-Rep. Preacucernice Părinte Ion Sorin Bora, pentru că astăzi avem o sărbătoare care încheie anul bisericesc pentru noi, creştinii, iar, fiindcă a trecut un an de la ultimul nostru interviu, v-aş ruga să ne spuneţi, cum vedeţi această sărbătoare din perspectiva unui teolog şi cadru didactic universitar care le vorbeşte de multe ori tinerilor studenţi despre Sfântul Proroc Ioan Botezătorul?
– I.S.B. În primul rând, vreau să vă mulţumesc pentru faptul că de fiecare dată, mă invitaţi să vorbesc despre Sărbătoarea marelui Praznic: «Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul» şi sunt onorat că veniţi la mine ca să putem să exprimăm câteva cuvinte de folos, aş spune eu, pentru Oraşul Târgu-Cărbuneşti şi pentru toţi credincioşii ortodocşi care împărtăşesc pe deplin credinţa noastră dreptmăritoare!
-Rep. Să ştiţi că m-am adresat şi mă adresez dumneavoastră, pentru că sunteţi Preot Paroh în Oraşul Târgu-Cărbuneşti şi un cadru didactic univesitar de prestigiu, cu o cultură teologică demnă de apreciat!
– I.S.B. Aş dori să încep cu faptul că la sfârşitul anului bisericesc, noi nu ne gândim ca la un sfârşit după care nu mai urmează nimic, pentru că viaţa noastră «se primeneşte» în fiecare zi şi este «nouă», chiar dacă am fi mai bătrâni, pentru că lumea păstrează întotdeauna o speranţă de înnoire, chiar dacă ar traversa multe mii de ani! Cred că principalul dar, uşor de sesizat, pe care Dumnezeu îl dă omului este tocmai această înnoire, pentru că în fiecare zi răsare soarele şi avem ceva nou de făcut, chiar, mai mult decât atât, anii sunt diferiţi unul de celălalt şi privim la noul an bisericesc, plini de încredere, ca la un an plin de speranţe!
-Rep. Interesantă perspectiva şi modul acesta de a privi lucrurile!
– I.S.B. Deci, nu privim doar la un an care se încheie, cât, mai ales, la un an care începe! În anul bisericesc pe care îl încheiem s-au întâmplat multe lucruri, trecând prin multe încercări ale vieţii, ale umanităţii, peste implicaţiile unei pandemii şi ale începutului unui război care macină vieţile şi în care mulţi au de suferit şi unii au trecut la Domnul, dar, dincolo de toate acestea, dacă am privi fără speranţă şi ne-am uita înapoi fără a ne ridica, nu am putea vedea lumina zilei şi nu am putea vedea zorii noului an bisericesc, împreună cu speranţa şi hotărârea, pentru că speranţa nu poate fi separată de hotărârea omului!
,,Omenirea a evoluat foarte mult datorită creştinismului, numai că această evoluţie e înţeleasă diferit din perspectiva duhului lumii acesteia”!
-Rep. Cum am putea vedea legătura dintre evenimentul tragic al Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul şi marile provocări ale lumii de astăzi?
– I.S.B. Nu sunt mai puţin dramatice evenimentele din Sfânta Scriptură, aşa cum a fost chiar Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, pentru că au fost evenimente grele care au fost reţinute de către biserică, nu doar pentru dramatismul lor, cât pentru speranţa pe care o au oamenii în asemenea momente dramatice!
-Rep. E foarte interesantă şi seducătoare perspectiva pe care o aveţi în vedere pentru că mi se pare plină de înţelepciune!
– I.S.B. Da, pentru că avem ce învăţa din acest eveniment! Deci, să nu uităm că şi alţii au trecut prin momente mult mai grele, iar, sfinţii care au rezultat din această înverşunare a unor oameni sunt mulţi, pentru că ei au fost mucenici şi ne sunt sfinţi ocrotitori, iar, Sfântul Ioan Botezătorul e cel dintâi care a fost martirizat pentru că a strigat dreptatea într-o lume rea şi plină de nedreptăţi!
-Rep. Dar, nu credeţi că omenirea ar trebui să aspire la depăşirea acestor momente grele care nu au fost puţine în istoria ei?
– I.S.B. Omenirea a evoluat foarte mult datorită creştinismului, numai că această evoluţie e înţeleasă diferit din perspectiva duhului lumii acesteia şi din perspectiva duhului bisericii! Pentru că într-un fel îşi doreşte evoluţia omul profan, omul acesta lumesc, şi altfel îşi doreşte evoluţia omul duhovnicesc! Desigur, că orice om, cât ar fi de duhovnicesc şi ar trăi ca Sfântul Ioan Botezătorul în postire, nu poate trăi cu totul şi cu totul în afara provocărilor lumii! E lumea în care trăieşte şi omul credincios, însă, idealul omului credincios nu poate să fie doar un ideal lumesc, doar o speranţă pentru viaţa aceasta trecătoare, iar, evoluţia lumii, fără Dumnezeu, nu este o evoluţie, chiar dacă vedem şi multe descoperiri ştiinţifice, realizări tehnologice şi cuceriri ale planetelor, nave cosmice, sateliţi şi aşa mai departe! Nu putem vorbi cu adevărat despre o evoluţie, dacă în tot ceea ce realizează omul, această lume uită de Dumnezeu! Dacă aceste lucruri sunt făcute cu gândul la Dumnezeu şi la mântuirea oamenilor, desigur, că lucrurile merg pe o direcţie bună!
