Închideţi spitalele, deschideţi cimitirele!

221

foto predo 2Este trist şi adevărat că protestatarii din România au început să se rărească. Mai ales din pricina neseriozităţii Puterii portocalii. Care ştie una şi bună. Să mintă şi să nu asculte de numeroşii nemulţumiţi.

De la 1 aprilie, fanatismul antiuman şi antiromânesc al ministrului Sănătăţii, Attila Cseke, a dus la închiderea a 67 de spitale de pe teritoriul României. Cu aprobarea primului ministru Emil Boc, se-nţelege.

Aminteam, că nemulţumiţii ar trebui să fie nu doar cadrele medicale şi auxiliare disponibilizate. Ci şi înşişi pacienţii daţi afară din spitale. Mă rog, au circumstanţe atenuante, întrucât au fost cazuri destule în care ce-i daţi afară de pe paturile de spital, fie au murit, iar televiziunile ne-au arătat multe cazuri, fie nu le permite starea de sănătate să mai poată ori să fie capabili de a ieşi la un miting.

La Bucureşti, au ieşit în stradă doar vreo sută de sindicalişti afiliaţi la Federaţia Sanitas, care-au pichetat, săptămâna trecută Ministerul Sănătăţii. Cu disperare, protestatarii au cerut reanalizarea listei cu unităţile sanitare reprofilate în cămine de bătrâni şi a modalităţii de redistribuire a personalului, precum şi încheierea contractului colectiv de muncă pentru ramura sanitară. Acum, cât se mai poate, întrucât tot joi a promulgat preşedintele Traian Băsescu noul Cod al Muncii. Unul aberant şi contra sindicatelor, conform căruia o sumedenie de drepturi sindicale, normale într-o ţară democratică, au dispărut total. Fiind eliminată inclusiv obligativitatea semnării unor contracte colective de muncă.

Sindicaliştii fluierau, huiduiau şi strigau „ruşine!” şi, după modelul sindicatelor poliţiştilor ajunşi la Palatul Cotroceni, lozinca: „Ieşi afară, javră ordinară!” Iar cea mai mare pancartă avea înscrise cu litere mari cumplitul îndemn: „Închideţi spitalele, deschideţi cimitirele!” Scrise pe pancarte atât în limba română, cât şi în limba maghiară.

Se ştie că Guvernul Emil Boc, după numele primului ministru de neînlocuit, a dat-o-n bară şi cu spitalele, şi cu lefurile neplătite şi micşorate ale profesorilor şi personalului auxiliar din învăţământ, doar universitarii, se pare, făcând excepţie, şi cu reducerile de pensii şi salarii în cazul bugetarilor, şi cu scumpirea exagerată a carburanţilor. Culmea este că în sprijinul lui Emil Boc a sărit un oarecare Theodor Stolojan, care, vorba lui Cornel Nistorescu, este „economistul fără operă şi fără nicio performanţă managerială sau ştiinţifică”. Fostul pacient al Sanatoriului Predeal, care-a apelat şi la un sanatoriu din străinătate după acel jalnic gest teatral sfârşit cu penibila „Dragă Stolo”, s-a trezit vorbind, în dodii, legat de preţul benzinei, cum că România „are o problemă cu capul în privinţa energiei”. Exprimare de tot hazul, dacă nu cumva s-o fi referit la domnia sa. Mai ales că, aşa cum ar fi dorit-o, adresată tuturor românilor, ar fi jignitoare, şi că fiecărui cetăţean al României i-ar lipsi o doagă. Deşi, fiind singurul candidat la preşedinţie şi nominalizat prim ministru care-a renunţat la aceste situaţii favorabile, mai degrabă i s-ar potrivi lui.

Plimbându-se cam fără rost, prin Covasna, în plină Duminică a Floriilor, preşedintele Traian Băsescu i-a luat apărarea groparului sistemului sanitar românesc, ministrului Sănătăţii, Attila Cseke. La aşa avocat nepoftit şi deloc credibil, noi reamintim un slogan al protestatarilor din cadrul Federaţia Sanitas: „Cseke, nu uita, Sănătatea nu-i a ta!”. La fel cum nici România nu-i, pe vecie, a Băsescului!

Ion Predoşanu

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here