Andrei Ujică şi-a propus ceva neobişnuit, dictatorul devine artist realizând un fim artistic cu personaje reale. La premiera care a avut loc pe 18 mai, la orele 11.00 la Sala Soixantieme Cannes, asistăm la un nou gen cinematografic. Presa şi publicul se lasă antrenaţi de ritmul alert, originalitatea structurii şi subtilitatea montajului. Lungmetrajul a rulat în selecţia oficială, dar hors competicion, adică în afara competiţiei, alături de filmele lui Woody Allen, Oliver Stone şi filmul de deschidere al festivalului “Robin Hood” de Ridley Scott.
“Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu” face parte dintr-o trilogie, completând “Videograme dintr-o Revoluţie” şi “Rupt de prezent”. Perspectiva lui Ceauşescu compune punctul de fugă, filmul demarând şi terminându-se cu secvenţe din procesul cuplului, o paranteză cineastă, care înrămează viaţa politică şi privată a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu. Andrei Ujica foloseşte inteligent arhiva privată a cuplului… de la vânătoare, din vacanţe la munte şi în Caraibe şi, acelea care au făcut deliciul publicului, de la un meci de volei pe care o combina cu amprentele oficiale: în vizită în China, Coreea de nord, Anglia, Filipine şi în alte vizite de stat.
Momente inedite în film
Două momente inedite constituie una dintre pietrele unghiulare ale lungmetrajului: Ceauşescu criticat la al XII-lea Congres de către Constantin Pârvulescu, care are curajul de a lua cuvântul şi de a apela la tovarăşii din sală de a nu-l realege pe Ceauşescu. Dar nu reuşeşte. Tovarăşii nu au curajul, îl aplaudă pe Ceauşescu, iar Pârvulescu este pus în postura de trădător. Care sunt consecinţele pentru “trădător” filmul nu arată. Al doilea moment îl reprezintă întrevederea cu Gorbaciov pe care îl priveşte superstiţios, dar nu cu ură. Secvenţa se repetă, se lungeşte, iar în următoarea vedem secvenţa de la congres, în care el va lua cuvântul pentru a atrage atenţia că unele elemente se avântă periculos de aproape spre Occident. Episodul Dubcek, face parte din cele mai controversate din regimul Ceauşescu. Oare aceasta ar fi explicaţia?
Numele lui Ceauşescu apare şi în „Carlos”
În filmul „Carlos”de Olivier Adsayas, care a rulat şi el în afara competiţiei, film despre viaţa teroristului venezuelan de mare format, apare şi numele lui Ceauşescu, care apelează la serviciile lui Carlos.
Carlos oricum va refuza acest job periculos dar foarte bine plătit, de a ucide persoana politică de rang înalt. Este vorba despre conducătorul rus sau nu, nu vom afla, dar filmul se bazează pe un fapt real. Carlos l-a refuzat pe Ceauşescu, după cum am aflat la conferinţa de presă de la producătorul german al filmului. Ficţiune sau fapt real, nu vom afla!
Dictatorii nu au nevoie de prezentare
Lui Ujică îi reuşeşte un portret al dictatorului remarcabil de complex. Punctele de critică: spectatorului nu i se pun întotdeauna la dispoziţie subtitluri informative. Dar de fapt, l’etat c’est moi (statul sunt eu), portretul este semnat Nicolae Ceauşescu, iar dictatorii nu au nevoie de prezentare.
Alice Kanterian,
Minodora Sucea
