Lăcrămioara este o plantă medicinală sau ornamentală, care creşte în mod special la umbra arborilor mari. Planta înfloreşte în lunile aprilie-mai, iar florile albe gingaşe degajă un parfum îmbietor, suav.
Planta este utilizată şi în industria parfumurilor. Este răspândită în regiunile deluroase şi de câmpie din Europa, nordul Asiei şi America de Nord.
În scop terapeutic se foloseşte partea aeriană a plantei, respectiv frunzele recoltate în lunile aprilie-mai.
Compoziție: lăcrămioara conţine agliconi, saponozide, kampferol, acizi organici, amide, acizi fenolici, ulei volatil, glicozide, substanţe amare şi mucilagii.
Acțiune: purgativă, diuretică, antispastică, diuretică şi cardiotonică.
Indicații terapeutice: sub formă de infuzie sau decoct, lăcrămioarele au efecte benefice în boli cardiace, nevralgii, manifestări neurovegetative cardiace, insuficienţă aortică, mitrală, infarct miocardic, ameţeli, dureri de cap, hipotensiune arterială, palpitaţii, cefalee, gripă şi pneumonie.
Precauții și contraindicații
Consumul de frunze de lăcrămioară se recomandă doar cu avizul medicului, autoterapia nu este permisă, întrucât acestea sunt toxice.
Consumul fructelor sau supradozarea pot determina vărsături, greaţă, poliurie, vertij sau colaps.
Datorită toxicităţii crescute se recomandă utilizarea doar sub formă de preparate standardizate (conţine convalatoxină, periculoasă deoarece poate produce şoc cardiogen prin oprirea inimii în sistolă, scade tensiunea arterială şi provoacă aritmii sau chiar stop cardiac).
Alexandra Cruceru
