Bănuiesc că evenimentul cultural, artistic şi monden al Gorjului de aseară, intitulat “Feţele lui Grigurcu”, l-a avut în spate ori în faţă sau în umbră, cum vreţi s-o luaţi, pe distinsul inginer, cărturar, publicist, critic de artă, curator şi, cum vreţi să-i mai spuneţi, originalului gorjean sută la sută, dar cu buletin de Bucureşti, dar care-a văzut lumina zilei la Bălăneşti – generosul Vasile Vasiescu.
Iubitorii de Gheorghe Grigurcu sunt, orice s-ar zice, cu mult mai mulţi decât contestatarii. Că doar, se ştie, numai cine nu are valoare nu are şi detractori. În toate timpurile. Şi aici, meritele lui Vasile Vasiescu sporesc. El scria încă din 1999, în revista patronată, scrisă şi apărută graţie numai şi numai osârdiei domniei sale – Lumea gorjenească, memorabile pagini de susţinere a reputatului critic şi poet dedicate Maestrului întrebându-se „De ce nu e academician Gheorghe Grigurcu?”. De acolo am (re)cules inspiratele versuri: „Subsemnatului nu-i stă la îndemână/ decât Amarul Târg/ spre 
a reconstitui lumea-ntreagă/”. De altfel şi sintagma „Amarul Târg” va reveni în scriitura-i originală, dar şi în declaraţiile din interviuri precum aceasta: „Fără falsă modestie întrucât e un fapt obiectiv, Târgu-Jiul îmi datorează recunoaşterea împrejurării că, în legătură cu persoana mea, Amarul Târgu e mult mai des amintit, în ultimii ani, în presa românească”. Am citat dintr-un neasemuit de valoros interviu luat Maestrului Grigurcu de instituţia de cultură Vasile Vasiescu, de Paşti, la Târgu Jiu, în 1999. Seara trecută, evenimentul cultural a fost produs de media@rt.vasiescu în parteneriat cu Art Galery Târgu-Jiu, Curator acelaşi factotum V.V. Care nu uită să mulţumească unui alt amic – poetul şi actorul George Drăghescu – fără de a cărui amabilitate cărţile lui Gheorghe Grigurcu nu ar fi putut fi expuse.
Ion Predoşanu
