Horaţiu Mălăele, autor de poezii şi aforisme

660

Reputatul om de teatru, aproape complet, în sensul că nu a decis până acum să cultive, auctorial, şi genul dramatic, aflându-se totuşi spre treapta deplinei maturităţi artistice, ca scriitor consacrat. Tinde să fie un scriitor veritabil, reliefându-i ipostaza de virtual dramaturg, în forme ale teatrului scurt, ori de oarecare amploare, descendent al stilului ironic şi absurd, beckettian şi sorescian. Aprecierea pro sau contra a operei lui Horaţiu Mălăele trebuie să se bazeze, în ambele situaţii critice, pe o cunoaştere veridică şi verosimilă a personalităţii sale artistice, proteice, care, la vârsta septuagenară, de după deceniul 2012-2022, se apropie de apogeul creativităţii literare. Noi înşine suntem implicaţi în acest proces de cunoaştere documentară a fenomenului artistic horaţiumălăelean, spre a evita comentariile critice ocazionale, mai mult sau mai puţin diletante şi hazardate, adeseori, incongruente şi fastidioase.
De pe acum am avut revelaţii inedite, parcurgând, prin lecturi fidele, cele trei plachete de proză, Rătăciri, 2012, Tehomir, 2020, O poveste cam ciudată şi alte două povestiri, 2022 şi una de versuri şi aforisme cu titlul, autoironic, şi ludic Poezii şi vorbe-n vânt, 2022, apărute la edituri bucureştene cu denumiri, probabil, neoavangardiste, Alfa din Grupul Editorial ALL, şi Bookzone. Cu privire la plachetele prozastice ne-am exprimat opiniile în comentariile şi adnotările critice găzduite de cotidianul independent Gorjeanul. De data aceasta ne vom referi, la cartea lui Horaţiu Mălăele semnată, ca autor de versuri şi de aforisme, semnalând, astfel, o nouă şi surprinzătoare dimensiune a creaţiei sale literare.
Volumul de Poezii şi vorbe-n vânt, apărut în acest an la Editura Bookzone din Bucureşti, se extinde, pe un spaţiu poetic şi caricatural de o sută cincizeci şi nouă de pagini. Această carte se distinge şi prin forma şi condiţia ei calitativ-atracţioasă, prin confesiunea autobiografică de pe coperta interioară iniţială (Când m-am născut nu erau semne de reuşită a mea în viaţă), prin prefaţa de cinci pagini a criticului şi istoricului literar, a eseistului, Dan C. Mihăilescu, care, pe coperta a doua, finală, afirmă, într-un extras selectiv: Acest excelent atlet al ambiguităţii care este Horaţiu Mălăele e wise enough ca să facă pe nebunul, adică să încânte prin ambivalenţe, să destindă prin încruntare (…), după cum, pe scenă (…), face să explodeze instantaneu râsul sălii tot aşa, pe hârtie crochiurile lui Mălăele (…), extrag perfect esenţa dintr-un caracter, un destin, un personaj. Decoct de personalitate. Aforisme executate cu precizia unei săbii de samurai. Citatul din prefaţa lapidar-substanţială a lui Dan C. Mihăilescu nu are nimic dintr-o recenzie sau cronică literară banală, condescendent-apologetică, constatând şi evidenţiind însuşiri definitorii ale poetului, caricaturistului şi autorului de aforisme, Horaţiu Mălăele. Considerăm că, în această carte de Poezii şi vorbe-n vânt, fuzionează cu subtilitate şi rafinament, vocaţia şi talentul autorului, unind, simbiotic şi triadic, versul, caricatura şi aforismul, izbutind astfel să facă labile hotarele dintre aceste trei preocupări artistice ale creaţiei sale literare.
Credem că în felul acesta l-au receptat şi prezentat cei doi eminenţi exegeţi, critici şi eseişti, Andrei Pleşu şi Dan C. Mihăilescu, fără a mai utiliza şi valorifica citate elocvente şi concordante. De aceea, vom evita şi noi citatele, compendiind câteva, ca într-o posibilă microantologie de autor, cu recunoaşterea dificultăţii de a discerne versurile aforistice de aforismele poetice, Horaţiu Mălăele fiind un autor prea subiectiv, ludic şi parodic, inconfundabil prin originalitate frapantă: E clar, / ca lumina dintr-un far, / Sosi-va clipa, / Lipa-lipa, / Să dăm cu fruntea de pănmânt, / Săpând cuvântului mormânt, / Pe care-ncet, /Ca un buchet, / Vom aşeza o poezie,/ A fost cândva o poezie; Eu cred că moartea este o treaptă ascendentă; În politică, cine face / economie de prostie / Este înlocuit; Binele trece pe deasupra, răul lasă urme; Când vei muri, când voi muri / dar ce contează, noapte, zi, / De vei muri, de voi muri, / Căci mult mai important ca timpul, / Pământul, cerul sau Olimpul, / E datu-acesta, ca-ntr-o zi / Nu vei mai fi, nu voi mai fi; De fapt nu pictăm / Sub haina culorilor ascundem realitatea. Partea a doua din titlul acestei cărţi de versuri şi aforisme, vorbe-n vânt, comprimă părerea autorului, prea modestă şi autoironică despre propriile versuri şi cugetări.
Unele dintre aceste poezii şi vorbe-n vânt fac vizibile trimiteri parodice la cunoscute creaţii poetice de Eminescu, Blaga, Nichita Stănescu şi Marin Sorescu.
Ion Trancău

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here