Abordarea sociologică a unei asemenea teme constituie rezultatul observațiilor din vremea studiilor universitare, prin cercetări de teren desfăşurate sub directa îndrumare a unor profesori bine pregătiţi în probleme de sociologie rural-urbană din cadrul Universității București. Începând cu cercetările efectuate încă din acea perioadă, am urmărit în permanenţă fenomenele şi procesele caracteristice evoluţiei ruralului european şi ale celui de pe continentul american, evident, cu inerentele particularităţi surprinse în mod concret şi raportate la ruralul din ţara noastră. Fenomenul cercetat în articolul de faţă priveşte depopularea mediului rural din România şi din satele gorjene, în condiţiile în care o serie de transformări sunt însoţite şi de fenomene sociale, cum ar fi: creşterea inegalităţilor sociale, scăderea populaţiei dintr-o regiune sau dintr-un judeţ, intensificarea mişcărilor migratorii necontrolate şi în reţea, iar, în ultima instanţă, producerea unor schimbări în ceea ce se dovedeşte a fi atrofierea comportamentului demografic.
Înţelegerea procesului devenirii satului românesc şi chiar gorjenesc
Importanţa studierii acestei probleme poate fi privită sub aspect strict teoretic, la modul general, dar, mai ales în planul realităţilor concrete, al practicilor de teren, pentru că s-au avut în vedere aspecte care atestă că cercetarea sociologică multidisciplinară a satelor din România a fost realizată în chip strălucit în perioada interbelică de către Şcoala monografică de la Bucureşti, de sub conducerea ilustrului profesor Dimitrie Gusti, cel care a pus bazele metodei monografice de cercetare, bazată pe cunoașterea complexă şi aprofundată a realităţii, pornindu-se de la analiza unităților mici, precum sunt satele și comunele, până la regiuni, căutând să se ajungă, în cele din urmă la «ştiinţa naţiunii», în felul acesta fiind acordată o atenţie deosebită unităților sociale de bază, aşa cum sunt: familia, satul, regiunea, statul şi națiunea. Cele mai multe dintre studiile şi cercetările întreprinse în acest domeniu s-au orientat, cu deosebire, către monografiile rurale, satele fiind considerate realitatea cea mai răspândită și cea mai importantă a vieții noastre sociale, ajungându-se, în acest fel, la o cunoaştere fundamentală în domeniul complex al sociologiei rurale românești. Desigur, metoda folosită de către Şcoala gustiană se baza pe o abordare multidisciplinară și complexă a unităților și a fenomenelor sociale, cu o direcţionare precisă asupra cadrelor și a manifestărilor vieții sociale, precum şi a legăturilor dintre acestea, ceea ce a determinat constituirea unor echipe de studenți și de specialiști stabiliţi pentru fiecare cadru de manifestare, începând de la economiști, geografi, medici, demografi, etnografi, psihologi, juriști, care efectuau studii de teren, constând în cercetarea sociologică amănunțită a comunităților rurale, cât și în intervenția în social, urmărindu-se şi găsirea unor soluții pentru trezirea la viaţă a satului românesc.
În conturarea analizei de faţă, au fost studiate o serie de lucrări care au abordat o asemenea temă a depopulării mediului rural, iar sub acest aspect, s-a avut în vedere cadrul teoretic general pe care îl oferă lucrarea: ,,Principalele probleme sociale ale comunităţilor rurale din România”, a prof. univ. dr. Dumitru Otovescu, (coordonator) din care au fost surprinse câteva trăsături definitorii ale fenomenelor demografice din România, prin care se scot în evidenţă disfuncţionalităţile acestor procese demografice, pentru a se putea realiza o privire detaliată asupra structurii şi a valorilor indicatorilor demografici naţionali şi de la nivelul judeţului Gorj. Desigur, studiul orientat pentru a surprinde factorii care stau la baza curbei demografice negative, prin prisma raportului dintre numărul naşterilor şi numărul deceselor, corelate cu numărul căsătoriilor în unele sate şi comune pot fi relevante, pentru că dincolo de datele statistice, orice s-ar spune, rămâne o realitate care îngrijorează şi care trebuie avută în vedere de către factorii de decizie. Ca punct de reper, avem în vedere şi lucrarea: ,,Comunități rurale din Gorj. Repere monografice și identitare”, vol.I şi II, avându-l coordonator pe domnul prof. univ. dr. Adrian Gorun, cartea constituind un adevărat punct de reper pentru a surprinde o serie de aspecte care demonstrează că studiile de cercetare efectuate de către studenţi, sub îndrumarea cadrelor didactice, au vizat prezentarea şi înţelegerea procesului devenirii satului românesc şi chiar gorjenesc pentru crearea unei solide baze de date pentru viitoarele studii sociologice aferente comunităţilor rurale din judeţul Gorj.
