În pridvorul zilelor frumoase ale Oraşului Tg. Cărbuneşti se înalţă cu graţia legendelor înrădăcinate în tradiţia străbună şi Sărbătoarea creştină de astăzi a “Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul”, cel considerat Înaintemergătorul Domnului nostru Iisus Hristos, iar cu acest prilej, am purtat un minunat dialog de suflet cu Maica Stareţă CRISTOFORA DRĂGHICI, de la Mănăstirea “Sf. Ioan Botezătorul” – Cămărăşeasca, pentru a desluşi nestematele duhovniceşti ale unei monahii destoinice şi pline de har, o floare a credinţei desăvârşite şi un pedagog social care poate să onoreze cu cinstea şi chemarea sa misiunea nobilă de a face Educaţia sufletului şi a caracterului omului care îşi îndreaptă paşii spre Dumnezeu, fie şi pentru a ne dărui Lecţia de Viaţă a nevoinţei şi a deplinei ascultări întru Voia Domnului!
Susurul Gilortului într-un “colţ de rai” binecuvântat de Dumnezeu. După ce ne-a prezentat un istoric al sfântului lăcaş, subliniind faptul că Biserica Mănăstirii în formă de corabie a fost ridicată la 1780 de către polcovnicul Mihail Colţescu, aşa cum precizează pisania de deasupra uşii de la intrare, Maica Stareţă Cristofora ne prezintă interiorul bisericii ca o construcţie masivă cu grosimea zidului de aproape un metru, cu pridvorul aşezat pe stâlpi ornamentali de piatră, în stil brâncovenesc şi cu arcade în semicerc, având o singură turlă aşezată deasupra pronaosului, aceasta fiind o caracteristică a sfârşitului de secol al XVII-lea. Multe dintre cărţile şi obiectele de cult de mare valoare din patrimoniu s-au pierdut în decursul timpului, biserica aceasta constituind un loc de refugiu al boierilor, atunci când erau atacaţi de turci sau de haiduci, iar în anul 1920 este vizitată de către marele istoric Nicolae Iorga, cel care pledează pentru declararea sfântului lăcaş ca monument istoric. Înzestrarea bisericii cu odoare de cult se leagă de numele lui Iorgu Cămărăşescu, om de mare cultură, prefect al judeţului Gorj între anii 1880-1916, care era căsătorit cu Anica Colţescu. Decoraţia exterioară a bisericii se compune din două registre: cel inferior, simplu tencuit, şi cel superior, din panouri dreptunghiulare, rotunjite în partea superioară. Pictura bisericii, realizată în stil neobizantin, ilustrează scene biblice de o rară frumuseţe, iar faptul că în biserică s-a slujit mai rar a făcut ca pictura să nu fie atacată de fum, păstrând încă nişte culori vii, culori care se regăsesc şi în portretele ctitorilor pictate la intrarea în pronaos. Să amintim că preotul Solomon Motocu face între anii 1967-1969 o mică restaurare prin acoperişul de tablă al bisericii şi prin reparaţii la zidul împrejmuitor. În încheierea acestei prezentări, să reţinem că biserica va rămâne închisă până în septembrie 1994, când, prin încuviinţarea Sf. Sinod, cu binecuvântarea ÎPS vrednic întru pomenire, Dr. Academician Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei şi cu aprobarea autorităţilor oraşului şi ale judeţului, a luat fiinţă Mănăstirea care îşi sărbătoreşte astăzi hramul! I-am destăinuit Stareţei Cristofora că voi realiza un fel de dialog empatic, pe care l-aş completa cu o mărturisire cu valoare sentimentală, deoarece pe vremea când am făcut liceul aici, la Tg. Cărbuneşti, cu mulţi ani în urmă, locul acesta era părăginit, iar biserica înconjurată de un gard de piatră distrus în mare măsură, ceea ce dădea impresia unui monument istoric aflat în ruină! Am adresat distinsei mele interlocutoare întrebarea directă, cum s-a reuşit să fie schimbat fundamental peisajul şi să fie transformat locul acesta înmlădiat de susurul apelor Gilortului într-un “colţ de rai” binecuvâtat de Dumnezeu, în care omul credincios descoperă liniştea odihnitoare a revelaţiei duhovniceşti, iar cu glasul mlădios şi împodobit cu atâtea cuvinte alese mi-a răspuns: “Dragostea de Dumnezeu ne-a dat putere şi să ştiţi că e o vorbă, dai voinţă, ai putere, iar dacă tu îţi doreşti ceva din sufletul tău, atunci Dumnezeu îţi dă putere să înfăptuieşti ceea ce ţi-ai propus. Spre exemplu, îţi trimite oameni care te pot ajuta, îţi deschide calea pe care trebuie să mergi spre acei oameni, pentru că ne bucurăm de sprijinul consiliului local, al consiliului judeţean, al unor firme reprezentate de către oameni cu suflet şi cu dragoste de Dumnezeu”!
