-Rep. Neiculiţă Costache, suntem în ziua împlinirii celor 65 de ani de când a fost hărăzită întristătoarea clipă a plecării matale la Domnul, aşa că aş dori să ne spui, dacă sufletul acesta nobil şi iubit de Dumnezeu, îţi este umbrit de o anumită tristeţe sau dacă e luminat de bucuria pe care o simţi în acest moment, când ştii că ai realizat atâtea lucruri minunate?
– C.B. ,,Cea mai mare bucurie este contactul între esenţa noastră şi esenţa eternă”!
-Rep. Cum a călătorit atâta vreme sufletul matale prin lumea aceasta bulversată de atâtea provocări pandemice şi războinice care acutizează frica de moarte a oamenilor şi nesiguranţa zilei de mâine?
– C.B. ,,Curgerea vremii se desfăşoară… ca o spirală în jurul unui nucleu etern; ascensiunea piramidală către «vârf» este exclusă”.
-Rep. Înţeleg, înţeleg bine, dar, pe spirala timpului, spiritul omenesc e atât de nestatornic şi de confuz în multe privinţe, aşa că…!
– C.B. ,,Timpul perfecţionează spiritul omenesc şi spiritul cere el însuşi aceasta”!
-Rep. Cum poţi să vezi cât mai bine şi cât mai departe lucrurile fireşti şi nefireşti, prin evenimentele care se petrec zi de zi şi ceas de ceas?
– C.B. ,,Trebuie să urci foarte sus, ca să vezi foarte departe”!
-Rep. Acel «foarte sus» pe care îl visează politicienii de azi din România, mediocri şi agramaţi, dar, cum vede acest «foarte sus» un creator de geniu, să zicem, de talia matale, care scrutează orizonturi şi caută ceva mai departe miezul adevărului?
– C.B. ,,De departe vezi muntele şi când eşti lângă el, te pierzi prin văi şi nu-l mai vezi”!
-Rep. Totuşi, acolo, în văile adânci şi cam umbroase, nu te apucă urâtul şi starea obsesivă de singurătate şi de izolare?
– C.B. ,,De departe, muntele este frumos, acolo ne pierdem prin râpe şi nu-l mai vedem”!
,,Mă las în voia valurilor să plutesc spre necunoscut, să-mi fie călăuză credinţa-mi – şi dacă nu vin spre tine, Doamne, nu e decât o nebunie”!
-Rep. Ce părere ai despre traiul împreună al oamenilor de azi, despre aşa-numita socializare, ca să spunem altfel, pentru că globaliştii ne-au obligat prin aşa-zisele norme şi legi obscure ca să fim cât mai depărtaţi unii de alţii?
– C.B. ,,De la Adam se crede că Dumnezeu e în cer, omul pe pământ şi Dracul dedesupt. Ce-ar fi dacă s-ar putea vedea că trăim cu toţii împreună”!
-Rep. Da, dar, Bunul Dumnezeu ne îndeamnă la iubire şi la milostenie, pe când sataniştii şi demonizaţii veacurilor seculariste seamănă dihonia, duşmănia şi spiritul războinic!
– C.B. ,,Dumnezeu şi diavolul nu vieţuiesc separaţi în lucruri, nici fixaţi aici sau dincoace, ci coexistă pretutindeni şi în acelaşi timp”!
-Rep. Îţi mai aminteşti cum vorbeai cu Dumnezeu cu peste o sută de ani în urmă şi ce-I spuneai, acolo, într-un colţ tainic al gândurilor şi al ispitelor matale creatoare?
– C.B. ,,5 martie 1920. Astăzi tai odgonul remorcii şi pe oceanul imens mă las în voia valurilor să plutesc spre necunoscut, să-mi fie călăuză credinţa-mi – şi dacă nu vin spre tine, Doamne, nu e decât o nebunie”!
-Rep. Neiculiţă Costache, ce i-ai spune acum Creatorului Suprem, Dumnezeului care ne apără de cele pustiitoare, de molime şi de războaie apocaliptice, mai ales atunci când ne îndeamnă să nu mai păcătuim?
– C.B. ,,Bunul Dumnezeu a murit. De aceea lumea este în derivă”!
-Rep. Totuşi, caută în «lada de zestre» a cuvintelor matale alese, ca să audă lumea de astăzi şi de mâine spusele desprinse din esenţa artei!
– C.B. ,,Ce nefericit sunt, Doamne! – să iau puţin din ceea ce ai pus pe pământul unde există tot ceea ce am – şi aş vrea ca cea mai mare parte să fie a Ta”!
-Rep. Scuză-mă că te întrerup, dar, Dumnezeu a pus pe pământul acesta lumină cerească, lumină sfântă, aşa că ai putea să spui…
– C.B. ,,Doamne ce pe pământ Te-ai coborât şi lumea ai luminat, îndreaptă lumina Ta spre mine şi fă-mă pe mine să urmez calea cea adevărată”!
-Rep. Dar, globaliştii au pus lacăt bisericilor, ne-au obligat să nu mergem la biserică de Ziua Învierii şi au mers numai pe calea minciunilor şi a manipulărilor de tot felul şi în ultimă instanţă au «fabricat» informaţii false, ocultând calea adevărului, aşa că Lui Dumnezeu, Care este chiar Adevărul Suprem, ce-I mărturiseşti?
– C.B. ,,Că pe calea adevărului mergând, toate vicleniile…vei învinge şi spre Tine ridicându-mă, cu mine voi aduce Ţie toată ceaţa rătăcirilor şi îngerii cerurilor te vor slăvi pe Tine, mântuitorule”!
