La zi de Sărbătoare, Dumnezeu ne îndeamnă să credem în minunile Sf. Ier. Nicolae! – ,,O, preabunule Sfinte Nicolae, prin mijlocirea ta, cu ajutorul, cu mila și cu harul lui Hristos, Dumnezeu să ne dea viață liniștită și fără de păcat”!

602

La 6 decembrie, îl prăznuim pe Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, Patron al săracilor, orfanilor şi comercianţilor, al brutarilor, călătorilor şi al copiilor, al celor acuzaţi pe nedrept, iar, cu acest prilej, Atotputernicul şi Preamilostivul Dumnezeu, prin cuvânt pios şi de mare folos, ne îndeamnă să credem în minunile vasului Său cel ales şi binecuvântat! Sfântul Nicolae s-a născut în vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305), în cetatea Patara din Asia Mică, iar părinţii săi, Teofan şi Nona, au murit în timpul unei molime, pe când Sfântul avea o vârstă fragedă, şi de aceea a fost crescut de către un unchi al său, care purta tot numele de Nicolae şi era episcop al acelei cetăţi. Acesta l-a învăţat ca în bunele deprinderi creştine să iubească dreapta credinţă, iar la vârsta potrivită şi doveditoare de duh sfânt şi de har, l-a rânduit între clericii Bisericii, apoi l-a hirotonit ca preot, mai ales că prin felul său deosebit de a fi în slujba credinţei, Sfântul strălucea prin virtuţi alese, caracterizate prin înfrânare, rugăciune, milostenie, dreptate, demnitate, discernământ, dărnicie, viață curată şi râvnă înţeleaptă pentru cele sfinte pe care le va închina lui Dumnezeu. De aceea, pentru nespusele lui virtuţi a fost ales şi hirotonit episcop al cetăţii Mira, din Lichia, fiind un om cu frica lui Dumnezeu şi propovăduind cu îndrăzneală dreapta credinţă!

,,Nicolae, să intri în slujba poporului, dacă mă iubești cu adevărat! Întoarce-te printre oameni, pentru ca prin tine să se preamărească”!
Cu multă răbdare, sporeşte în cele duhovnicești și vrând să se îmbunătățească, după ce împarte ca pomană averea părintească, merge la Locurile Sfinte și slujește în Mânăstirea Sionului, unde dovedeşte o preocupare asiduă în respectarea poruncilor şi în cultivarea virtuţilor de care nu s-a dezlipit toată viaţa sa! Se spune că în această dimineaţă, la Sfânta Liturghie vine chiar Sf. Nicolae, căruia Dumnezeu îi spune: ,,Nicolae, să intri în slujba poporului, dacă mă iubești cu adevărat! Întoarce-te printre oameni, pentru ca prin tine să se preamărească”! A fost dăruit să apere credința, luptând cu ereziile și cu idolii păgânilor, motiv pentru care a fost prins de către mai marii păgâni ai cetăţii în anul 305 şi, dându-l chinuitorilor, l-au închis în temniţă împreună cu alţi creştini. Astfel, Troparul Glasul 4 ne spune: ,,Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii, te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta, ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”! Dar, de vreme ce Sfântul Constantin cel Mare (305-335) și mama lui, împărăteasa Sf.Elena (248 – 329), ca lumea să audă de Iisus, din Voia lui Dumnezeu, a ajuns împărat al romanilor, iar cei care erau închişi au fost eliberaţi şi, împreună cu ei, a fost eliberat şi Sfântul Ierarh Nicolae, dar toţi cei care-L mărturiseau pe Domnul purtau pe ei, ca și Sf. Nicolae, semnele suferințelor (mutilărilor). Model al credinței și al întrajutorării, mergând el la Mira, s-a arătat mult-milostiv către cei săraci şi apărător al celor nedreptăţiţi, iar când s-a întrunit cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325, a luat parte şi Sfântul Nicolae, care l-a mustrat pe Arie pentru rătăcirea sa, după care i s-a arătat marelui ierarh darul facerii de minuni. A eliberat din temniţă trei oameni nevinovaţi, care l-au chemat în ajutor pe Sfântul, cerându-i ca, precum a izbăvit pe cei din Lichia, aşa să-i izbăvească şi pe ei, de aceea, Sfântul Ier. Nicolae, ca unul care era grabnic ajutător, i s-a arătat în vis împăratului Constantin şi eparhului Avlavie, iar pe acesta din urmă l-a şi mustrat pentru nedreptatea făcută celor trei oameni în faţa împăratului, pe care l-a înştiinţat cu de-amănuntul, arătându-i că cei trei erau nevinovaţi, fiind învinuiţi din invidie. Astfel, Sfântul Nicolae i-a izbăvit de la moarte, dar pe lângă aceasta a făcut şi alte multe minuni. Aşadar, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), prezidat de către Împăratul Constantin, Sf. Ier. Nicolae apără credinţa cea adevărată, înfruntându-l pe nerușinatul eretic Arie, care contesta dumnezeirea Fiului Lui Dumnezeu Tatăl, vorbind şi despre Maica Domnului, care Îl naște pe Iisus, dar, auzind obrăznicia ereticului Arie, îi dă o palmă, spre surprinderea sinodalilor și a împăratului, care, însă, poruncește să nu mai slujească!!(??). Pentru a nu se tulbura şedinţa Sinodului, Sf. Nicolae a fost închis, dar în temniţă vine miraculos Mântuitorul Iisus Hristos împreună cu Maica Domnului, care l-au întrebat de ce se află aici: ,,Din cauza dragostei mele faţă de Voi“! În toiul nopţii, Sfântul primește Evanghelia și omoforul slujirii în chip minunat, după cum este zugrăvit în scena păstrată într-o frescă din Panagia Sumela din Trabzon, la mânăstirea cu hramul «Sf. Ierarh Nicolae» (Turcia). Acesta era semnul recunoaşterii demnităţii de episcop, pentru că liniştindu-şi cugetul, a citit până dimineaţa din Cartea Sfântă şi în rugăciune l-a găsit paznicul, după care ceilalţi episcopi au aflat de minune şi au rămas în comuniune cu Sfântul, ceea ce denotă că: «Cel nelegiuit fuge, fără ca nimeni să-l urmărească, iar dreptul stă ca un pui de leu fără grijă» (Pildele lui Solomon cap. 29,1). De aceea, râvna Sfântului pentru credinţă este dată exemplu de Teodoret în «Istoria Bisericească» (în Cartea I, 3), iar Sf. Atanasie vorbeşte de sfârşitul ereticului Arie, care împărtăşindu-se cu nevrednicie a crăpat. Şi toţi au fost părtaşi la dreptatea care se făcuse pentru Adevăr! După învăţătura greşită a ereticului Arie, nu numai Fiul este subordonat Tatălui, ci şi Biserica din imperiu este condusă de către împărat, ca într-un «arianism politic» (sic!!). Biserica cea rânduită în spiritul Preasfintei Treimi, a condamnat învăţătura greşită şi aduce aminte de judecata lui Dumnezeu şi de Judecata Sa firească în faţa minciunii: ,,Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile! Voi, însă, aţi făcut din ea peşteră de tâlhari”! (Marcu XI,17). Faptele Sfântului, recunoscute de către Biserică, i-au dat numele de «făcător de minuni», chiar dacă în conştiinţa credincioşilor a rămas un bătrân simplu, blând, dar cu un simţ al responsabilităţii din dragoste lucrătoare. De altfel, Patriarhul Metodiu I (842-846) ne argumentează faptul că prin păstorirea minunată a Sf. Ier. Nicolae, Oraşul Mira a rămas singurul neatins de arianismul aducător de moarte, fiindcă acest sfânt a respins din răsputeri vicleniea şi a condamnat minciuna şi neadevărul.

«Cel nelegiuit fuge, fără ca nimeni să-l urmărească, iar dreptul stă ca un pui de leu fără grijă» (Pildele lui Solomon cap. 29,1).