Cunoaşterea ştiinţifică reflectă o maturizare a spiritului cercetării
Din cercetarea mediului rural, din finalizarea unor studii referitoare la aspectele monografice ale diferitelor localităţi, apare necesitatea completării ofertei educaţionale cu un nou şi incitant program de aprofundare din domeniul sociologiei, astfel că prin prelucrarea şi analiza datelor obţinute cu ocazia implementării proiectului de cercetare a comunităţilor rurale din Gorj, precum şi prin prezentarea şi argumentarea unor soluţii inovative în domeniile economico-social şi instituţional, pot fi materializate oportunităţi care se pot dovedi utile pentru cercetarea ştiinţifică în viitor. În strânsă legătură cu obiectivele analizei de faţă, privită ca fiind efectul unui cumul de factori care în multe situaţii s-ar numi cauze obiective, depopularea mediului rural amplifică impactul acestor factori, prin însuşi efectul lor, poate chiar printr-o nuanţare a conceptului de identitate a comunităţii, care devine o condiţie sine qua non pentru înţelegerea propriului destin al satului românesc. Evident, conjugarea şi întrepătrunderea acestor factori de referinţă contribuie la sedimentarea identităţii comunităţii şi la declanşarea unor evenimente semnificative care alterează sau chiar ajung să distrugă identitatea comunităţii. Cu ajutorul materialului bibliografic aflat la dispoziţie am constatat că prima cercetare monografică din zona Olteniei s-a desfăşurat încă din anul 1925, la Goicea Mare (jud. Dolj), dar trebuie menţionat că asemenea cercetări s-au desfăşurat aproape în aceeaşi perioadă şi în judeţul Gorj, mai precis, la Runcu (1930), unde marele etno-muzicolog, Constantin Brăiloiu, a căutat să pună în valoare şi marea bogăţie a folclorului gorjenesc, iar în aceeaşi comună Runcu, o grupă de studenţi de la Universitatea din Bucureşti, de la secţia de sociologie rurală, aflată în practică de specialitate în anul 1974, sub îndrumarea marelui sociolog român, H.H. Stahl, a realizat o interesantă cercetare privitoare la viaţa locuitorilor din această comună gorjeană. Cu o siguranţă specifică unei şcoli sociologice de prestigiu, Şcoala monografică gustiană a pus în valoare câteva ipoteze specifice investigaţiei monografice, printre care se pot aminti: ipoteza monografiei integrale, care a fost mai întâi testată şi apoi definitivată şi în comuna Runcu, iar, în analiza de faţă considerăm că trebuie utilizată ipoteza centrată pe o problemă importantă şi de o stringentă actualitate, aşa cum este problema depopulării mediului rural, sau chiar pe ipoteza monografiei comunei şi implicit a satului românesc, dar, cel mai mult, poate că trebuie să fie pusă în valoare ipoteza monografiei tematice, pentru a adânci considerabil analiza unei anumite probleme de o complexitate majoră şi uneori atât de controversată privitoare la depopulare, făcând trimitere la o problematică îndeaproape circumscrisă mediului rural. Prin studiul datelor statistice se poate urmări, îndeosebi, conturarea unei posibilităţi de cunoaştere ştiinţifică şi bine fundamentată a situaţiilor concrete din mediul rural, mai ales în vederea adoptării unor măsuri adecvate pentru redresarea acestor situaţii devenite critice la un anumit moment dat. În analiza de faţă se pot avea în vedere statisticile naţionale şi cele locale de la nivel judeţean, sintezele de date statistice, anuare, recensăminte, material din presa scrisă, articole-document, informaţii prezentate pe internet, alături de cercetarea teoretică sau de cabinet, din care pot să rezulte anumite direcţii generale metodologice, iar cele mai noi informaţii privitoare la tema de faţă sunt menite să contribuie la utilizarea adecvată a datelor în raport cu faptele şi fenomenele sociale studiate, cu interpretarea informaţiilor obţinute şi a diverselor corelaţii statistice.
În acest fel, cunoaşterea ştiinţifică reflectă o maturizare a spiritului cercetării, având ca scop generarea unor noi întrebări, a unor noi probleme şi motive de cercetare la care se caută răspunsuri, dar, uneori se mai doresc şi unele explicaţii şi soluţii cât mai viabile, cât mai complexe, în vederea înţelegerii fenomenelor studiate.
(VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA
