Incendiu devastator, în Pădurea Peştişani

236

IncendiuPeste 20 hectare de pădure au fost mistuite de flăcări la Peştişani. Localnicii cred că izbucnirea incendiului s-ar datora unei mâini criminale care ar fi dat foc pădurii.

Pompierii şi jandarmii Gorjului sunt în alertă iar de vineri până spre miezul nopţii au fost la datorie. Fără ei şi fără câţiva localnici dezastrul datorat incendiului ar fi fost mult mai mare.

Ca şi cum asta le mai lipsea locuitorilor satului Peştişani, vineri după amiază s-a dat alarma şi pompierii din Târgu-Jiu au fost chemaţi de urgenţă. Cei de la Gorj i-au anunţat şi pe colegii pompieri din oraşul Tismana, aflaţi mai aproape. Întrucât, incendiul ce pornise de la locul numit Fântâna Dai, în imediata apropiere a unei păduri seculare – Dumbrava, dată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza Mănăstirii Tismana, apoi luată de comunişti ca pădure a statului – pădure de stejari şi de fagi ce începe la Gura Seucii şi continuă până la Tismana, dar revenită, dupa ’90, iar în proprietatea Mănăstirii Tismana, riscă să fie şi ea atinsă de incediul apărut instantaneu, cu o cauză necunoscută.

Neglijenţă crasă?!

Fie a fost vorba de o crasă neglijenţă sau de o mână criminală ce dăduse foc la ceea ce a mai rămas din fosta pădure comunală, islaz pentru oi şi vaci până-n 1989 şi încă neredată adevăraţilor proprietari de nişte primari ai Peştişanilor ce nu au vrut, din motive numai de ei ştiute, să aplice legile ţării. Cele privind retrocedarea terenurilor adevăraţilor proprietari. La Fântâna Dai este o apă rece, umbră deasă şi răcoroasă, iar aşazişi turişti sosesc de peste tot şi fac foc, grătare şi… mizerie. Pe de altă parte, şi din Peştişani şi din Hobiţa sunt mulţi oameni ce trăiesc boiereşte, şi au maşini de baroni locali, furând lemne din pădurea… nimănui. Se prea poate ca ei să fie mână-n mână cu autorităţile, cu Poliţia locală, care-a rămas doar cu un singur agent – agentul principal Baltac, fostul şef de Post, restul fiind transferaţi la Postul de Poliţie comunală Teleşti. Oamenii locului, neavând titluri de proprietate, nu se îngrijesc de ea. Pădurea nu mai este a statului, ca pe vremuri, şi nu este păzită de pădurari. În atari condiţii, fură cine poate. Ca din pădurea nimănui, cum spuneam. Şi spre a se şterge urmele furtişagurilor, nu-i exclusă nici ipoteza unei mâini criminale. Care să fi dat foc pădurii intenţionat!

Apa, la distanţă

După ore întregi de luptă cu focul, munca pompierilor fiind îngreunată şi de faptul că sursa de apă se află la mare distanţă, în pârâul Râuşor, dincolo de satul Frânceşti, aflat la marginea comunei Peştişani, aproape de satul Bâlta, din comuna Runcu, incendiul a pârjolit peste 20 de hectare de pădure. Prea puţini au fost oamenii din sat dispuşi să dea şi ei o mână de ajutor pompierilor. Doar Nicolae Nicolcioiu, fostul viceprimar, cu propriul tractor şi cu vidanja plină de apă a făcut câteva drumuri spre a ajuta cu apă la stingerea incendiului. La fel şi juristul Silvestru Tivig, preşedintele Asociaţiei Proprietarilor de Păduri “Valea Bistriţei” Peştişani (Associative rămasă şi ea fără pădurari datorită imixţiunilor baronului Obştei Peştişani – Ion Poenaru, zis POE!) a participat personal la acţiunile de stingere a incendiului, împreună cu câţiva oameni din asociaţie. În rest, dezinteres. Pagubele sunt greu de estimat. Iarba a ars în întregime, lăstărişul la fel şi copacii bătrâni ce nu fuseseră furaţi, fiind plini de corobăi şi destul de uscaţi. Cert este că lăstărişul acela făcea o înmulţire naturală a pădurii exploatate aiurea, fără aprobări şi marcări aprobate de vreun Ocol Silvic măcar, şi furate masiv. La nivel de comunitate, de Primărie nimeni nu pare a mai fi interesat de nimic. Doar dacă-i ceva de furat. Iar dacă Munţii Vâlcan, în mare parte ai Obştei Peştişani sunt exploataţi fără milă de două firme din Gorj, una chiar locală, vă daţi seama că seceta şi lipsa apei din fântâni, absenţa ploilor şi scădere pânzei freatice sunt chestiuni pierdute din vedere de lipsa pazei şi nerespectarea legilor de Mediu ori ale legilor pădurii. Se ştie că, acolo unde nu este pădure nici apă nu este, iar să existe viaţa devine de-a dreptul imposibil. Ne paşte deşertificarea! Cu sau fără incendii!

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here