-Rep. Neiculiţă Costache, am văzut că printre manuscrisele matale sunt şi poezii care excelează prin sensibilitate şi printr-o neverosimilă trăire autentică a momentului creator, aşa că aş dori să ne spui…câteva versuri!
– C.B. ,,Cât de singur sunt pe lume/ Adesea nu ştiu ce fac,/ O, Doamne, spune, spune, / Ce să fac? Încotro s-apuc?”!
-Rep. Te-a apăsat uneori singurătatea în momentele creaţiei, aşa că numai Dumnezeu putea să fie interlocutorul şi mai ales alinarea prin rugăciunea către Dumnezeu!
– C.B. ,,Amărât când este omul/ Nu-l mai sprijină nici Domnul./ Zadarnic aleargă-n deal şi-n vale/ Că bine nici nu mai iasă-n cale”!
-Rep. Care este întrebarea pe care ai dori s-o adresezi în fiecare zi lui Dumnezeu, de acolo din din locul în care sufletul matale se scaldă în oazele luminoase ale raiului ceresc?
– C.B. ,,Pe ce drum trebuie s-o iau, Doamne, ca să ies de aici”?
-Rep. Cum să ieşi de acolo, Neiculiţă Costache, când orice muritor de pe pământ se roagă la Dumnezeu să-l primească în Împărăţia Cerului?
– C.B. ,,Toţi suntem nefericiţi şi mântuirea noastră este îndelungată”!
-Rep. Dar, această mântuire este mila lui Dumnezeu şi rodul unei rugăciuni smerite înaintea Lui Dumnezeu!
– C.B. ,,Suntem atât de aproape de Domnul, dar ceaţa zgomotului celorlalţi ne împiedică să-L simţim pe de-a-ntregul”!
,,Eu Îl numesc pe Dumnezeu esenţa germenului nostru”!
-Rep. Marii gânditori greci spuneau că valorile supreme ale omului sunt Binele, Adevărul şi Frumosul, dar, frumosul aparţine artei!
– C.B. ,,Frumosul nu aparţine nimănui – este al tuturor şi fiecare Îl obţine după puteri….”!
-Rep. Acest «frumos» despre care vorbeşti cu atâta patos, nu se subordonează niciodată normelor morale care izvorăsc şi din tezaurul de învăţături ale credinţei?
– C.B. ,,Cu cât urci mai mult spre Domnul, sau pe măsură ce urci, El ia un alt aspect”!
-Rep. Da, însă, Frumosul acesta pe care îl ai în vedere nu este chiar Dumnezeu?
– C.B. ,,Eu Îl numesc pe Dumnezeu esenţa germenului nostru”!
-Rep. Un germen care fundamentează actul Creaţiei lumii şi în care Creatorul pune în aplicare un Plan al Său care se dovedeşte a fi unul bine întemeiat!
– C.B. ,,Când Domnul a terminat ziua a şaptea, i-a venit ideea, în timp ce plutea deasupra norilor, să afle ce făceau toate animalele pe care le «fabricase» şi cum nu dorea să deranjeze norii care trebuiau să meargă foarte repede (conform ordinului Său) să stropească mai departe – trimise nişte îngeri să vadă ce se petrece pe pământ”!
-Rep. Neiculiţă Costache, de cele mai multe ori copiii vor să afle unde este Dumnezeu, dar, să ştii că nu numai copiii, pentru că şi oamenii maturi, dar, mai ales bătrânii, Îl caută pe Dumnezeu ca pe o entitate sensibilă!
– C.B. ,,Dumnezeu este pretutindeni, Dumnezeu este «do» tonica”.
-Rep. Dar, cum Îl ajungem pe Dumnezeu, noi, doar nişte fiinţe atât de mici şi de neputincioase, în pofida faptului că unii politicieni şi bogătaşi ai lumii, cărora nu le mai dai de nas, au impresia că Dumnezeu este numai al lor, al puterii lor iluzorii măsurate în bani şi în bogăţii materiale?
– C.B. ,,Pe Dumnezeu nu Îl ajungem niciodată. Dar ceea ce e important este curajul de a porni la drum”!
-Rep. Chiar pe calea războiului, aşa cum fac în ultimele săptămâni ruşii?
– C.B. ,,Ruşii au făcut o revoluţie teoretică şi anticipată. Nu au reuşit, căci o revoluţie este apogeul unei evoluţii”!
-Rep. Dacă ne gândim şi la noi, românii, la vechii locuitori ai Daciei, acest ţinut mioritic aflat mereu sub semnul pericolului invaziei cuceritorilor şi al războaielor care ne-au încercat de două mii de ani, ce ai de spus?
– C.B. ,,Când mă gândesc la vicisitudinile locuitorilor Daciei până azi, constat că în istoria românilor n-a existat o bătălie eclatantă ca la Valmy, Austerlitz sau Verdun, dar, românaşii noştri au fost invincibili prin vitejie, prin tenacitate şi ductilitate diplomatică”!
-Rep. Neiculiţă Costache, te rog să mă ierţi că n-am discutat nimic despre sculpturile matale care au revoluţionat filosofia artei moderne, dar, în încheierea dialogului nostru de azi, după 65 de ani de la plecarea de pe pământ şi ridicarea la cer, spune-mi, te rog, cât de aproape eşti de Dumnezeu?
– C.B. ,,Sunt foarte aproape de Bunul Dumnezeu acum. N-am decât să întind mâna ca să-L prind”!
-Rep. Care sunt cuvintele de suflet pe care vrei să le adresezi în această zi Lui Dumnezeu?
– C.B. ,,Doamne, aş vrea să mă apropii de iubirea Ta şi aş vrea să fiu sigur că nu visez”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