-Rep. Cum am putea privi acest eveniment dramatic al Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, atânt din perspectiva omului profan, dar, mai ales din perspectiva omului sacru şi cu o cultură teologică solidă?
– I.S.B. Omul sacru este aşa cum apare în Sfânta Scriptură! Nu toţi creştinii sunt sfinţi şi nu tot omul este aşezat pe acest drum al sfințeniei! Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul e un moment trist, iar, un om care aude despre acest eveniment și poate că s-ar întâlni pentru prima dată cu el, cred că devine un eveniment revoltător pentru acest om, pentru că se întreabă, cum se poate întâmpla o asemenea nedreptate? Şi pentru că orice om care aude că un om al dreptăţii, aşa cum e Sfântul Ioan Botezătorul, a fost aspru pedepsit de cel care de fapt era de vină şi doar că avea putere cu un paloș și un soldat care să-i taie capul, desigur că ne îngrijorează și ne întrebăm, cum de s-a putut întâmpla așa ceva? Şi se întâmplă multe tragedii și astăzi, iar, omul tinde la un moment dat să se întrebe, cum de îngăduie Dumnezeu o asemenea mare răutate?
-Rep. Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul reproduce sau redă întrucâtva ceea ce I S-a întâmplat Mântuitorului Iisus Hristos prin această moarte crudă?
– I.S.B. Este adevărat, numai că Sfântul Ioan Botezătorul nu are o moarte care să mântuiască, la fel ca Mântuitorul Iisus Hristos! Asta este marea diferenţă! Doar moartea Mântuitorului mântuieşte şi ştim bine că Mântuitorul putea să nu guste paharul acesta pentru că în Grădina Ghetsimani se rugase Tatălui ca să depărteze de la sine acest pahar, dar, dorea ca Voia Tatălui să se facă, pe când Ioan Botezătorul a primit această moarte martirică, el fiind prieten al Mirelui, la fel cum vor primi toţi mucenicii, începând cu Sfântul Ștefan, cel cu gândul la Hristos! Nu ştim dacă şi Ioan a socotit acestea, dar, ştim că glasul Înaintemergătorului a rămas în mintea lui Irod! Şi în mintea Irodiadei şi a celorlalţi, pentru că ei nu s-au oprit!
,,Cei care vin la sărbătoare la biserică la Sfânta Mănăstire sunt credincioși ai bisericii noastre”!
-Rep. Şi totuși, vreau să vă spun că moartea Sfântului Ioan Botezătorul, sfârșitul său tragic, L-a întristat nespus pe Mântuitorul Iisus Hristos!
– I.S.B. Şi a lăcrimat, dar a fost un început pentru activitatea Sa, pentru că și mulți dintre ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul au devenit ucenicii Mântuitorului şi puțini mai rămăseseră în preajma Sfântului Ioan Botezătorul, încă de când el fusese închis, iar Sfântul Ioan caută să-i facă pe aceștia să înțeleagă ei înșiși că Iisus este Mesia, de aceea îi şi trimisese din temniţa din Machaerus, când Îl întreba pe Iisus: dacă tu eşti cel care trebuia să vină sau să îl aşteptăm pe un altul?
-Rep. Desigur, se confirmă pe deplin calitatea Sfântului Ioan Botezătorul de a fi Înaintemergătorul Domnului!
– I.S.B. Pentru că el pregăteşte această cale spunându-le oamenilor: «Pocăiţi-vă», numai că oamenii nu sunt foarte uşor de înduplecat ca să se pocăiască şi adesea oamenii sunt cuprinși de cerbicie sau de mândrie sau de această învârtoşare a inimii și foarte greu omul își dă seama de păcatele sale! De cele mai multe ori, își dă seama doar când greșește grav, că de multe ori spune: «ce mare lucru că nu am ţinut post sau că nu am făcut rugăciunea dimineața sau seara, sau că m-am certat cu vecina sau cu vecinul pentru că iau şi eu un fruct din pomul vecinului», un lucru care i se pare că este nesemnificativ față de alții, dar aceste «vârfuri» ale păcatului îl cutremură și pe omul cel mai împietrit în păcatele sale, or, când aude de o crimă, desigur că orice om se cutremură! Poate că e și un păcat cu totul și cu totul deosebit care îl face pe om să se căiască de păcatele sale!