Toţi cei 318 Sf. Părinţi de la primul Sinod Ecumenic, împreună cu Ierahul Nicolae, ne-au statornicit Mărturisirea Dreptei credinţe: «Crezul», mai ales că au trecut peste 1600 de ani şi creştinii nu uită de Faptele lui Bune! A potolit valurile și a salvat corăbierii de la înec din adâncul mării învolburate, a înviat un marinar căzut de pe catarg, de aceea, cu trecerea timpului, a rămas ocrotitorul tuturor marinarilor. Plăcut și făcător de minuni cu Moaște izvorâtoare de Mir, Sf. Ier. Nicolae a trecut la Domnul în ziua de 6 decembrie 330, fiind înmormântat în Mira Lichiei (astăzi Kocademre, Turcia), dar neuitând nici după moarte turma sa, ci dând în toate zilele cu îndestulare binefaceri celor lipsiţi şi izbăvindu-i de tot felul de primejdii şi de nevoinţe! Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, care s-au arătat izvorâtoare de mir, au săvârşit multe minuni la Mira Lichiei şi ele se află astăzi la Bari, în sudul Italiei, unde au fost aduse la 9 mai 1087, ca să nu cadă în mâinile păgânilor. Aşadar, vitregiile veacurilor, în cele din urmă l-au adus în Bari (1087), unde episcopul locului, Nicolae Sionitul înălţase în cinstea sfântului o Biserică încă din anul 1036, în care se găsesc Sf. sale Moaște, iar în scrierea medievală intitulată «Legenda aurea», Iacob de Voragina (1264) şi Sf. Nicodim Aghioritul, descriu în Sinaxaristis-ul Sfântului, ca şi în slujba Acatistului, amănunte din viaţa Sf. Ier. Nicolae, mai ales că minunile sale erau răspândite şi cunoscute în Răsărit şi Apus, încă din sec. al VI-lea, când numele său îl întâlnim într-un Martirologiu roman. Sinaxarele, calendarul, cărţile de slujbă, icoanele şi încrustările în bazorelief din era creştină l-au revendicat, prezentând sfinţenia lui ca pe o carte de vizită de care oricine are nevoie. Pentru a feri Sf. Moaşte de orice primejdii care se puteau dezlănţui, au fost puse într-un mormânt săpat la o adâncime de peste 2m. Se pare că semnul particular al puterii făcătoare de minuni este Mirul care izvorăşte din Moaştele Sf. Nicolae, garanţia că «tezaurul» este de nepreţuit, iar episcopul locului, o dată pe an, cu slujbă, printr-o nişă a criptei extrage un lichid incolor, numit «Santa Mana», care se amestecă cu apă, se binecuvîntează şi se împarte celor credincioşi! Deasupra criptei Basilicii e o candelă care luminează Chipul Mântuitorului şi are forma unei corăbii, iar Sf. Nicolae cârmuieşte de sute de ani sufletele creştinilor care călătoresc peste mări şi ţări. În încheiere, să spunem că Mâna dreaptă a Sf. Ier. Nicolae a fost adusă la Biserica «Sf. Gheorghe» din București, ctitoria domnitorului martir Sf. Constantin vodă Brâncoveanu (1688-1714), pentru că Domnitorul Mihai Viteazul (1593-1601) a primit în dar acest odor sfânt de la cardinalul din Bari și l-a împodobit într-o casetă de aur și cu argint (1599), ca un semn de prețuire pentru lupta împotriva necredincioșilor, deci o dovadă certă că Sfântul Ier. Nicolae este sfântul minunilor şi binefacerilor care îşi răsfrânge aura peste istoria noastră multimilenară! Pe catapeteasma Bisericii «Sf. Gheorghe» din București, icoana Sf. Ier. Nicolae este alături de icoana Mântuitorului şi a Maicii Domnului, ca o confirmare a faptului că Dumnezeu ne îndeamnă să credem cu sfinţenie în minunile sale, cu ajutorul Rugăciunii acesteia: ,,O, preabunule părinte Nicolae, păstorul și învățătorul celor ce aleargă cu credință către a ta folosire și cu fierbinte rugăciune te cheamă pe tine, sârguiește degrab a le ajuta! Izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc pe ea și toate părțile creștinești le ocrotește și le păzește, prin sfintele tale rugăciuni, de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de boală, de molime și de moarte grabnică! Și precum ai miluit pe cei trei bărbați care ședeau în temniță și i-ai izbăvit pe ei de mânia împăratului și de tăierea sabiei, așa ne miluiește și pe noi, cei ce cu mintea, cu cuvântul și cu lucrul suntem întru întunericul păcatelor și ne izbăvește de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic, ca prin mijlocirea ta, cu ajutorul, cu mila și cu harul lui Hristos, Dumnezeu să ne dea viață liniștită și fără de păcat, ca să viețuim în veacul acesta, și de partea stării de-a stânga să ne izbăvească și în partea de-a dreapta, împreună cu toți sfinții, să ne învrednicim, Amin”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here