente importante care au fost în măsură să fie parte din valoarea adăugată în plan cultural cu ocazia Zilei Culturii din anul acesta.
Întâi aș menționa gestul de mare generozitate culturală al tânărului sculptor Valentin Duicu, artist plecat chiar de la Târgu Jiu să cucerească Lumea albă și care la inițiativa Asociației Cadrelor Militare Femei în Rezervă și Retragere, după ce a ridicat o statuie a Ecaterinei Teodoroiu în octombrie trecut pe unul din marile bulevarde ale Capitalei, în ianuarie curent, la 130 de ani de la nașterea Eroinei de la Jiu, a donat Casei Memoriale ce-i poartă numele un „chip în bronz”, realizat cu măestrie, cu talent și cu gândul mereu acasă. Nu e puțin lucru și-i mulțumim.
Tot la o cotă culturală de invidiat s-a situat și prestația poetului Andrei Novac însoțit de jurnalistul Ovidiu Șimonca și care, de Ziua Culturii Naționale, a venit acasă, la Târgu Jiu, între-ai lui, încercând să pledeze „pentru lectură” și „pentru dialog”. „A citi, a înțelege, a comunica”, fiecare în parte, au fost cu adevărat teme de interes cultural pe care Poetul și Jurnalistul, oaspeții noștri de onoare, au încercat să le dezbată dimpreună cu noi.
Îl cităm cu drag și cu interes: „se apropia toamna,/ era o zi ploioasă,/ direct din mare am plecat desculț, cimentul era ud,/ starea mea lovea libertatea precis, nimic nu contează/ totul este la îndemâna mea./ căutam stadionul după stâlpii de la nocturnă, sensul meu a fost să forțez totul,/ până la lacrimi,/ era sărbătoare,/ cerul închidea tristețea cu violență./ o să mai vină și alte zile, trenul urma să plece târziu, am învins tot. ” (Un oraș cu străzi paralele)
Când generația tânără se întoarce acasă, înseamnă că nădejdea-i de partea noastră și că încă putem izbândi. Nu e totul pierdut.
Și a fost Ziua Culturii Naționale… Parafrazându-l pe poetul nostru, avem datoria să lovim libertatea precis.
Iar noi, cu titlu personal, de Ziua Culturii Naționale, am primit „cu trenul din Franța” un dar nesperat: numărul special din Cahiers d’Art tipărit în 1957 la Paris și dedicat de editorul și criticul Christian Zervos lui Constantin Brâncuși, în care semnează mari personalități într-ale artei care-l prețuiau pe sculptorul nostru. Și, de asemenea, ne-au fost dăruite de pictorul Lucian Cioată, căruia-i mulțumim fără măsură, trei lucrări de mari dimensiuni în stare să ne pricinuiască o bucurie greu de… cuantificat pe timpurile astea. Darurile „pe persoană fizică” au fost de grabă înmatriculate „cu numere scurte” luate din lista de inventar de la FilipArtGallery – Bălăneștii Gorjului, instituție non-profit care-i urează astăzi PDG-ului La mulți ani, din partea acționariatului și al întregului colectiv de „oameni ai muncii”, la împlinirea vârstei de… 6 ani.
Cum trece timpul!
Vasile VASIESCU