Presupusa înfiinţare a societăţii Electra a tulburat apele oarecum liniştite după desfiinţarea exploatării de cariere EMC Motru, moment în care cele două cariere de la Roşiuţa şi de la Lupoaia şi-au împărţit cei peste 300 de specialişti cantonaţi la sediu.
Cei doi directori, Iovan şi Gheorghescu, au fost sprijiniţi cu mult devotament de sindicate, care s-au îngrijit în toamna trecută să nu-şi piardă specialiştii. Oamenii aceştia din fostul centru au fost asimilaţi repede în structura administrativă a celor două cariere.
Evenimentele de la sfârşitul anului trecut şi de la începutul acestui an au pus într-o reală contradicţie administraţia SNLO şi sindicatele din cele două cariere.
În paralel, s-au stabilit plenuri şi criterii de disponibilizare care să se adauge la cele şase luni de şomaj tehnic pentru mineritul de subteran, două luni de vacanţă pentru minerii de la Cariera Roşiuţa şi o lună de vacanţă pentur minerii de la Cariera Lupoaia, toate acestea perioade programate şi eşalonate în anul 2011, când urmează să fie disponibilizaţi 384 de mineri de subteran şi alţi 400 de mineri de suprafaţă. De precizat că între minerii de suprafaţă, atât în cadrul tesa, cât şi în cadrul mineirlor operativi, multe din persoanele care vor intra în disponibilizare provin dintre foştii mineri de subteran care fie şi-au aranjat să lucreze la suprafaţă pentru a-şi prelungi perioada de muncă, fie provin din rândurile minerilor de subteran trimişi în cariere să-şi completeze vechimea.
Nimeni nu spune nimic despre firmele sindicatelor, care cu siguranţă vor fi trimise în şomaj tehnic pe perioade lungi de timp şi fără speranţa revenirii la muncă. Se ştie că în acetse firme 70% din personal are contracte de muncă pe cel mult 12 luni şi salariul minim pe economie.
Vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Vasile Râbu, fost conducător minier în zona Motrului până în anul 2008, comenta: „este normal ca echipa lui Burlan să renunţe la favoritisme şi să pensioneze toţi portocaliii aflaţi în locuri călduţe prin mineritul pe care îl conduce, mai ales că aceşti oameni trebuiau pensionaţi acum doi-trei ani şi să lase minerii şi specialiştii tineri să muncească şi să-şi câştige decent existenţa”. Vasile Râbu a condus mineritul de subteran în perioade în care minele au trebuit să fie închise, conform strategiei încropite de Ionel Manţog, dar a şi deschis, în ciuda tuturor piedicilor, un sector de mină care are producţia garantată până în anul 2018. De altfel, acest sector mai este încă viabil, cu toate că se vorbeşte că la sfârşitul acestui an mineritul de subteran va fi închis.
Deocamdată se fac şi se modifică liste ţinute în mare secret, deşi numele trecute pe ele ar merita cel puţin să fie cunoscute de cei care nu doresc să fie disponibilizaţi.
Singurul lucru cert, care poate fi dat publicităţii este dezacordul Sindicatului Liber de la Cariera Lupoaia în ceea ce priveşte măsurile produse de SNLO. Minerii din zona Motrului susţin că pentru ei SNLO este inutil, cu toate că cea mai mare parte a conducerii colosului socio-profesional gorjean este formată din specialişti proveniţi din cele două cariere motrene. În opinia mea, acesta este începutul sfârşitului pentru Marin Condescu, întrucât liderul sindical gorjean, care le-a garantat minerilor inclusiv protecţia prezidenţială nu mai poate face apel la solidaritate atâta vreme cât locurile de muncă devin nesigure, iar soarta economică a municipiului Motru, bazată în mare proporţie pe minerit, este grav afectată. Probabil că sub presiunea mulţimii, cele două cariere s-ar putea rupe din SNLO şi s-ar putea reorganiza într-o structură locală mai suplă, mai viabilă, care în cazul unui management corespunzător ar putea schimba soarta economică a municipiului.
În mod normal, în cazul unei rupturi economice ar putea deveni imperativă şi ruptura administrativă, posibilă şi ea în cazul reorganizării teritoriale despre care se vorbeşte în anumite cercuri.
Dacă vom reuşi să aflăm amănunte esenţiale şi credibile le vom da publicităţii fără rezerve.
Constantin Bunilă
