Uneori, psihologii obişnuiesc să spună că mesajele din lumea exterioară trezesc în acest sine tulburător al vieţii noastre psihice, trei forme principale de activitate, deoarece stârnesc mişcări de atracţie sau de repulsie, de dorinţă sau de aversiune, de indiferenţă sau de nepăsare, care variază în intensitate de la poftele semiconştiente ale copilului flămând, până la pasiunile îndrăgostitului, ale artistului sau fanaticului care vede totul “ca la piaţă”!
Mi-am propus ca să vă prezint, astăzi, o situaţie cu totul aparte, pe care am surprins-o la o clasă a XI-a de la Colegiul Comercial “Virgil Madgearu”, un colectiv de elevi deosebit de inteligenţi, care mai deunăzi au fost implicaţi într-o acţiune educativă despre “o altă Românie”, poate, aşa cum şi-ar dori-o mulţi dintre tinerii de azi, dar care mi-au sugerat acest titlu neverosimil, desprins din mărturisirile unei eleve din această clasă, care spune tranşant: “La noi, totul este ca la piaţă, iar, după părerea mea, expresia ca la piaţă înseamnă modul în care oamenii se manifestă printr-un comportament haotic şi necontrolat”! Ceea ce a afirmat Mădălina P.(aşa o cheamă pe eleva respectivă), mi s-a părut halucinant, şi de aceea, cred că aş porni de la premisa că noţiunea de piaţă este fundamentală pentru toate economiile epocii contemporane, ca şi pentru cele din întreaga perioadă istorică de când a avut loc denaturalizarea consumului, procedându-se la o producţie destinată schimbului de mărfuri şi nu doar consumului direct şi imediat. Desigur, pe alocuri, „tronsoane” de consum natural s-au mai menţinut şi persistă în multe situaţii reale, dar, aş completa “explicaţia” de mai sus, prin cuvintele unei alte eleve, şefa clasei, Ramona B., cea care consideră că “în termeni uzuali, expresia ca la piaţă sugerează o situaţie de mare zarvă, o gălăgie continuă, un amestec de cuvinte fără nici un înţeles”, ideea putând fi proiectată şi într-un alt context, acolo unde economia de piaţă liberă este de obicei un alt nume, de unii considerat a fi mai edulcorat, pentru capitalismul de tranziţie, devenit, în acest fel, doar o abstracţiune idealizată. În realitate, nu există vreo economie naţională capitalistă care să arate integral idealul pieţei libere, aşa cum a fost el teoretizat de către economiştii principiului „laissez faire”, iar criticii avizaţi ai acestui concept îl consideră ca pe un ideal fără aplicabilitate sau ca pe un instrument retoric subtil. Se vorbeşte, chiar despre demersuri care pune sloganele de libertate şi de antiprotecţionism în serviciul intereselor absolute, fixe, lipsite de contingenţă şi condiţionalitate ale celor bogaţi. Logicianul american, Noam Chomsky, declara într- un mod explicit : “Cei bogaţi folosesc retorica economiei de piaţă liberă pentru a justifica impunerea unor riscuri economice tot mai mari oamenilor cu venituri reduse, pe care îi trimit să îşi achiziţioneze de pe piaţă bunuri de consum în limitele stricte ale veniturilor lor, în vreme ce păturile bogate sunt, de facto, protejate împotriva rigorilor economiei de piaţă liberă prin toate avantajele politice şi economice pe care le îngăduie poziţia lor”! El mai spunea că:“Piaţa liberă înseamnă un socialism perfect reuşit numai pentru cei bogaţi – săracii să meargă la piaţă şi să îşi cumpere doar atât cât îşi pot permite, iar statul să îi protejeze plenar doar pe cei puţini şi bogaţi.” tocmai pentru a dovedi că piaţa liberă este o piaţă în care forţele cererii şi ale ofertei sunt lăsate să opereze nestingherite de vreo intervenţie guvernamentală, cu menţiunea că expresia “ca la piaţă” nu implică o conotaţie de „virtuoasă” sau „superioară” şi nici capacitatea de a surmonta toate obstacolele din economia reală.
Ştim că limbajul elevilor de azi este deosebit de plastic, trebuie să recunoaştem acest adevăr, pentru că, fiind prin natura sa, un proces prin excelenţă psihologic, limbajul este în primul rând obiectul de cercetare al psihologiei. Omul este singura fiinţă “cu grai”, cu un mesaj gândit, iar fără limbaj, nu poate fi concepută existenţa omului ca fiinţă socială, nici existenţa societăţii însăşi. Colindând pieţele noastre cu produse atât de diferite, cred că aceşti tineri translatează atmosfera din spaţiul public în atmosfera spaţiului şcolar şi a mediului familial, dar, vă recomand cu încredere, dragi tineri, opriţi-vă şi în dreptul unei tarabe la care vinde un chip luminos, poate chiar zâmbitor şi plin de bunăvoinţă, pentru a descoperi că există şi un alt înţeles al expresiei: “ca la piaţă”!
Prof. Vasile GOGONEA
