S-a schimbat şi Constituţia, dar respect pentru proprietate tot nu e, zic respect, nu garantare. Dar cine să respecte proprietatea, cine să o garanteze?!… Lupii la stână?!…
Mi s-a întâmplat să fiu la Primărie zilele acestea. Că se dau pădurile. Ştiam că retrocedarea pădurilor în Gorj e o „Bătută pe loc”. Se află pe rolul instanţelor de judecată 500 de procese ce au obiect pădurea, cu persoane fizice, alte 52 cu parohiile şi unele chiar cu primăriile. Oamenii nu vor să-şi ia pădurile nici în comuna Peştişani, ca şi cei din Turburea, ca şi cei din Turcineşti. Nu de alta, dar după cum am spus-o Ocolul Silvic este împroprietărit a doua oară cu pădurile noastre seculare şi nouă ne dau pădurile ce au crescut pe fostele pajişti şi livezui cu ajutorul lui Dumnezeu… Şi pentru care ţăranii au acte în toată regula. Cum să mă duc eu să tau pădurea din capul locului tău din Bogdăneşti, când ştiu că locul e al tău şi nu al meu. Cum să te duci tu să tai lemne de „La cruci”, când neam de neamul tău n-a avut acolo pământ şi când ştie toată lumea că înainte de colectiv acolo păşteau oile şi caprele.
În altă ordine de idei, nu ştiu cum se face că, la „unii”, nu spun cine, au căzut loturi din pădurea adevărată, iar la ceilalţi tufani şi mărăcini.
Despre acestea şi altele voiam să vorbesc cu tânărul primar al comunei Peştişani, când în birou a intrat vicele. Domn primar, zice. Daţi un telefon domnului vice de la judeţ, să vorbească cu Domnul vice de nişte bitum pentru şoseua spre Hobiţa… Primarul pune mâna pe telefon… Eu ascult, nu-i frumos, dar dacă nu mă dă afară din birou înseamnă că nu-i secret. E ca şi cu scrumiera pe masă, înseamnă că în acel birou, unde e scrumiera pe masă, se poate fuma.
Domnule viceprimar, zice primarul, am avea şi noi nevoie de o maşină de 5 tone de bitum să punem pe şoseaua de la Peştişani la Hobiţa, că trec turiştii şi ne facem de râs cu gropile. N-aud ce zice viceprimarul de la judeţ, ştiţi, zice primarul, iau pietriş de pe Bistriţa, de la noi şi sunt cam în neregulă, (n-aud ce zice vicele), dar cu ajutorul social ce se aude, zice primarul… Eu, ca un om inteligent ce sunt, mi-a calculat coeficientul de inteligenţă un prieten, am şi dedus, ce minte ascuţită, că primăria noastră nu mai are bani nici pentru 5 tone de bitum, nici pentru ajutorul social.
Oameni buni, vedeţi ce s-a ales după 15 ani de comuna Peştişani?!… Pe vremea Împuşcatului, Peştişanii erau în „întrecere socialistă” cu Tismana, care să devină oraş. Şi-i luase „pi buni” Peştişanii înainte. Erau 3 (trei) ateliere de tâmplărie; unul al IJIL-ului, care făcea export în Anglia, unul al Cooperaţiei şi altul al CAP-ului. Al cooperaţiei avea o maşină de copiat cum nu mai ştiu dacă se mai afla alta în Gorj, iar al CAP-ului era vestit pentru sculptura în lemn şi pentru stâlpii aceia vechi de se mai văd şi azi la Biserica din Hobiţa. Şi la care a ucenicit şi Marele Brâncuşi.
CAP-ul avea grajduri pentru mii de oi şi sute de vaci, Staţiune de mecanizare, iar la Boroşteni exista o Staţiune a castanului, condusă de ing.Geo Vâlcu. Ultima exporta cîte 400 tone de prune pe an şi gutui tot cam la fel. Acum de toate s-a ales praful, ca şi de altele.
Cooperaţia avea în centrul comunei (mai este şi acum gol şi poate fi vândut) un magazin universal (luat, între timp, de firma Succes, n.m. I. P.). unde, vorba unuia, „aici găseşti şi pe măta, bă!”. Vreo cinci ani a stat aici o motocicletă IJ rusească. Ar fi cumpărat-o şi alţii nu numai eu, dar cerea pe ea, pe lângă preţ, şi un porc… Să vă mai spun şi de magazinele cooperaţiei din satele Drăgoieşti, Frânceşti, Brădiceni, Gureni sau Boroşteni?!… A venit Domnul primar, cel care a fost, şi le-a făcut cadou Tismanei. Acum chiria pe aceste magazine o ia Tismana, nu Peştişanii. Toate s-au dus pe apa Sâmbetei, datorită domnului primar, fost, şi a altora care mai sunt sau care aşteaptă la Aheron… Da nu-l trece că prea multe matrapazlâcuri a făcut (mi-a spus mie mama, care-i dincolo!).
Că n-au putut să vândă liceul, că şi pe ăsta îl vindeau. Şi sunt sigur că l-ar fi dat şi pe Brâncuşi la Tismana dacă puteau…
Dar nu-i bai, vorba ardeleanului, a vândut Guvernul Uzina ARO din Câmpulung Muscel pe două apartamente din Bucureşti, dar fostul primar comuna Peştişani?…
Şi acum, nu-s bani nici măcar la judeţ pentru cinci tone de bitum?!… Că, la telefon, a zis domn primar că drumul Peştioşani-Hobiţa, de trei kilometriu, e interjudeţean şi de aia se ruga pentru 5 tone de bitum.
Domnule primar, Domnule Vice de la Gorj, drumul ăsta e Şosea Internaţională. Autostradă Hobiţa-Paris-New York-Tokio de pe care ne face cu mâna Marele Brâncuşi, neam de neamul nostru de români, român în vecii vecilor. Amin.
Ion Căpruciu
N.R. După cum v-aţi dat seama, stimaţi cititori, însemnările de faţă au fost aşternute pe hârtie – la maşina de scris – cu vreo 15 ani în urmă. Între timp, multe nu s-au schimbat. Ba e din ce în ce mai rău. Primarul de după”fostul” Dumitru Tabacu este şi el tot ca un fost. Deşi teoretic se mai ţine de scaun, fiind primar suspendat şi cercetat penal, pe numele lui Florin Pavel. N-am schimbat nimic în textul de faţă şi este la fel de actual. Numai că, deocamdată, terenurile şi pădurile nu se mai retrocedează – conform unei Hotărâri a Cabinetului Ponta – până nu se rezolvă cerereile anterioare. În rest, cum spuneam, nimic nu e mai bine. Ci mult mai rău(N.R.)