-Rep. Decizia lui Irod de a-i tăia capul Sfântului Ioan Botezătorul, considerați că este o expresie a mândriei sale deșarte sau o slăbiciune în fața Irodiadei?
– I.S.B. Decizia lui Irod de a-l ucide pe Ioan Botezătorul este o decizie liberă, însă, libertatea noastră este de cele mai multe ori scuzabilă și fiecare om caută o scuză! Şi Irod avea o scuză, pentru că l-a condiţionat Irodiada, l-a prins ca într-o «mrejă», iar, orice om care păcătuieşte, trebuie să fie atent încă de la începutul păcatului, pentru că la început a fost mândria, apoi a fost bucuria asta de a se arăta oamenilor cu tot dinadinsul că este un împărat, că împlinește toate cererile făcute de către supușii săi și în cele din urmă căuta o scuză, ca orice om care păcătuieşte! Când începe viforul acesta al ispitei, că prima dată nu vine cu mustrarea de conștiință! Orice păcat vine şi cu un fel de bucurie: hai că e bine să mergem la distracție, la jocuri, la beție și așa mai departe, iar, toate păcatele făcute de Irod, desigur, că se întâlnesc adesea și astăzi!
-Rep. Ca să ieşim din atmosfera Tăieri capului Prorocului, să amintim că faceţi parte din soborul ales care va oficia Sfânta Liturghie, astăzi, la Sărbătoarea Mănăstirii «Cămărăşeasca», în prezența Mitropolitului Olteniei, când vă încearcă un sentiment aparte de împlinire a datoriei, mai ales că sunteţi şi acolo un preot smerit şi foarte concentrat în atmosfera aceea a evenimentului pe care îl trăiți!
– I.S.B. Sfânta Liturghie se va sluji în altarul de vară al Mănăstirii în prezența Ierarhului nostru sau chiar va fi săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părintele Acad. Dr. Irineu şi, desigur, suntem cu totul pătrunși de slujbă, pentru că este un eveniment aparte să vină Vlădica în mijlocul nostru și să avem bucuria că vine și slujește pentru noi un om cu totul și cu totul deosebit! Sunt convins că toți credincioșii din Orașul Târgu-Cărbunești şi din întreaga Oltenie, aş putea spune, din toată țara, ascultă cu un respect deosebit cuvântul Arhieriei sale, fiind un teolog de o aleasă cultură de la care avem ce să învățăm, nu doar din cărțile pe care le scrie, din articolele sale, din predicile sale, dar, şi din faptul că în preajma Ierarhului nostru, toţi trebuie să fim pătrunși de acest moment cu totul și cu totul deosebit!
-Rep. Ce loc ocupă această sărbătorire a Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul în cadrul Zilelor Orașului Târgu Cărbunești, deci, în cadrul unor zile cu activităţi culturale, așa cum le intitulează domnul primar Dănuț Birău?
– I.S.B. Orașul nostru sărbătorește această zi cu totul și cu totul deosebită, încadrând-o în aceast ciclu de manifestări intitulate «Zilele Orașului Târgu-Cărbunești», iar, bucuria noastră ar fi desăvârșită, dacă toți cei care vin să se bucure de evenimentele lumești specifice unor astfel de sărbători ale orașului, ar trăi şi duhul rugăciunii! Cei care vin la sărbătoare la biserică la Sfânta Mănăstire sunt credincioși ai bisericii noastre!
-Rep. Cu convingerea că întotdeauna ne spuneți lucruri noi și deosebite, totuși, eu aș încheia acest dialog al nostru cu o întrebare pe care am pus-o și în interviurile anterioare, solicitându-vă să ne spuneţi, ce mesaj le adresați credincioșilor care vin astăzi la Mănăstirea «Sfântul Ioan Botezătorul» sau «Cămărăşeasca», ce sfaturi le daţi sau ce recomandări le faceţi pentru a cinsti o asemenea sărbătoare?
– I.S.B. M-aş bucura ca toţi credincioșii din orașul nostru şi din împrejurimi care vin la mănăstire, să vină pregătiți pentru sfânta slujbă, să fie mulți care să se spovedească, adică, să fie pregătiți pentru a se și împărtăși în timpul Sfintei Liturghii! E foarte importantă primenirea sufletului, mai ales că, așa cum am spus la începutul interviului, așteptăm noul an bisericesc şi cu speranța de pace, cu speranța de sănătate, de liniște și de înțelegere între noi, iar, ca să vină toate aceste daruri de la Dumnezeu, trebuie să fim pregătiți să le primim duhovnicește, ca să primim sfânta slujbă cu bucurie!
-Rep. Vă mulțumesc pentru că ne spuneți lucruri atât de frumoase și atât de interesante, Preacucernice Părinte dr. Ion Sorin Bora! Vă doresc, din toată inima, multă sănătate și multe împliniri în noul an bisericesc! Doamne-ajută!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