Suntem hărăziţi pentru a spori credinţa oamenilor şi ne gândim la Sf.Ioan Botezătorul
-Rep. Dar, Maică Stareţă Cristofora, sunt şi oameni pe care de multe ori facerea de bine îi apropie de Dumnezeu!
-Absolut adevărat, pentru că sunt şi astfel de oameni! Dar, dacă e să vorbim despre început, cred că e bine să-i avem în vedere pe slujitorii bisericii, iar aici e de amintit vrednicul de pomenire, Mitropolitul Nestor Vornicescu, cel care a iniţiat activitatea de reabilitare a sfântului lăcaş. La început, în 1994, a fost Maica Stareţă Marina de la Strâmba-Jiu, după vreo trei ani de zile a apărut un grup de măicuţe care s-au ataşat de Maica Stareţă Marina şi după aceea de Maica Stareţă Antonia, pentru că Dumnezeu m-a rânduit pe mine să păstoresc obştea aceasta, iar în tot ceea ce facem aici, fiecare primeşte ascultare de câte ceva care e folositor, pentru că aşa îi place şi Lui Dumnezeu, să ne ajutăm împreună-lucrarea şi să o ducem mai departe!
-Rep. E un fapt înălţător, efortul acesta, la ceas de sărbătoare, de a spori credinţa oamenilor care vin la mănăstire?
-Îmi spuneaţi că noi suntem hărăziţi pentru a spori credinţa oamenilor şi mă gândeam la Sf.Ioan Botezătorul care a venit cu 2040 de ani în urmă, cam la 26 de ani după Mântuitorul, şi a început să propovăduiască tot pentru acelaşi scop, de a răspândi şi de a înmulţi credinţa, de a le arăta oamenilor pe Hristos, şi uitaţi-vă ce lucru anevoios a fost, că ne aflăm în anul 2012 şi atât de mulţi dintre noi suntem atât de departe de Dumnezeu! Din păcate, chiar dacă statistica ne arată că suntem un popor de 89,9 % declaraţi ortodocşi, cei mai mulţi dintre noi, poate nici nu ştim să ne facem semnul sfintei cruci aşa cum trebuie! Acestea sunt manifestări exterioare, ca să nu mai vorbesc despre manifestările interioare, cu mult mai profunde, şi care ne apropie cu adevărat de Dumnezeu! Iată, a venit Sf. Ioan Botezătorul, ca să-i îndemne pe oameni să se pocăiască, iar pocăinţa înseamnă o schimbare de atitudine, o schimbare de mentalitate. Până ce nu-ţi conştientizezi păcatul, nu înţelegi de ce trebuie să-ţi schimbi atitudinea, de ce trebuie să-ţi schimbi mentalitatea, de ce trebuie să schimbi viaţa aceasta trecătoare!
-Rep. Credeţi că omul trăieşte drama căderii în păcat şi resimte nevoia stringentă de a ieşi cu sacrificii din acest păcat?
-Absolut, iar Sf. Ioan Botezătorul le spune oamenilor: “Veniţi şi pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor”, iar cu aceleaşi cuvinte şi-a început şi Mântuitorul Evanghelia Sa. Vedeţi, Sf. Ioan Botezătorul este ultimul prooroc, cel care face trecerea între Vechiul şi Noul Testament. Să reţinem că în Vechiul Testament, cei nemulţumiţi îşi făceau singuri dreptate, în baza legii aceleia despre care se vobeşte atâta…
-Rep. Despre Legea Talionului…
-Da, legea care spune, ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte, când omul putea să-şi manifeste, odată cu dreptatea aparent legală, da, da, putea să-şi manifeste şi ura, şi răutatea, de fapt, micimea lui sufletească. Poate omul căuta cumva o justificare, dar tocmai aceasta l-a mâhnit pe Dumnezeu, şi îl durea cel mai tare, hotărând să-l trimită chiar pe Fiul Său pe pământ şi să schimbe atitudinea oamenilor şi modul de a se raporta unii la alţii.
