La 24 ianuarie 1859 – o zi istorică pentru unitatea naţiunii române! – ,,Fii, dar, omul epohei; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul, fă ca legea să fie tare”!

548

Alexandru Ioan Cuza s-a născut la 20 martie 1820, într-o familie de boieri moldoveni din zona Bârladului şi a fost primul domnitor al provinciilor istorice, Moldova şi Ţara Românească, cel care a pus bazele statului român modern, mai ales că scurta sa domnie, (1859-1866), a însemnat şi o perioadă de maximă devenire spre idealul României moderne, prin recunoaşterea Unirii depline, prin constituirea primului Parlament unic al României şi al primului guvern unitar, ca să nu mai vorbim despre o serie de reforme legate de adoptarea primei constituţii româneşti, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstireşti, reforma agrară, dar şi cea a învăţământului românesc. Revenit în ţară de la Paris, unde a obţinut diploma de bacalaureat în litere (1835), s-a înscris la medicină, apoi la drept, nefinalizând însă cursurile acestor facultăţi, deoarece s-a înrolat cadet în armată în septembrie 1837, iar în februarie 1840 a demisionat, astfel că din anul 1842, ocupă funcţia de preşedinte al judecătoriei Covurlui. În primăvara anului 1844, viitorul domnitor s-a căsătorit cu Elena Rosetti, fiica postelnicului Iordache, stăpânul moşiei Soleşti din Vaslui şi a mamei, Ecaterina, din neamul boierilor Sturdza. Din acea perioadă, merită semnalat refuzului categoric din lista dotală a soţiei sale, a robilor ţigani, Cuza respectând în felul acesta, hotărârea Adunării Obşteşti din 31 ianuarie 1844 privitoare la dezrobirea ţiganilor de pe moşiile domneşti şi mănăstireşti. La 27 martie 1848, la Hotelul «Petersburg» din Iaşi, Alexandru Ioan Cuza a luat cuvântul şi a semnat documentul programatic «Petiţia-proclamaţiune a boierilor şi notabililor Moldovei», după care a fost arestat şi escortat spre deportare. Dar, împreună cu alţi şase revoluţionari a evadat şi s-a refugiat la viceconsulul englez de la Brăila, evitând astfel deportarea şi anchetarea din partea autorităţilor turceşti.

,,Nu voi avea înaintea ochilor mei, decît binele și fericirea nației Române”!
Fiind silit să se refugieze în Transilvania, a participat la Marea Adunare Naţională de la Blaj, din 3/15 mai 1848, unde Avram Iancu spunea: “Ardealul nu mai este Ardeal, ci România”! După unele peregrinări la Viena, apoi la Paris, şi la Constantinopol, s-a întors în ţară, alături de noul domn al Moldovei, Grigore Ghica, acesta având vederi mai liberale decât Mihai Sturdza, dar, fiind şi un partizan convins al Unirii. Alexandru Ioan Cuza a ocupat succesiv posturile de preşedinte al Judecătoriei Covurlui, director al Ministerului de Interne şi pârcălab al ţinutului Covurlui, desfăşurând o susţinută activitate unionistă. Ca urmare a scandalului iscat în urma alegerilor pentru divanul ad-hoc din 1857, Cuza demisionează din administraţia caimacamului antiunionist Nicolae Vogoride, prin noua desfăşurare a alegerilor, dându-se câştig de cauză taberei unioniste. Alexandru Ioan Cuza a susţinut desfiinţarea privilegiilor celor bogaţi şi s-a pronunţat pentru rezolvarea chestiunii agrare. Ca viitor hatman, Cuza a devenit comandantul armatei moldovene, post de mare importanţă în vremurile acelea. Ca o recunoaştere a meritelor sale, Alexandru Ioan Cuza a fost ales vicepreşedinte, alături de Petre Mavrogheni, în cadrul Adunării Elective, cea care urma să aleagă noul domnitor al Moldovei! De altfel, conform prevederilor Convenţiei de la Paris, act constituţional elaborat de puterile garante în 1858, în zilele de 14, 16, 17 şi 18 decembrie 1858, în Moldova s-au desfăşurat alegeri pentru Adunarea electivă, când au fost validate mandatele a 55 dintre cei 58 de deputaţi aleşi. Cu toate că Partida Naţională avea o majoritate confortabilă în cadrul Adunării, totuşi, nu se pronunţase, încă, asupra numelui candidatului, deoarece aripa conservatoare era divizată între cei doi candidaţi: Mihail Sturdza, fostul domnitor al Moldovei (1834-1849) şi fiul acestuia, Grigore Sturdza. După retragerea candidaturii lui Costache Negri, Mihail Kogălniceanu renunţă şi, în plus, în noaptea de 4 spre 5 ianuarie, în cadrul unei întâlniri a membrilor Partidei Naţionale, colonelul Alexandru Ioan Cuza este propus candidat unic al acestei grupări, mai ales că mulţi dintre adepţii celor doi candidaţi conservatori l-au votat tot pe Cuza ca Domn!

,,În toată Domnia mea, voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate”!
În discursul rostit cu acest prilej, Mihail Kogălniceanu, vorbind în numele Adunării Elective, a spus: “Prin înălţarea ta pre tronul lui Ştefan cel Mare, s-a reînălţat însăşi naţionalitatea română. Alegându-te de capul său, neamul nostru a vroit să împlinească o veche datorie către familia ta, a vroit să răsplătească sângele strămoşilor săi vărsat pentru libertăţile publice. Alegându-te pe tine domn în ţara noastră, am vroit să arătăm lumei aceea ce toată ţara doreşte: la legi nouă om nou. O, Doamne! Mare şi frumoasă îţi este misia… Fii, dar, omul epohei; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul, fă ca legea să fie tare; iar tu, Măria ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales pentru acei pentru cari mai toţi domnii trecuţi au fost nepăsători şi răi. Nu uita că, dacă cincizeci de deputaţi te-am ales domn, însă, ai să domneşti peste două milioane de oameni!…Fii simplu, Măria Ta, fii bun, fii domn cetăţean; urechea ta să fie pururi deschisă la adevăr, şi închisă la minciună şi linguşire”, asemenea cuvinte însufleţind bucuria tuturor românilor! Astfel, după ce la 5/17 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza a fost ales, în unanimitate, domn al Moldovei, la 24 ianuarie/5 februarie, a fost ales şi domn al Munteniei, deoarece alegerile pentru Adunarea Electivă a Ţării Româneşti s-au desfăşurat, conform prevederilor Convenţiei de la Paris din 1858, între 8/20 şi 12/24 ianuarie 1859. La Bucureşti, chiar dacă Partida Naţională n-a reuşit să obţină majoritatea mandatelor, degrabă au fost mobilizaţi bucureştenii, iar, sala clădirii din Dealul Mitropoliei a fost înconjurată de mii de oameni. În noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1859, membrii Partidei Naţionale s-au reunit la hotelul «Concordia» din Bucureşti, unde, pentru prima oară s-a formulat ceea ce până acum fusese doar o năzuinţă: alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelot Unite, vestea fiind transmisă şi mulţimii de pe Dealul Mitropoliei, care a primit-o cu entuziasm şi bucurie! (VA URMA)
Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here