-Rep. Am putea spune că în felul acesta s-a instituit un mod mai paşnic şi mai tolerant de se raporta unii oameni la alţii…
-Da, desigur, a venit Mântuitorul şi le-a spus: “Eu vă poruncesc să-i iertaţi pe vrăjmaşii voştri, să-i iertaţi şi să-i iubiţi, pentru că bine faceţi dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, pentru că şi păgânii fac la fel, dar Eu vă poruncesc să-i iubiţi şi pe cei care vă urăsc, să-i binecuvântaţi pe aceştia, să-i ajutaţi…ceea ce era foarte greu! Nu vedeţi că acest lucru e foarte greu şi pentru noi astăzi, nu? E foarte greu şi pentru noi, deşi suntem botezaţi, da? Deşi am fost duşi şi noi chiar din copilărie la biserică, pentru a dobândi ceea ce înseamnă educaţia religioasă!
Ce înseamnă că în ultima instanţă şi în ultima clipă apelăm şi la Dumnezeu?
-Rep. Educaţia religioasă, cred că se dovedeşte şi o constantă necesară a legăturii dintre generaţii, dintre grupuri şi comunităţi...
-Şi chiar dacă este făcută ea uneori într-o manieră superficială, şi chiar dacă Îl căutăm noi pe Dumnezeu numai când avem nevoie şi când am epuizat celelalte metode de a ne rezolva problemele, în ultima instanţă şi în ultima clipă apelăm şi la Dumnezeu, ştiţi ce înseamnă aceasta? Aceasta dovedeşte puţina noastră credinţă, de fapt!
-Rep. Maică Stareţă, ce rol poate avea sfânta mănăstire, iar aici nu mă refer doar la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, în educaţia tinerilor, în special, în recâştigarea omului rătăcit într-o lume secularizată?
-Mănăstirea are rolul de a-L descoperi oamenilor pe Dumnezeu, de a le vorbi oamenilor despre Dumnezeu, de a le acorda oamenilor sprijin, chiar şi material, pentru că oamenii au nevoie de lucrul acesta, sunt mulţi oameni săraci, nevoiaşi care vin zilnic şi ne cer ajutor…
-Rep. Consideraţi că aceasta este o misiune filantropică, ce se corelează cu educaţia pastoral-misionară?
-Da, pe care o fac preoţii, o face părintele în timpul Sfintei Liturghii, prin citirea Cuvântului Lui Dumnezeu, o facem noi prin viaţa pe care ne străduim s-o avem cât mai plăcută, da, înaintea Lui Dumnezeu şi implicit, înaintea oamenilor, însă, nu trebuie să uităm că suntem şi noi oameni, şi nu suntem sfinţi coborâţi din cer, că ne dorim din tot sufletul să nu supărăm niciodată pe nimeni. În primul rând, să nu-L supărăm pe Dumnezeu, iar în felul acesta reuşim să nu-i supărăm nici pe oameni. Dar, trebuie să fim realişti, pentru că fiind oameni, avem şi noi neputinţele noastre, deşi ne străduim şi nu suntem bucuroşi de ele, tocmai pentru că mereu căutăm să le îndepărtăm… La finalul dialogului nostru, Maica Stareţă Cristofora Drăghici mi-a mărturisit că întreaga obşte monahală, cu sprijinul autorităţilor locale, este pregătită să-i primească pe sutele de credincioşi care vor veni să participe la Sfânta Liturghie oficiată de ÎPS Dr. Irineu, Mitropolitul Olteniei! “Îi asigurăm pe oaspeţii noştri că suntem pregătiţi să acordăm atenţia cuvenită unei asemenea sărbători prin care noi prăznuim viaţa de ascet a Sf. Ioan Botezătorul, o viaţă care ne îndeamnă să înţelegem ceea ce înseamnă renunţare, nu doar la plăcerile vieţii, dar şi la tentaţiile consumismului, într-o societate care ademeneşte şi subjugă minţile noastre, de dragul confortului. Ştim prea bine că mustrându-l pe Irod şi viaţa nelegiuită însoţită de plăceri vinovate pe care acesta o ducea împreună cu Irodiada, fosta soţie a fratelui său, împreună cu Salomeea, fata Irodiadei, Sf. Ioan Botezătorul îşi atrage ura înverşunată a celor pe care îi mustra şi ajunge să i se taie capul, urmărindu-se cu tot dinadinsul de către Irodiada ca trupul sfântului să fie îngropat cât mai departe de capul care a fost adus în faţa lui Irod pe o tavă! Dar, cât de mare era teama Irodiadei de posibila înviere a celui martirizat, de puterea Lui Dumnezeu şi de pedeapsa pe care o merita! Dar plăcerea ei era atât de puternică încât n-a putut să renunţe la această fărădelege! Vorbeam despre această tristă întâmplare a morţii martirice a Sf. Ioan Botezătorul, dar trebuie să vă spun că în ziua aceasta noi avem în suflet bucuria de a-i întâmpina pe cei care vin la sărbătoare şi care vor să fie alături de noi”!
Profesor, Vasile GOGONEA
